[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Inca un fic terminat, bifat! OK, sper ca va placut acest prim yaoi pe care l-am scris cu ceva timp in urma. Multumesc pentru comentarii si... nu o mai lungesc!
Enjoy!


Capitolul 9 Hai doar sa privim
Mike(P.O.V)

Nu am reusit sa trec peste acel eveniment nici pana in ziua de azi. M-am imbolnavit rau de tot. De doi ani stau conectat la niste aparate luptandu-ma cu moartea si memoriile mele. Doi ani… Ma obsedeaza cifra asta.
Nu i-am mai vazut pe Ayu, Ynaru, Paul si Rio tot de atunci, iar de formatia noastra s-a ales praful. Si nu numai de formatie… Ci si de povestea mea de dragoste cu insasi fratele meu. Ce dor imi e de toti.
Privesc afara, e ziua mea azi. Implinesc douzeci de ani. Dar de ce ma simt ca la saizeci?
Imi opresc sirul gandurilor cand usa se deschide. Probabil e femeia aia pe care nu o pot numi mama dupa tot ce mi-a facut. Ma napadesc lacrimile. Visez… Doamne nu ma trezi! Te implor nu ma ridica pe un piedestal ca mai apoi sa ma izgonesti de acolo asa cum s-a intamplat acum ceva vreme.
Sfiosi, dar cu un zambet micut in coltul gurii, intra doua claie blonde in salon insotiti de inca una satena si una roscata.
-La multi ani! Spun toti la unison.
-Nu intreba cum. Doar bucara-te. Imi sopteste Paul.
Ma imbratiseaza si Ynaru, dau mana cu Rio si la urma fratele meu, iubitul meu frate. Nu am incetat o clipa sa-l iubesc in ciuda a ceia ce s-a intamplat. Il vad cum sovaie inaintea ochilor mei asa ca ii marturisesc:
-Eu inca te iubesc Ayu, in felul ala…
Inainteaza lent facandu-mi inima sa trepideze si gatul sa mi se usuce. Ma saruta protector pe frunte cu buzele sale moi. Nu le-am mai simti de atat de mult timp. Mi se facuse dor.
-Si eu te iubesc, tot in felul ala…
Odata cu acel raspuns floarea ofilita din inima mea numita fericire prinde putere si iese victorioasa la suprafata de sub acel manunchi de iluzii, ura, visuri false si tradari.
-Asta’i cadoul de ziua ta. Imi zice Ynaru potrivind caseta la DvD.
Se aseaza toti pe patul meu. Ayu m-a luat prizonier in bratele sale puternice si privim primul nostru concert inregistrat la concursul ala de talente, pe cand aveam numai 16 ani.
Cata pasiune pentru viata ardea in ochii nostri, pe atunci… Uitandu-ma acum la ei puteam vedea altceva. O scanteie… Gata sa dea nastere din nou unui adevarat foc!


AYU SI MIKE (P.O.V)

Inimile noastre sunt incatusate una de cealalta iar cheia… ei bine, cheia s-a spart in mii de bucatele odata ce rock-ul din inimile noastre s-a facut simtit si auzit, trasand astfel cinci linii fine catre eternitate.

~~~Sfarsit~~~