14-01-2012, 01:03 AM
Hey hey, am adus si nextul. Mersi mult de tot pentru critica, stiam deja greselile alea dar mersi oricum. O sa incerc sa le evit pe viitor, sper sa-mi si iasa.
Poate ca o sa intelegi acum ce era cu petele alea negre, dar nu cred ca mi-a iesit mie prea bine.
Anyway, lectura placuta !!!
Sper ca v-a placut capitolul, chiar daca acum nu mai este atat de resusit, chiar este dezastruos - dar in timp ce scriam mi-am pierdut cheful.
Stiu ca este groaznic, dar ma revansez maine cu urmatorul capitol.
Poate ca o sa intelegi acum ce era cu petele alea negre, dar nu cred ca mi-a iesit mie prea bine.
Anyway, lectura placuta !!!
Dragoste Infinita
Capitolul 28
- Inapoi la realitate -
- Sakura, trezeste-te ! O sa intarzi la scoala daca mai petreci mult timp in lumea viselor, asa ca hai, sus ! Haide, chiar vrei sa intarzii=? Nu cred, deci ridica-te mai repede, imbracate si hai la liceu. Hmm ... Vezi ca Sasuke te asteapta jos de vreo jumatate de ora ca sa mergeti imreuna, dar daca tu ai de gand sa stai aici, ma duc sa ii spun sa nu isi mai piarda timpul cu tine.
Cand am auzit acel numa, numele lui, am sarit pur si simplu din pat. Am observat ca ma aflu in camera mea total dezordonata, pe o suprafata extrem de moale si pufoasa; nu-mi vine sa cred. Deci asta inseamna ca nimic nu sz-a intamplat?
Ma uit un pivc buimaca prin camera si o zaresc pe sora mea. Fata cu parul roz sta si se uita la mine ciudat. Probabil am o fata de om nebun cazut din cer care nu intelege nimic.
Fara sa-mi dau seama, spun cu voce tare - cu o voce ezitanda, in care se afla o urma de tristete si segret - facand=o pe Myra sa creada ca trebuie sa ma duca de urgenta la spitalul de nebuni, deoarece mi-am pierdut mintile in timp ce dormeam:
- Ce? Ce s-a intamplat? Nu inteleg? Ce caut in camera mea? Nu ar fi trebuit sa ma aflu la el in brate, invaluita de acea caldura sufleteasca ce imi facea sufletul sa tresara asa de tare? De ce nu ma mai aflu acolo? Sau ... Totul a fost doar in imaginatia mea, doar un simplu si amarat vis? A - a - adica ... adica nimic din toate alcele lucruri minunate nu s-au intamplat? El nu m-a sarutat? Si ... si nu mi-a spus ca ... ca ma ... iubeste? La naiba !
Ultimul cuvand l-am pronuntat cu un glas stins, parca mancat de dorinta ca totul sa fi fost real. Simt o urma de regret ce imi umbla prin tot corpul, iar inima imi plange; chiar mi-as fi dorit ca totul sa fi fost real, sa nu fie doar ceva neinsemnat care bnu se va intampla decat in mintea mea. Dar cred ca ... ca este pur si simplu imposibil; eu visez oricum la mult prea mult, deci ar trebui sa-mi iau ganfdul de la astfel de chestii.
Myra se uita intrebatoare la mine si nu intelegea despre ce tot palavrageam eu. Este confuza si dezorientata - pot citi asta pe fata sa. Totusi, nu mai pierde timp uitandu-se degeaba la mine si imi spune ca trebuire sa ma grabesc si ca voi fi asteptata jos cat; deci a spus adevarul - Sasuke se afla aici, si asta doar ca sa ma astepte pe mine, doar ca sa mearga cu mine la scoala, este aici doar si doar pentru mine. Pur si simplu simt cum un val de bucurie ma acapareaja, iar un zambet urias isi face aparitia pe chipul meu.
Myra coboara jos si ma lasa singura. Imediat ma reped spre mormanele de haine de prin camera si incep sa caut ceva cu care sa ma imbrac. Nu prea dau importanta hainelor cu care ma imbrac - nu sunt genul ala de fata - deci puteam sa-mi aleg orice. Fara sa stau mult sa ma gandesc, imi aleg niste blugi verzi, un tricou negru cu inscriptii verzi si albe, iar peste imi pun un hanorac verde cu dungi albe si negre. Ma incalt cu tenesii mei verzi cu stelute albe si ma duc la noptiera sa-mi iau IPhone-ul si sa vad cat este ceasul.
Mai sa-mi cada fata cand vad ca este opt fara douazeci de minute. Acum chiar ca trebuie sa ma grabesc. Dar mai intai de toate, sa dau o raita pe la baie pentru a-mi face siesta zilnica, si sa-mi fac ghiozanul pentru azi - mda, nici macar atat nu am facut, de teme nici nu mai zic; ce fata silitoare sunt.
In csteva minute sunt gata de a pleca, chiar daca nu am mancat nimic, desi sunt lihnita. Ma descurc eu cumva cu mancatul asta - nu poate fi atat de greu.
Cobor repede jos si intreb unde-i Sasuke, dar, spre surpinderea mea, Myra incepe sa rada isteric. Habar n-am ce are, ce a apucat-o, de ce rada singura. Ii spun ca nu am timp de glume si sa-mi zica mai repede unde se afla brunetul, iar de data asta se abtine din a rade si imi spune ca nu-i vine sa creada ca eu chiar am crezut ca el este aici. Mda, ma rog, eu oricum sunt aia proasta, fraiera si bleaga, deci nu este asa o mare minune.
