12-01-2012, 03:41 PM
Fetelor multumesc foarte mult pentru comenturi. Sper ca o sa va placa si acest capitol. Iata-l. Enjoy!
(MIKI)
Am simtit cum noaptea ne inconjoara pe amandoi in timp ce parfumul de trandafiri al lui Morikawa ma facea sa cad intr-o stare de relaxare totala. Nu am mai dormit oricum foarte bine de ceva timp si se pare ca sosise momentul. Am avut o noapte linistita lipsita de vise sau alte perturbari. Stiam ca numai EL era de vina, singura persoana care m-ar face sa ma simt asa dupa o noapte de amor.
Camera se lumina incet incet si simteam cum ma dezmeticesc. Ma asteptam in mod singur la reactii diverse din partea lui Morikawa. Nu era intocmai ce as fi vrut, dar daca numai asa aveam sa ajung in pat cu el, atunci era singura solutie. Stiam de cum actiona corpul lui Mori in prezenta alcoolului, dar nu am crezut ca voi ajunge tocmai aici. Stiam ca aveam sa-i dau o multime de explicatii despre cum ajunsese el gol pusca in pat langa mine si mai grav...ce facuseram ! Mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc stiind ca voi da piept cu realitatea dureroasa ce ma astepta dupa ce-mi voi deschide ochii si-l voi vedea langa mine confuz si poate chiar speriat.
Totusi sunt un barbat matur si ar nu ar trebui sa fiu speriat sa fiu pus fata in fata cu o situatie de genul asta. Am incercat sa-mi deschid ochii si in acelasi timp pipaiam incet langa mine pe pat in speranta ca voi da de Morikawa, dar nici urma de el. Am deschis complet ochii si el nu mai era acolo. Nici hainele pe care i le-am asezat cu grija pe spatarul scaunului nu mai erau. Se vedea ca se imbracase in graba pentru ca o camasa a mea era si ea pe jos. Probabil in goana sa spre usa o daduse jos de pe fotoliu. Vorbisem seara cu el si mi-a zis ca trebuia sa ajunga la birou devreme, dar oare cat era ceasul de se grabise asa? Imi luasem Iphone-ul de pe masuta de langa pat si ma holbam la ecran de parca nu intelesesem de la inceput ce-mi era afisat pe el. Abia dupa cateva secunde am sarit din pat de parca eram pe arcuri si m-am imbracat in cateva minute, nici nu am mai dat sa ajung la bucatarie sa mananc. Era deja ora unsprezece si in jumatate de ora aveam de inregistrat un cantec pentru personajul Youji.
Se pare ca-mi dadusem seama de ce plecase asa Morikawa si el era pe punctul de a intarzia. In goana mea nebuna pe sosea nici nu m-am mai gandit ce ar trebui sa-i zic prietenului meu cand ma voi intalni cu el la birou. Mergeam cu viteza maxima permisa si am intrat in lift cu cinci minute inainte sa inceapa sedinta de inregistrare. Toata ziua am fost extrem de ocupat si aproape ca uitasem de petrecerea de Craciun a companiei. Era locul si momentul ideal sa clarific lucrurile cu Mori, stiam ca am sa ma mai intalnesc cu el pana atunci.
Aveam de gand sa merg in oras dupa lucru sa achizitionez globulete rosii pentru brad. Nu era Craciunul o sarbatoare raspandita in Japonia si nici insemnatate religioasa mare, dar imi placea spiritul sarbatorilor si atmosfera ce cuprindea intreg orasul. Magazinele decorate cu ghirlande din beculete, beteala, peste tot stralucire. Am cumparat globurile si le-am pus in portbagajul masinii. Ajuns in vila am ornat repede bradul cu ele si m-am schimbat de haine. Urma sa vina la mine un coleg sa repetam un rol. Era Mamoru Miyano, un seiyuu foarte cunoscut, mai ales dupa ce interpretase rolul lui Light in seria anime Death Note. Imi placea Mamoru era genul de tip vesel cu care iti facea placere sa discuti pe diferite teme si nu aveai sa te plictisesti. Se imprietenea usor cu oricine- prea usor, carisma lui era de vina...
