29-01-2012, 07:10 PM
Limba:Română
Vârsta minima: 12
Gen:realitate?
Vârsta la care a fost scrisă:14 ani
Doresc o critică simplă
Dulcea lenevie
O,da… Fac pariu ca orice om a simtit, macar odata, cum se instaleaza pe nesimtite dulcea lene. Cum sunt dominati de moleseala aceea placuta ce nu-ti da pace pana cand nu se raspandeste prin fiecare fibra a corpului tau, facandu-l sa vibreze… de lene. Lasi totul balta in momentul acela, nu-ti mai pasa de nimic, iar tartaguta iti este golita de orice lucru, fie el maret ori insignifiant.
Iti alegi un loc comod, canapeaua de obicei, si incepi sa vegetezi. Pipai orbeste suprafata moale in care te-ai scufundat cu tot cu gandurile tale, in speranta ca vei gasi telecomada. Insfarsit, aprinzi televizorul, mai mult de companie caci oricum nu esti atent la ce se vocifereaza acolo, oricat de ,,interesant’’ ar suna.
Dupa ce te devoreaza in totalitate, te paraseste migrand spre alte fiinte pe care le poate poseda. Te ridici aievea de pe canapea si-ti vine sa te dai cu capul de pereti cand realizezi ce repede a zburat timpul facand ceva inutil: Lenevitul! O mica ,,placere’’ cu urmari destul de grave. Si totusi, nu multi se invata minte.
In loc sa se ,,baricadeze’’ cand aceasta ii va vizita si in alte dati, din contra, o primesc cu bratele deschise si se lasa neputinciosi in mrejmele ei, facandu-i victime cu termen de valabilitate destul de longeviv.
Putina atentie, totusi. Cand ea mai vine pe la voi strigati de cealalta parte a usii:
-Huaaa, nu am nevoie de tine, taxi al pierzaniei! Continuand in gand: ,,Chiar daca esti mai dulce decat mierea’’.
Si mie imi bate lenea la usa. De ce sa o las sa astepte? Ma duc sa o intampin cum se cuvine. Dar, voi sa nu va lasati in plasa ei!
Vârsta minima: 12
Gen:realitate?
Vârsta la care a fost scrisă:14 ani
Doresc o critică simplă
Dulcea lenevie
O,da… Fac pariu ca orice om a simtit, macar odata, cum se instaleaza pe nesimtite dulcea lene. Cum sunt dominati de moleseala aceea placuta ce nu-ti da pace pana cand nu se raspandeste prin fiecare fibra a corpului tau, facandu-l sa vibreze… de lene. Lasi totul balta in momentul acela, nu-ti mai pasa de nimic, iar tartaguta iti este golita de orice lucru, fie el maret ori insignifiant.
Iti alegi un loc comod, canapeaua de obicei, si incepi sa vegetezi. Pipai orbeste suprafata moale in care te-ai scufundat cu tot cu gandurile tale, in speranta ca vei gasi telecomada. Insfarsit, aprinzi televizorul, mai mult de companie caci oricum nu esti atent la ce se vocifereaza acolo, oricat de ,,interesant’’ ar suna.
Dupa ce te devoreaza in totalitate, te paraseste migrand spre alte fiinte pe care le poate poseda. Te ridici aievea de pe canapea si-ti vine sa te dai cu capul de pereti cand realizezi ce repede a zburat timpul facand ceva inutil: Lenevitul! O mica ,,placere’’ cu urmari destul de grave. Si totusi, nu multi se invata minte.
In loc sa se ,,baricadeze’’ cand aceasta ii va vizita si in alte dati, din contra, o primesc cu bratele deschise si se lasa neputinciosi in mrejmele ei, facandu-i victime cu termen de valabilitate destul de longeviv.
Putina atentie, totusi. Cand ea mai vine pe la voi strigati de cealalta parte a usii:
-Huaaa, nu am nevoie de tine, taxi al pierzaniei! Continuand in gand: ,,Chiar daca esti mai dulce decat mierea’’.
Si mie imi bate lenea la usa. De ce sa o las sa astepte? Ma duc sa o intampin cum se cuvine. Dar, voi sa nu va lasati in plasa ei!
Priveste in ochii mei. Nu poti vedea, am dreptate?
Valul negru atarna greoi peste retina... aparenta... cât de mult timp ti-ai sacrifica sa descoperi esenta?