10-09-2007, 05:07 PM
A fost odată ca niciodată un ceva. Un ceva mare, rotund şi roşu. Unii ar fi spus despre acest ceva că ar fi burta lui Moş Crăciun dar eu mă cam îndoiesc. E drept că burta Moşului e mare şi mai mult sau mai puţin rotundă dar roşie nu este. Alţii sugerau că ar fi vorba despre Burumbac, zeul rotund şi roşu al unei secte obscure despre care se scrisese odată într-un ziar de scandal dintr-un micuţ orăşel de provincie. Aiurea... Burumbac era de fapt pătrat însă înalţii preoţi ai sectei ţineau asta ascuns de lume. Tot ce se ştia despre acest ceva era că este mare, rotund şi roşu.
Pe de altă parte, undeva departe, peste mări ÅŸi ţări, munÅ£i ÅŸi oceane sau la 250 de kilometri distanţă dacă o luai în direcÅ£ia opusă trăia o chestie. Acea chestie era relativ mare, oarecum rotundă ÅŸi privită dintr-un anumit unghi părea a avea ceva tente roÅŸiatice. Despre această chestie s-a discutat chiar mai mult decât despre acel ceva. Se ajunsese chiar la a se sugera că această chestie ar fi de fapt veriga lipsă dintre euglena verde ÅŸi protozoarul albastru. Se scrisese chiar ÅŸi un articol despre asta în ziar ÅŸi unii chiar vroiau sa publice un numar special despre asta până când nea Haralambie Vărgatu, venerabil profesor de biologie ÅŸi director de ÅŸcoală i-a numit “ProÅŸti cu crăci!â€. SperiaÅ£i de implicaÅ£iile acestui lucru respectivii s-au potolit ÅŸi chestia relativ mare, oarecum rotundă ÅŸi roÅŸiatică dintr-anumit unghi a fost lasată în uitare...
Şi ar mai fi fost un lucru pe undeva, prin judeţul alăturat, dar acel lucru, micuţ, negru şi pufos fusese identificat ca fiind Muţunache, pisoiul de plus al lui Gigel, varianta autohtonă a lui Denis, pericol public, puştiul blond şi zvăpaiat din desenele şi filmele americane.
Într-o bună zi, după ce tocmai frecase menta până în stadiul în care începuse să strălucească, ceva-ul fu lovit de un gând trăznit.
“Vreau să mă căsătoresc!†spuse el.
Dădu zeci de anunţuri prin ziare, citi cu atenţie rubrica de matrimoniale însă nimic. După câteva aventuri eşuate cu tanti Aneta, o octogeneră obsedată de Mircea Badea şi Andreea Marin, Maria Castravete, o coafeză de 46 de ani ce avea ca hobby-uri făcutul de murături, spălatul rufelor şi vizionarea de telenovele şi după ce cea pe care o credea a fi iubirea vieţii sale, Gina Lălăiescu l-a părăsit pentru Gogu Morar, playboy local şi fiu de latifundiar, ceva-ul nostru ajunsese să îşi dorească să îşi pună capăt zilelor.
Vru iniţial să îşi zboare creierii însă cum la magazin aveau doar pistoale cu capse şi puşti cu elastic se gândi să se spanzure însă tot ce a reuşit a fost să se aleagă cu un cucui, pe care îl bandajă cu atenţie în timp ce îl înjura mitocăneşte pe Niculaie Oieru, cel care îi vânduse panarama aia de sfoară putrezită. Şi exact cand rămăsese fără speranţe găsi într-un ziar mai vechi, folosit de Maria Castrevete pentru a îpacheta un borcan de zacuscă ce rămăsese în dulapul său de pe vremea când cei doi formau un cuplu, un articol despre chestia relativ mare, oarecum rotundă şi perfect roşie în poza din ziar, făcută de un fotograf amator cu telefonul mobil.
Se pregăti de drum, se parfumă şi dădu cu un pieptene peste zona roşie ce ar fi trebuit să fie acoperită de păr în imaginaţia sa, se îbarcă într-un autobuz prăfuit de pe vremea răposatului şi plecă plin de speranţe spre oraşul vecin.
Cu o floare în mână, se îndrepta timid spre uşa locuinţei unde află că locuia chestia relativ mare, oarecum rotundă şi cu nuanţe roşiatice în anumite circumstanţe, şi ciocăni cu putere până când observă butonul soneriei. După ce apasă butonul de câteva ori şi după ce ţârâitul strident sperie păsările din îprejurimi, chestia îi deschise uşa. Trecerea anilor îşi pusese amprenta peste ea şi acum era de-a dreptul mare, perfect rotundă şi complet roşie graţiei vopselii furnizate de vecinul Ion, care rămăsese cu nişte vopsea în plus după ce vopsise scaunele şi mesele din casă. Fu desigur dragoste la prima vedere şi după câteva săptămâni cei doi anunţară cu mândrie că se vor căsatori.
