Un foc de arma si un fum de tigara

[onu']

Dat fiind ca ceasul bate doisprezece noaptea e ziua mea. Asa ca un mic cadou din partea mea: Next!
Postez doua capitole ca sa nu mai fie scurt.

Capitolul 2 Da-mi pace!

Hei, Uso… daca ar fi sa-mi scriu memoriile, intotdeauna dupa numele tau as pune puncte de suspensie. Lumea le-ar putea interpreta cum vrea. Dar niciodata nu ar putea concepe povestea din spatele lor, niciodata nu ar putea vedea lucrurile prin prisma ochilor mei.
Stii, m-a fascinat intotdeauna numele tau. Atat de scurt dar cu o semnificatie atat de mare. In limba noastra materna, japoneza, uso inseamna minciuna. Dar de ce? Caci nu ti se potriveste deloc. Tu nu minteai. E adevarat, nici nu vorbeai prea mult. Doar evitai a-mi spune adevarul.
Secretele pluteau ca un abur in jurul tau. Mai mereu erai ,,ratacit’’ in ceata densa a trecutului tau sumbru, cum il catalogau altii. Dar de ce era sumbru? Doar pentru ca erai putin ciudat? Doar pentru ca la prima vedere faceai o impresie cam bizara? Tu oricum nu vorbeai mult, nu te aratai prea mult. Cel putin nu ziua, asemenea unui vampir.
Imi aduc si acum aminte de chipul tau fad, fara nici un fel de expresie faciala. Niciodata nu zambeai, nu radeai. Si daca o faceai… o faceai in batjocora. Buzele tale frumos conturate, usor rozalii nu mimau niciodata lucruri dragute. In caracterul tau erau nelipsite mandria si orgoliul duse la extrem. Nici macar ,,dulceata’’ ori ,,miere’’ nu puteai pronunta, ori nu vroiai.
Continuand tabloul fizionomiei tale ma rusinam. Erai atat de mare, atat de inalt. Eu eram doar o aschiuta la umbra unui copac, umbra ta. Intotdeauna am fost acolo, in umbra ta. Desi, chiar nu stiam daca ma doreai acolo sau nu. Dar tu, rece ca o statuieta de marmura daltuita intr-un mod profesionist, probabil mi-ai fi dat un raspuns ambiguu. S-au ai fi facut ceea ce sti tu mai bine sa faci. Sa taci.
Printre altele, mai erau si unele lucruri puse sub semnul intrebarii. In sensul ca obisnuiai sa faci gesturi nebanuite ca sa ma readuci la tacere ori sa ma intimidezi.
Uso, mai stii scena acea din bucataria mea?
Afara ploua cu galeata, eu urmaream plictisit picaturile de apa ce se izbeau cu brutalitate de geamul meu. Am auzit bubuituri in usa. Mi-au sclipit ochii in momentul acela. Stiam ca tu esti. Toata lumea suna, tu ciocaneai dand cu pumnul in usa. Piuitul soneriei mele il ,,gaseai’’ agasant. Desi, nu putine erau datile in care imi spuneai ca preferi sa asculti soneria enervanta decat pe mine. Nu faceai decat sa ma tachinezi. Aveai o placere sadica.
-Uso! Ce faci pe ploaia asta? Hai inauntru ca racesti.
Ai inaintat lent, fara a-mi adresa vreun cuvant. Din holul mare de la intrare trebuia sa traversam bucataria pentru a ajunge in living. Tu insa, te-ai oprit in bucatarie. Ai murmurat ceva, cum ca ti-e foame. Nu ai asteptat nimic din partea mea, ti-ai varat capul in frigider, cautand cu ochii ceva comestibil. Eu eram un esec total cand venea vorba de gatit asa ca aveam numai conserve ori fructe. Tu detesti fructele.
M-am asezat cu fundul pe mobila de bucatarie si am continuat sa te bombardez cu intrebari. Aratai cam sifonat. Ce-i drept, intotdeuna aratai sifonat de parca ai fi iesit din nu stiu ce razboi. Asta se intampla numai cand veneai pe la mine. In rest, erai destul de ingrijit si proaspat, as putea zice.
-De ce ma vizitezi la ore asa tarzii din noapte? Uso, raspunde-mi! La dracu’!
Ai dat cu pumnul in masa si nu m-as fi mirat daca se crapase. Dar eram mult prea crispat ca sa pot observa acel detaliu.
Te-ai apropiat de mine incet, facandu-mi pulsul s-o ia razna cu fiecare pas pe care il executai. Ai ridicat mana dreapta in aer, iar cu buricele degetelor mi-ai atins maxilarul. In momentul acela mi s-au uscat ochii instantaneu. Simteam nevoia sa clipesc dar nu aveam taria necesara, ca si cum m-ai hipnotizat. Am scos un sunet de uimire atunci cand ai parcurs lent pana pe clavicula. Atingerea ta era atat de blanda si… usoara, ca o briza dis de dimineata. Aveai mana rece aidoma unui sloi de gheata. Din nou nu pot intelege. Abia daca simteam presiunea mainii tale asupra pielii mele netede. Dar cu siguranta simteam pana la os raceala ei. Ca si cum se infiltra prin derma, dandu-mi fiori ce ma strapungeau pana in maduva oaselor.
Si-mi placea. Chiar daca atunci eram prea las pentru a recunoste-o. Mi-am dat seama acum… Cand e mult prea tarziu.

Capitolul 3 Inceputul nostru

Uso, amintirea ta inca ma tulbura. De fapt, sunt bulversat inca de cand te-am cunoscut. Stii, viata mea ar fi fost o mare pierdere de timp daca nu te-as fi cunoscut pe tine. Asta s-a intamplat tot la o ora tarzie din noapte. Acum cand stau si reflectez la asta, imi dau seama ca ar fi fost ciudat sa te cunosc pe timpul zilei.
Eram in club cu cateva pahare la ,,bord’’. Am incercat sa fac pe filozoful la baie discutand cu un alt tip. Nu stiu exact ce-am zis dar imi aduc aminte foarte clar, chiar daca eu nu vedeam chiar asa, cum tipul ala si-a incordat maxilarul si a dat sa ma loveasca.
Pumnul lui s-a oprit la o distanta milimetrica de chipul meu rosu, din cauza alcoolului. Incheietura celui dinaitea mea a fost inconjurata de mana altui barbat ce strangea cu fermitate, astfel venele ii ieseau usor in relief. Ai marait printre dinti doua replici, iar acea a fost prima oara cand ti-am auzit inflexiunile vocii atat de placuta:
-Hmm, vrei distractie? Alege-ma pe mine.
Tipul s-a speriat si in mai putin de cateva secunde s-a facut nevazut. Abia acum realizez la ce fel de ,,distractie’’ te refereai.
Nu-mi mai puteam tine echilibrul, iar ochii mei incepeau sa-ti proiecteze o clona, vazandu-te dublu. M-am sprijinit de usa, iar tu te-ai apropiat de chiuveta pentru a te putea spala pe maini. Dupa ce ai terminat ai vrut sa pleci dar te-am oprit. Si sa fiu al nabii daca stiam de ce.
M-ai fixat cu prvirea, acea privire albastra patata de stropi verzui. In momentul ala eram vrajit. Da! Vrajit de un barbat…
Vazand ca eu nu am de gand sa fac ori sa zic ceva, ai dat din umeri napasator, plecand.
Aceea a fost prima oara cand te-ai aratat in viata mea. Aceia a fost clipa cand am inceput sa traiesc cu adevarat.


sper ca am imbunattatit descrierea. asta nu e punctul meu forte.