Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul si sper sa va placa.
Scuzati greselile de :
-scriere
-exprimare



Capitolul 8 – Oare chiar pot sa plec?


Persoana respective era o femeie slaba, sumar imbracata avand pe ea doar o rochita pana sub fund foarte mulata, dar decolteul sau era cel care o completa, albastra deschis asortata cu niste pantofi albi, parul lung si negru ii statea ca o cascada deoarece era destul de lung cam dupa mine pana la jumatatea spatelui fiind cret. Ochii sai ne priveau pe amandoi in timp ce isi ridica piciorul pentru a schimba pozitia ,picior peste picior, pe care o avea initial. Sasuke, care intrase primul, o studiaza putin dupa care bufneste nemultumit. Aceata se uita din ce in ce mai dispretuitor la mine, daca privirea ar putea ucide, cine imi aduce flori la mormant?. Se aude o voce ce sparse linistea din incapere, se pare ca eu eram cea care deranjam cel mai mult acolo.
-Se pare, draga, ca nu ti-a fot greu sa ma uiti.
Oare ce vrea sa spuna? Cum adica “draga”? Pe cine a uitat Sasuke? Oare e fosta sa iubita?, o multime de intrebari imi acapareaza din nou capul si durerea ma doboara. Aud un glas cristalin ce ma scoate din acea stare de euforie si ma aduce cu picioarele pe acest aspru pamant.
-Daiana, sincer nu cred ca mai trebuie sa rascolim trecutul. Ce a fost, a fost. Acum daca se poate, te-as ruga cat de frumos se poate sa pleci.
Acea fata se ridica de pe fotoliu si se indreapta spre noi, inghet pur si simplu, nu mai pot face nici o micare. Privirea ei albastra ma strapunge si ma doare tot corpul. Se uita fix si dispretuitor la mine. Pasi drepti si calculati ai fetei pareau ca de papusa. Stia fix unde calca fara a se uita dupa ce pasea.
-Te rog Daiana, nu-mi place prezenta ta aici. Vocea iubitului meu Sasuke se auzea ca un ecou in toata casa. Pentru o secunda se opreste si apoi isi schimba directia. Se apropie periculos de mult de Sasuke si acesta o impinge de brau sa iasa pe usa.
-Iubi, de cand ma respingi tu asa de rau? Ce ti-a facut acesta muritoare?
De unde stia? Adica eu nu mai sunt muritoare, sau poate ca mai sunt dar nu cred.
Of, din nou nu mai pot gandi limpede.
-Daiana, eu nu te mai iubesc, va trebui sa ma casatoresc cu ea. Este de sange pur deci nu este muritoare…..
-Si este sora regelui nu-I asa?
Taie rece propozitita spunand ceva absolut socant. Sasuke isi inghite vorbele dandu-si seama ca stia mult mai mult decat era normal pentru o simpla vampiroaica.
-Oricum, te pup iubi si bafta cu "dulceata" asta roz.
A zis dispretuitor plecand foarte elegant din incapere. In urma ei se lasa pe capul meu o ceata deasa ce nu se risipeste chiar asa de repede decat daca Sasuke este de accord sa imi raspunda la tonele de intrebari procesate de catre creierasul meu obosit. Prima intrebare ce mi se strecoara printre buzele uscate si crapate a fost “Mai sunt multe secrete de aflat?”. Nu am auzit decat usa care s–a inchis automat la impinsatura lui, iar eu am plecat asezandu-ma pe canapea. Nu mai puteam sta pe fotoliul acela. Imi simteam capul din ce in ce mai greu si ma intind pe canapea. Sasuke se aseza pe acel fotoliu insa se uita fix la mine oftand zgomotos. Se ridica incet si se duce sus pe scari fara sa scoata vre-un sunet. Raman singura oftand si fixand tavanul intr-un punct vazut doar de mine. Intrebarile curgeau siroaie prin mintea mea imbaxita de atatea intrebari si ma bufneste plansul. Lacrimile amare au innceput sa curga pe obrajii mei rosii si suspinele mele erau un ecou neplacut pentru Sasuke care cobora scarile imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening negri si un tricou verde. Ma ridic plangand cu capul de pe marginea canapelei si ma asez in fund langa Sasuke care ma cuprinde in brate. Imi asez incet capul pe umarul sau acesta incepand sa-mi spuna vorbe dulci ce-mi mangaia auzul cu vocea aceea inceata.
-Cat mai trebuie sa indur? Nu mai vreau sa stau mereu cu grija.
-Sakura, vrei sa plecam?
Imi ridic fata mea plansa din plame si ma uit la el. Nu ma privea, se uita in podea fixand un punct anume. Il intreb incet parca numai pentru mine unde vrea sa plecam? Nu am o alta casa si cred ca o sa imi fie destul de greu sa plec de aici.
-Am eu o casa in Austria, asa ca imi va fi usor deoarece este un cadou de la Shin de ziua mea.
-Nu stiu, o sa imi fie greu deoarece serviciul meu si al tau este singurul ce ne asigura traiul. Acolo poate avem casa insa bani de unde?
-Nu te ingrijora, acolo sta un var de al meu Adalbert. Lucreaza la repararea si decorarea masinilor pentru curse si motociclete. Eu ma descurc in domeniul asta iar sotia sa este model. Cred ca ti-ar sta bine pe coperta revistelor.
-Chiar crezi ca o sa ne ajute? Adica vreau sa spun venim asa fara anunt. Nu poti vorbi cu ei in vre-un fel?
-Ba da. O sa ii sun insa sa stii ca ea nu-I vampir deci nu ii pomeni de noi, ok?
-Nu prea stiu, sunt foarte nesigura.
Lacrimile mele au incetat sa mai cada insa capul meu este din nou plin de ganduri, nu imi place absolut deloc sa fiu asa. Nu pot gandi absolut nimic lucid. Si faza cu mutatul, chiar sunt in dubii cu aceste persoane. Sasuke nu intelege ca nu este usor sa faci acest lucru bazandu-te doar pe ceva ce stiai de mult. Cred ca nu voi putea gandi sa ii explic faptul ca este periculos. Il rog frumos sa mergem sa dormim, cel putin eu chiar vreau sa scap de acest creier obosit si de acesta stare de rau. Ma ridic incet de pe canapea, Sauke imitandu-mi gestul si mergem sus in pat. Ma intind in pat, Sasuke se baga sub patura langa mine. Statea sprijinit cu spatele de tablia patului meditand. Eu imi asez capul pe perna moale si pufoasa. Sper ca asa durerea bietului meu cap se va mai domoli. Adorm intr-un sfarsit insa visul este de departe cel mai urat din lume. Intrebarea ce ma bantuie cel mai mult este aceea :
“Oare chiar voi putea pleca si sa las totul in urma? ”


~~~Sper ca va placut!~~~