26-01-2012, 05:47 PM
Well, well, well. Im here! xD
Voi lua fiecare capitol în parte, pentru aţi arăta eventualele greşeli şi evoluţia pe parcursul ideilor înşirate în cele trei părţi. <3 (abia acum am observat că ai 4 capitole, unul e ataşat de celălat în acelaşi post)
Capitolul 1: Gânduri pentru tine - Limbajul atinge standarde destul de bune, văd că te pricepi (fac o mică comparaţie acum): presupun că acesta este nou, spun asta fiindcă majoritatea ficurilor tale pe care le-am răsfoit sunt mai vechi (aşa am înţeles de la tine). Se observă evoluţia, adică ai ajuns la o anumită treaptă, ceva mai evoluată.
Cuvinte frumoase, bine dezvoltate acolo unde este necesar, gânduri amestecate cu sentimente de zbucium, nostalgie.
Îmi place modul în care ai îmbinat totul, însă marea problemă constră în punctuaţie şi propoziţii: unde trebuie scris în continuare cu virgulă, tu pui punct şi fragmentezi idei care normal merg împreunate.
După cuvântul "dar" trebuie pusă virgulă, de multe ori ai avut punct şi ai continuat cu ideea, când ea avea legătură cu cealălată parte.
Foarte multe mini-idei, toate tăiate şi diminunate, despărţite când nu trebuie. Fii mai atentă pe viitor, încearcă să faci legătura, să te concentrezi asupra ideii pentru ca apoi să nu sfâşii bucăţele ,cu bucăţele propoziţiile.
Îmi place foarte mult că personajul se implică în această "relaţie", care după cum observ o povesteşte cu intenţie, vreau să se facă auzit într-un anume fel, vrea să ajungă toate acestea la el (acel Uso de care încă nu ştiu prea multe). Parcă îl camuflează într-un fel şi nu îi dezvălui numele de foarte multe ori, e foarte interesant cum ai conturat totul.
Sinceră să fiu pare mai mult prolog, deoarece, parcă îşi reaminteşte de toate acele clipe.
Emoţional ai implicat destul de bine personajul, iar felul în care încearcă să capteze atenţia prin: "Vezi!" sau "Îţi aduci aminte?" amplifică starea lui, felul său de a se manifesta, de parcă... nu ştiu strigă pentru ca tipul să-l audă. (cel puţin aşa văd eu, aşa mi s-au transmis mie sentimentele personajului tău, dacă alţii au văzut şi-au imaginat altfel, e treaba lor)
Mai revin puţin la greşeli: repetiţia, fereştete de ea cât mai mult posibil.
De exemplu aceste două cuvinte "cerul înstelat", în diferite propoziţii plasate, totuşi sună a repetiţie, puteai altfel formula sau le înlocuiai, fiindcă deja au început să mă zgârie pe timpan.
Atenţie şi corectează-ţi capitolele la final. <3
Capitolul 2: Da-mi place! şi Capitolul 3: Începutul nostru - pare că el povesteşte într-un jurnal... Dar vezi, fii atentă că atunci când ai pus dialog (capitolul2) acolo trebuia să se rupă firul dintre povestirea aceea şi cea prezentă, normal spun eu (părerea mea, nu ştiu dacă este chiar corect, dar...) ar fi trebuit să spui aşa: " Nu făcea aşa decât să mă tachineze, avea o plăcere sadică şi în momentul acela mi-am dat drumul la voce, exclamând puternic: "Uso, ce faci în ploaie?! Hai înăuntru, ca să nu răceşti." " - sau altfel, sper că ai înţeles la ce mă refer?
Un lucru care m-a făcut să tresar de fericire... să spunem, ar fi: "S-au ai fi facut ceea ce sti tu mai bine sa faci. Sa taci." Deci felul tău de a simplifica şi a te reduce la lucruri (mai ales la dialog) normale, pe care le ştim zi de zi, le auzim, mă face să zâmbesc şi să râd.
Tipul ăsta Uso pare că minte într-un fel, dar nu în sensul adevărat al cuvântului, e misterios, învăluit într-o mantie transparentă, prin care nu poţi vedea atâtea detalii. E interesant, îmi place tare mult cum l-ai conturat pe tip şi felul în care povesteşte primul personaj (al cărui nume nu îl ştiu încă) mă face să cuget intens. <3
La descriere te descurci foarte bine, pot spune, desigur e umila mea părere, chiar dacă nu dramatizezi şi nu dezvolţi atât de mult propoziţii, încât să se ajungă la confuzii sau întrebări (puse desigur de noi cititorii), reuşeşti să finisezi foarte bine caracterul personajelor.
