[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Vărzuca e gata. Cer scuze daca aspectul e un pic cam inestetic.


Capitolul 8 Totul se risipeÅŸte
Ayu(P.O.V)


Afară se crapă de ziuă. Eu îl am pe Mike în braţe, mângâind-ul şi săruntând-ul din când în când. El doarme. Noaptea trecută am făcut dragoste cu frăţiorul meu. Nici acum nu-mi vine a crede că tocmai el mi-a cerut asta. Stau şi rememorez diferite scene…
Aşa cum un pahar se umple cu apă, aşa mă umplu si eu cu ce e mai bun şi mai frumos pe lume.
Se trezeste.
-Neaţa somnorici!
-Nu te uita aşa la mine. E vina ta. Spune el râzând dar părtaş la ce-am făcut noi doi.
Îl privesc insistent. Dându-şi şi el seama de asta mă întreabă:
-Eh, ce e?
-Ştiai că miroşi a lapte dimineaţa?
Îl văd cum se face mai roşu decât culoarea în sine şi cred că a înţeles totul pe dos.
-Stai mă! Ai priceput greşit. Nu are nici o legătură cu ce s-a întâmplat. Aşa, în general.
Începe să se ,,adulmece’’ de unu singur iar eu mor de râs. Îmi dă o palma usoară peste obraz, semn ca trebuie să mă liniştesc. Eu îi capturez mâinile într-o strânsoare deasupra capului şi îi vorbesc:
-Stai cuminte, că te chinui din nou.
-Bine! Îmi răspunde el fără şovăială şi destul de energetic.
Hmm, se joacă cu focul. Mă ridic de pe pat şi mă duc la ,,adormitii Maicii Domnului’’-ceilalţi membrii ai trupei- să le dau deşteptarea. Mike rămane crispat. Bufnesc în râs din nou. Ce-o fi crezând că-i fac?

Mike(P.O.V)

Când lucrurile încep să se încingă mă lasă de izbelişte. Când credeam si eu că o să profite de mine din nou-da-o naibii de durere- ăsta îmi întoarce fundul şi pleacă. Parcă trebuia să fie invers…
Lăsând asta deoparte, noaptea trecută a fost fabuloasa, mirifică şi toate adjectivele de bine din lumea asta mică. Că tot vorbeam de ,,mică’’. Ayu se întoarce în cameră, mai crispat decât m-a lasat pe mine acum doua minute. Are telefonul în mână şi tremură din toate încheieturile.
-Au aflat…
-Ä‚?
-Ei, au aflat.
-Ce tot bombăni acolo? Nu înteleg nimic.
-Presa a fost cu ochii pe noi. Nu am fost atenti. La televizor… Dumnezeule! S-au uitat şi şe-au dat seama că suntem împreună!
La auzul spuselor lui sar din pat un metru începând să îmi schimb tonalitatea vocii în una ceva mai ridicata.
-Ce?! Cine a aflat?! Ynaru şi ceilalţi? O să treacă peste…
Da, e adevărat. Lor nu le suflasem o vorba despre noi. Dar hei! Nici măcar noi nu ştiam ce aveam de gând, eram atat de confuzi amândoi. Acum că se clarificase urma să le spunem si lor. Cred.
-Nu. Mai rau. Parinţii noştri.
Simt cum se zdruncină ceva în interiorul meu apoi se prabuşeşte. Şi eu odata cu acel ceva.

Ayu(P.O.V)

Îl văd pe Mike cum are o cădere nervoasă ori un atac de panică. Îl prind în braţe înainte de a face cunoştinţa cu podeaua. Chem salvarea şi mă rog să ieşim cu bine din tot spectacolul acesta ce începe să mă dezguste.
La spital mama şi tata ne fac o morală şi un discurs de zile mari. Ignorând faptul că fratele meu, copilul lor nu se simte prea bine. Ne ,,pun la zid’’ şi încep să împroaşte cu noroi. Ne aruncă în faţa vorbe grele. Cum că i-am dezamăgit şi că ceea ce facem noi se numeşte incest. Plus că suntem şi baieţi. Bonus! Ne mai catalogheaza şi gay, rockeri nenorociţi. Ne reproşează că, vai vezi Doamne, ni s-a urcat faima la cap.
Intr-un final, ei hotărăsc pentru noi că ar fi mai bine să ne despartă. Dar nu puţin timp, până când s-ar linişti apele. Nu! Ci pentru totdeauna. Asta ar însemna şi o cearta sănătoasă cu Ynaru, dezmembrarea formaţiei, dispariţia noastră subită după ce abia am pornit în turneu.
Era sa uit. Mă aşteaptă şi Ynaru, Paul, Rio pe coridorul spitalului simţindu-se trădaţi căci nu am avut încredere în ei să le spunem adevarul din spatele relaţiei mele cu Mike.
Dacă privirea ar ucide, Ynaru m-ar fi trântit la pamant de mult timp, abandonându-mă acolo.

Pam, pam, pam. To be continued...