Neavand chef sa mai stau cu nebuna de surioara a mea, ii spun ca ma grabesc, imi iau geaca pe mine, imi pun ghiozdanul in spate si plec. Incep sa alerg, deoarece mai erau numai zece minute pana la inceperea orelor, iar eu cred ca m-am ratacit prin cartierul asta complicat cu mii si mii de strazi incurcate. Nu m-am orientat bine si am ajuns intr-un loc total necunoscut mie. Off, chiar nu am timp de stefl de lucruri acum.
Totusi, spre surprinderea mea, in drumul meu intortochiat, ma intalnesc cu ...
Cu cine credeti ca se va intalni Sakura? Cand am auzit acel numa, numele lui, am sarit pur si simplu din pat. Am observat ca ma aflu in camera mea total dezordonata, pe o suprafata extrem de moale si pufoasa; nu-mi vine sa cred. Deci asta inseamna ca nimic nu sz-a intamplat?
Ma uit un pivc buimaca prin camera si o zaresc pe sora mea. Fata cu parul roz sta si se uita la mine ciudat. Probabil am o fata de om nebun cazut din cer care nu intelege nimic.
Fara sa-mi dau seama, spun cu voce tare - cu o voce ezitanda, in care se afla o urma de tristete si segret - facand=o pe Myra sa creada ca trebuie sa ma duca de urgenta la spitalul de nebuni, deoarece mi-am pierdut mintile in timp ce dormeam:
- Ce? Ce s-a intamplat? Nu inteleg? Ce caut in camera mea? Nu ar fi trebuit sa ma aflu la el in brate, invaluita de acea caldura sufleteasca ce imi facea sufletul sa tresara asa de tare? De ce nu ma mai aflu acolo? Sau ... Totul a fost doar in imaginatia mea, doar un simplu si amarat vis? A - a - adica ... adica nimic din toate alcele lucruri minunate nu s-au intamplat? El nu m-a sarutat? Si ... si nu mi-a spus ca ... ca ma ... iubeste? La naiba !
Ultimul cuvand l-am pronuntat cu un glas stins, parca mancat de dorinta ca totul sa fi fost real. Simt o urma de regret ce imi umbla prin tot corpul, iar inima imi plange; chiar mi-as fi dorit ca totul sa fi fost real, sa nu fie doar ceva neinsemnat care bnu se va intampla decat in mintea mea. Dar cred ca ... ca este pur si simplu imposibil; eu visez oricum la mult prea mult, deci ar trebui sa-mi iau ganfdul de la astfel de chestii.
Myra se uita intrebatoare la mine si nu intelegea despre ce tot palavrageam eu. Este confuza si dezorientata - pot citi asta pe fata sa. Totusi, nu mai pierde timp uitandu-se degeaba la mine si imi spune ca trebuire sa ma grabesc si ca voi fi asteptata jos cat; deci a spus adevarul - Sasuke se afla aici, si asta doar ca sa ma astepte pe mine, doar ca sa mearga cu mine la scoala, este aici doar si doar pentru mine. Pur si simplu simt cum un val de bucurie ma acapareaja, iar un zambet urias isi face aparitia pe chipul meu.
Myra coboara jos si ma lasa singura. Imediat ma reped spre mormanele de haine de prin camera si incep sa caut ceva cu care sa ma imbrac. Nu prea dau importanta hainelor cu care ma imbrac - nu sunt genul ala de fata - deci puteam sa-mi aleg orice. Fara sa stau mult sa ma gandesc, imi aleg niste blugi verzi, un tricou negru cu inscriptii verzi si albe, iar peste imi pun un hanorac verde cu dungi albe si negre. Ma incalt cu tenesii mei verzi cu stelute albe si ma duc la noptiera sa-mi iau IPhone-ul si sa vad cat este ceasul.
Mai sa-mi cada fata cand vad ca este opt fara douazeci de minute. Acum chiar ca trebuie sa ma grabesc. Dar mai intai de toate, sa dau o raita pe la baie pentru a-mi face siesta zilnica, si sa-mi fac ghiozanul pentru azi - mda, nici macar atat nu am facut, de teme nici nu mai zic; ce fata silitoare sunt.
In csteva minute sunt gata de a pleca, chiar daca nu am mancat nimic, desi sunt lihnita. Ma descurc eu cumva cu mancatul asta - nu poate fi atat de greu.
Cobor repede jos si intreb unde-i Sasuke, dar, spre surpinderea mea, Myra incepe sa rada isteric. Habar n-am ce are, ce a apucat-o, de ce rada singura. Ii spun ca nu am timp de glume si sa-mi zica mai repede unde se afla brunetul, iar de data asta se abtine din a rade si imi spune ca nu-i vine sa creada ca eu chiar am crezut ca el este aici. Mda, ma rog, eu oricum sunt aia proasta, fraiera si bleaga, deci nu este asa o mare minune.
Neavand chef sa mai stau cu nebuna de surioara a mea, ii spun ca ma grabesc, imi iau geaca pe mine, imi pun ghiozdanul in spate si plec. Incep sa alerg, deoarece mai erau numai zece minute pana la inceperea orelor, iar eu cred ca m-am ratacit prin cartierul asta complicat cu mii si mii de strazi incurcate. Nu m-am orientat bine si am ajuns intr-un loc total necunoscut mie. Off, chiar nu am timp de stefl de lucruri acum.
Totusi, spre surprinderea mea, in drumul meu intortochiat, ma intalnesc cu ...
Sper ca v-a placut capitolul, chiar daca acum nu mai este atat de resusit, chiar este dezastruos - dar in timp ce scriam mi-am pierdut cheful.
Stiu ca este groaznic, dar ma revansez maine cu urmatorul capitol.