Uso ăsta e un timp interesant şi partea cu atingerea ai reflectat foarte bine felul în care celălat personaj se simte, tremură sub privirea lui Uso.
Ambele capitole mi-au plăcut şi mai ales finalul de la capitolul 3, genial!
Desigur şi aici ai multe repetiţii, propoziţii puse anapoda, din nou virgule mâncate şi prea multe puncte puse aiurea.
Un sfat: reciteşte cu voce tare capitolul şi mai ales cu intonaţie, ajută foarte mult.
Să ştii că titlurile se potrivesc cu întreg conţinutul, iar ideile completează foarte bine acţiunea, care nu este de loc grăbită, din contră se desfăşoară foarte bine, pe trepte.
Capitolul 4: Arată-te! - impunător titlul acesta, se potriveşte destul de bine cu întreg conţinutul.
Ce mă faşcinează, ca să o spun mai migălos şi intens, este felul în care personajul tău evoluează pe etape. Capitolele per povestiri, mai mult nişte gânduri înşirate pe foi, foile unui jurnal.
Mi se pare mie, dar nu cre, ai cam făcut o mică amestecătură de timpuri.
Faza ţi-am explicat-o, personajul tău povesteşte din trecut, iar tu imediat vi cu prezentul (aşa este, nu? da!), deci încearcă să conştientizezi trecerea de la timpuri. (bine, mie aşa mi se pare cel puţin)
Oricum nu mă mai complic, că poate spun şi eu prostii până la urmă.
Cam aceleaşi greşeli, dar la descriere te descurci foarte bine, îmi place cum conturezi situaţia în care este pus personajul tău, iar felul în care acest Uso îl face să tacă şi să se perdă în gândurile sale.
Capitolul acesta este mai lung, mai bun.
Impactul e mare, e simţit bine, nu am ce cometa, doar faptul ca să te corectezi ceva mai atent, ok?
Păi cam asta este tot, se poate să fi sărit câteva amănunte, dar voi vedea mai multe în următorul capitol.
Deci, sper să te ajute critica mea, tot ce am spus, defapt. Oricum te descurci bine, idea... păi nu ştiu. XD Succes!!
Voi lua fiecare capitol în parte, pentru aţi arăta eventualele greşeli şi evoluţia pe parcursul ideilor înşirate în cele trei părţi. <3 (abia acum am observat că ai 4 capitole, unul e ataşat de celălat în acelaşi post)
Capitolul 1: Gânduri pentru tine - Limbajul atinge standarde destul de bune, văd că te pricepi (fac o mică comparaţie acum): presupun că acesta este nou, spun asta fiindcă majoritatea ficurilor tale pe care le-am răsfoit sunt mai vechi (aşa am înţeles de la tine). Se observă evoluţia, adică ai ajuns la o anumită treaptă, ceva mai evoluată.
Cuvinte frumoase, bine dezvoltate acolo unde este necesar, gânduri amestecate cu sentimente de zbucium, nostalgie.
Îmi place modul în care ai îmbinat totul, însă marea problemă constră în punctuaţie şi propoziţii: unde trebuie scris în continuare cu virgulă, tu pui punct şi fragmentezi idei care normal merg împreunate.
După cuvântul "dar" trebuie pusă virgulă, de multe ori ai avut punct şi ai continuat cu ideea, când ea avea legătură cu cealălată parte.
Foarte multe mini-idei, toate tăiate şi diminunate, despărţite când nu trebuie. Fii mai atentă pe viitor, încearcă să faci legătura, să te concentrezi asupra ideii pentru ca apoi să nu sfâşii bucăţele ,cu bucăţele propoziţiile.
Îmi place foarte mult că personajul se implică în această "relaţie", care după cum observ o povesteşte cu intenţie, vreau să se facă auzit într-un anume fel, vrea să ajungă toate acestea la el (acel Uso de care încă nu ştiu prea multe). Parcă îl camuflează într-un fel şi nu îi dezvălui numele de foarte multe ori, e foarte interesant cum ai conturat totul.
Sinceră să fiu pare mai mult prolog, deoarece, parcă îşi reaminteşte de toate acele clipe.