După o lună de miere fericită petrecută la izvoarele termale de lângă cazanul cu ţuică al lui moş Pătraşcu, chestia află cu bucurie ca ea şi ceva-ul vor avea un copil, iar dupa exact nouă luni, în timp ce ceva-ul o ţinea cu fermiatate de mână, chestia dădu naştere acestei poveşti.
Pe de altă parte, undeva departe, peste mări ÅŸi ţări, munÅ£i ÅŸi oceane sau la 250 de kilometri distanţă dacă o luai în direcÅ£ia opusă trăia o chestie. Acea chestie era relativ mare, oarecum rotundă ÅŸi privită dintr-un anumit unghi părea a avea ceva tente roÅŸiatice. Despre această chestie s-a discutat chiar mai mult decât despre acel ceva. Se ajunsese chiar la a se sugera că această chestie ar fi de fapt veriga lipsă dintre euglena verde ÅŸi protozoarul albastru. Se scrisese chiar ÅŸi un articol despre asta în ziar ÅŸi unii chiar vroiau sa publice un numar special despre asta până când nea Haralambie Vărgatu, venerabil profesor de biologie ÅŸi director de ÅŸcoală i-a numit “ProÅŸti cu crăci!â€. SperiaÅ£i de implicaÅ£iile acestui lucru respectivii s-au potolit ÅŸi chestia relativ mare, oarecum rotundă ÅŸi roÅŸiatică dintr-anumit unghi a fost lasată în uitare...
Şi ar mai fi fost un lucru pe undeva, prin judeţul alăturat, dar acel lucru, micuţ, negru şi pufos fusese identificat ca fiind Muţunache, pisoiul de plus al lui Gigel, varianta autohtonă a lui Denis, pericol public, puştiul blond şi zvăpaiat din desenele şi filmele americane.
Într-o bună zi, după ce tocmai frecase menta până în stadiul în care începuse să strălucească, ceva-ul fu lovit de un gând trăznit.
“Vreau să mă căsătoresc!†spuse el.
Dădu zeci de anunţuri prin ziare, citi cu atenţie rubrica de matrimoniale însă nimic. După câteva aventuri eşuate cu tanti Aneta, o octogeneră obsedată de Mircea Badea şi Andreea Marin, Maria Castravete, o coafeză de 46 de ani ce avea ca hobby-uri făcutul de murături, spălatul rufelor şi vizionarea de telenovele şi după ce cea pe care o credea a fi iubirea vieţii sale, Gina Lălăiescu l-a părăsit pentru Gogu Morar, playboy local şi fiu de latifundiar, ceva-ul nostru ajunsese să îşi dorească să îşi pună capăt zilelor.
Vru iniţial să îşi zboare creierii însă cum la magazin aveau doar pistoale cu capse şi puşti cu elastic se gândi să se spanzure însă tot ce a reuşit a fost să se aleagă cu un cucui, pe care îl bandajă cu atenţie în timp ce îl înjura mitocăneşte pe Niculaie Oieru, cel care îi vânduse panarama aia de sfoară putrezită. Şi exact cand rămăsese fără speranţe găsi într-un ziar mai vechi, folosit de Maria Castrevete pentru a îpacheta un borcan de zacuscă ce rămăsese în dulapul său de pe vremea când cei doi formau un cuplu, un articol despre chestia relativ mare, oarecum rotundă şi perfect roşie în poza din ziar, făcută de un fotograf amator cu telefonul mobil.
Se pregăti de drum, se parfumă şi dădu cu un pieptene peste zona roşie ce ar fi trebuit să fie acoperită de păr în imaginaţia sa, se îbarcă într-un autobuz prăfuit de pe vremea răposatului şi plecă plin de speranţe spre oraşul vecin.
Cu o floare în mână, se îndrepta timid spre uşa locuinţei unde află că locuia chestia relativ mare, oarecum rotundă şi cu nuanţe roşiatice în anumite circumstanţe, şi ciocăni cu putere până când observă butonul soneriei. După ce apasă butonul de câteva ori şi după ce ţârâitul strident sperie păsările din îprejurimi, chestia îi deschise uşa. Trecerea anilor îşi pusese amprenta peste ea şi acum era de-a dreptul mare, perfect rotundă şi complet roşie graţiei vopselii furnizate de vecinul Ion, care rămăsese cu nişte vopsea în plus după ce vopsise scaunele şi mesele din casă. Fu desigur dragoste la prima vedere şi după câteva săptămâni cei doi anunţară cu mândrie că se vor căsatori.
După o lună de miere fericită petrecută la izvoarele termale de lângă cazanul cu ţuică al lui moş Pătraşcu, chestia află cu bucurie ca ea şi ceva-ul vor avea un copil, iar dupa exact nouă luni, în timp ce ceva-ul o ţinea cu fermiatate de mână, chestia dădu naştere acestei poveşti.