Cuvinte aleatorii

[L'pti.chat]

I'm back. I hope ;)). Pentru cei care ma (mai) stiu/tin minte vreau sa zic ca-mi pare rau pentru "Viata dubla". Dar nu aici e locul pentru astea. Am venit cu o tentativa de one-shot. E ceva nou pentru mine, asa ca astept orice critica. Absolut orice. Stiu ca nu e cel mai bun. Insa e sentiment pur ;)). Asadar ... Enjoy :D


Nu stiu daca trebuie si la one-shot, dar oricum :

Varsta minima: -
Gen: fictiune
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansat

Spectacol. Si visuri implinite.

You might die trying. Asta e ce-mi ramane in minte mereu cand ascult piesa. S-ar putea sa mori, sa fie ultimul lucru pe care il faci. Ultimele sunete pe care le auzi inainte sa dispari subit. Si odata cu tine, imaginea ta, amintirea ta in sufletele tuturor pe care ii credeai capabili sa te pastreze. Macar in amintiri. Chiar si dupa ce ii paresesti. Din egoism. Poate.

Cu toate astea… Risti. Iti risti acele ultime momente din viata. Pentru a dansa. Pentru a mai simti inca o data piesa, pentru ca basul sa fie cel ce vibreaza ultimul alaturi de ultima bataie a inimii tale. Si se propaga chiar si dupa ce aceasta se opreste. In amintirea ei. Sau poate din inertie.

La fel ca tine. Rutina. Nu stii ce e defapt. O parcurgi zilnic. Taci si asculti. Te supui lumii si propriei tale torturi de a simti ca totul e la fel. Ziua de ieri e tot gri, ca si cea de azi. Si stii ca asa va continua pentru vesincie. Totul dispare cand dansezi…

Te doare. Fiecare celula din corp iti urla de durerea aceea omniprezenta, surda, mereu acolo. Incepe usor. La fel ca si tine. Ajunge la limita. O ignori. In schimbi, te lasi purtat de muzica. Te duce dincolo de limite. Aduce adrenalina cu ea. Si tu? Reusesti sa uiti de tot. Acele cateva minute petrecute dansand, exprimandu-ti fiecare sentiment cu ajutorul miscarilor raman nealterate de durere.

La un moment dat te opresti. Inainte de a atinge limita finala. Privesti in urma. Parcurgi proprii tai pasi pana in urma cu cateva momente. Vezi o bariera. E distrusa. Treci de ea. Ochii tai o privesc in continuare. Pasesti privind in spate. Esti socat. Te impiedici de o alta. O admiri. Te admiri pe tine. Devii constient de posibilitatea de a-ti depasi limitele. Devii dependent. Aroganta sclipeste in ochii tai.

Te folosesti de adrenalina. Iti inunda corpul imediat ce basul urla in difuzoare. Si isi face efectul atunci cand uiti de tine. Te privesti. Vezi oglinda. Vezi miscarile. Observi tot. Sala. Peretii deja murdari. Podeaua ce iti simte fiecare pas. Privirea ti-e goala. Sufletul? Plin de pasiune.
Simti tot. Mai putin durerea ta. Si stii asta. Cu fiecare moment in care corpul inceteaza sa se mai miste… Te doare. Si atunci o iei de la capat. Te dai uitarii. Te ignori. O realitate paralela. Un alt tu. Capabil sa stabileasca limited oar pentru a le putea depasi.

Faci un pact cu viata. O invite langa tine. Ii spui ca vei face ce vrea ea. Totul. Cai vei suporta orice capriciu, ca te vei multumi cu zile ploioase, ca vei trece prin rutina tacit. Juri ca te vei tine de cuvant. Toate astea pentru dans. Pentru durerea ce-o simti. Pentru spectacol. Si visuri implinindu-se. Faci un pact cu moartea. O lasi sa traiasca alaturi de tine. Ai nevoie de ea. Mori, in fiecare minut tot mai mult. Din egoism. Pasiune. Dragoste. Ura. Pentru tot. Si poate pentru tine.