Emoţional ai implicat destul de bine personajul, iar felul în care încearcă să capteze atenţia prin: "Vezi!" sau "Îţi aduci aminte?" amplifică starea lui, felul său de a se manifesta, de parcă... nu ştiu strigă pentru ca tipul să-l audă. (cel puţin aşa văd eu, aşa mi s-au transmis mie sentimentele personajului tău, dacă alţii au văzut şi-au imaginat altfel, e treaba lor)
Mai revin puţin la greşeli: repetiţia, fereştete de ea cât mai mult posibil.
De exemplu aceste două cuvinte "cerul înstelat", în diferite propoziţii plasate, totuşi sună a repetiţie, puteai altfel formula sau le înlocuiai, fiindcă deja au început să mă zgârie pe timpan.
Atenţie şi corectează-ţi capitolele la final. <3
Capitolul 2: Da-mi place! şi Capitolul 3: Începutul nostru - pare că el povesteşte într-un jurnal... Dar vezi, fii atentă că atunci când ai pus dialog (capitolul2) acolo trebuia să se rupă firul dintre povestirea aceea şi cea prezentă, normal spun eu (părerea mea, nu ştiu dacă este chiar corect, dar...) ar fi trebuit să spui aşa: " Nu făcea aşa decât să mă tachineze, avea o plăcere sadică şi în momentul acela mi-am dat drumul la voce, exclamând puternic: "Uso, ce faci în ploaie?! Hai înăuntru, ca să nu răceşti." " - sau altfel, sper că ai înţeles la ce mă refer?
Un lucru care m-a făcut să tresar de fericire... să spunem, ar fi: "S-au ai fi facut ceea ce sti tu mai bine sa faci. Sa taci." Deci felul tău de a simplifica şi a te reduce la lucruri (mai ales la dialog) normale, pe care le ştim zi de zi, le auzim, mă face să zâmbesc şi să râd.
Tipul ăsta Uso pare că minte într-un fel, dar nu în sensul adevărat al cuvântului, e misterios, învăluit într-o mantie transparentă, prin care nu poţi vedea atâtea detalii. E interesant, îmi place tare mult cum l-ai conturat pe tip şi felul în care povesteşte primul personaj (al cărui nume nu îl ştiu încă) mă face să cuget intens. <3
La descriere te descurci foarte bine, pot spune, desigur e umila mea părere, chiar dacă nu dramatizezi şi nu dezvolţi atât de mult propoziţii, încât să se ajungă la confuzii sau întrebări (puse desigur de noi cititorii), reuşeşti să finisezi foarte bine caracterul personajelor.
Uso ăsta e un timp interesant şi partea cu atingerea ai reflectat foarte bine felul în care celălat personaj se simte, tremură sub privirea lui Uso.
Ambele capitole mi-au plăcut şi mai ales finalul de la capitolul 3, genial!
Desigur şi aici ai multe repetiţii, propoziţii puse anapoda, din nou virgule mâncate şi prea multe puncte puse aiurea.
Un sfat: reciteşte cu voce tare capitolul şi mai ales cu intonaţie, ajută foarte mult.
Să ştii că titlurile se potrivesc cu întreg conţinutul, iar ideile completează foarte bine acţiunea, care nu este de loc grăbită, din contră se desfăşoară foarte bine, pe trepte.
Capitolul 4: Arată-te! - impunător titlul acesta, se potriveşte destul de bine cu întreg conţinutul.
Ce mă faşcinează, ca să o spun mai migălos şi intens, este felul în care personajul tău evoluează pe etape. Capitolele per povestiri, mai mult nişte gânduri înşirate pe foi, foile unui jurnal.
Mi se pare mie, dar nu cre, ai cam făcut o mică amestecătură de timpuri.
Faza ţi-am explicat-o, personajul tău povesteşte din trecut, iar tu imediat vi cu prezentul (aşa este, nu? da!), deci încearcă să conştientizezi trecerea de la timpuri. (bine, mie aşa mi se pare cel puţin)
Oricum nu mă mai complic, că poate spun şi eu prostii până la urmă.
Cam aceleaşi greşeli, dar la descriere te descurci foarte bine, îmi place cum conturezi situaţia în care este pus personajul tău, iar felul în care acest Uso îl face să tacă şi să se perdă în gândurile sale.
Capitolul acesta este mai lung, mai bun.
Impactul e mare, e simţit bine, nu am ce cometa, doar faptul ca să te corectezi ceva mai atent, ok?
Păi cam asta este tot, se poate să fi sărit câteva amănunte, dar voi vedea mai multe în următorul capitol.
Deci, sper să te ajute critica mea, tot ce am spus, defapt. Oricum te descurci bine, idea... păi nu ştiu. XD Succes!!