Pe la ora optsprezece statea in tocul usii si astepta nerabdator sa repetam. Lui ii placea orice personaj pe care-l interpreta. Nu cred ca va fi unul vreodata care-i va da batai de cap. Eu am urat intotdeauna rolul lui Katou din Haru Wo Daiteita. Nu puteam sa gasesc cu niciun chip de ce am fost ales sa joc in rolul lui, consider ca nu ma aseman in nicio privinta cu el. Morikawa nici atat in rolul lui Iwaki. Mori era total opus lui Iwaki - Mori era copilaros, iar Iwaki era tipul de barbat matur.
L-am condus pe Mamoru in sufragerie si ca o gazda buna l-am servit cu o ceasca de cafea stiind ca era cu masina. Am repetat o ora si am luat o pauza discutand despre petrecerea de Craciun. Nu-mi venea sa cred ca era in doar doua zile. Era ocazia perfecta pentru toti seiyuu de acolo sa converseze si sa se puna la curent cu ce au facut pe parcursul anului. Erau grupuri si grupulete in companie. Exact cum este si peste tot. Vezi mereu comunitati de oameni, dar nu sunt mereu toti prieteni intre ei. Aveam si eu un grup de prieteni cu care mergeam in oras in timpul liber, dar cei mai buni prieteni ii puteam considera pe Noriaki si pe Mamoru. Acum aparuse si Morikawa de cand lucra la Axl, avea sediul foarte aproape de al nostru si faceam mai mereu colaborari.
Nu de putine ori se intamplase ca Mamoru sa stea peste noapte la mine. Cand nu venea cu masina ramanea pentru ca repetam pana tarziu si era o ora inaintata chiar si pentru un tip sa mearga singur pe strada. Mamoru locuia intr-o zona putin mai rau famata decat cartierul meu. Era haios povestindu-mi ca uneori si el vroia sa se mute de acolo deoarece multi golanasi dadeau tarcoale pe strada unde locuia si trebuia sa mai si treaca printr-un gang intunecat. Nu aveam incio problema sa-l gazduiesc. Aveam doua camere de oaspeti deci nu era o problema. Le patrasem in vila gandindu-ma ca pe viitor ma voi casatorii si acele camere vor servi drept dormitoare copiilor mei.
In companie puteam fi considerat un veteran al voice actingului, la fel si Noriaki, insa nu ne deranja sa stam in compania mai tinerilor nostrii colegi, la randul lor nici ei nu erau deranjati pentru ca aveau ceva de invatat de la cineva cu experienta.
Mamoru ma privea lung. Nu aveai cum sa nu observi privirea aia intensa. Cocea el ceva in mintea lui. NU! Poate vroia doar sa-mi spuna ceva, da, asta era. Nu trebuia sa fiu asa suspicios in legatura cu el. Stiam ca ma vedea ca pe un idol si ca pe un prieten caruia poate sa-i ceara sfaturi in legatura cu orice. In seara aia repetatul a decurs cam ca de obicei si s-a terminat putin dupa miezul noptii. Nu m-a deranjat de loc faptul ca Mamoru mi-a cerut sa ramana, chiar si daca era cu masina. Si el statea singur, si eu stateam singur, deci nu era o problema sa mai vorbim in afara serviciului. Cu siguranta o sa adoarma repede, de la ce te poti astepta de la un copil. Nu era chiar copil avea peste douazeci de ani, dar pentru mine inca era. Avea genul acela de inocenta specifica tuturor copiilor.
Statea cu capul rezemat in palma pe masuta de cafea si parea somnoros, adancit in propriile ganduri. Daca as fi putut sa intru in capul lui sa vad la ce se gandeste ar fi fost mai simplu. Cred ca si el isi dorea pe cineva langa el. Si eu si el detestam singuratatea si era bine cand aveam un partener de discutie. Atipea din cand in cand, atunci cand eu imi terminam propozitiile si lasam o paua in vorbire. Avea gene lungi, par brunet usor ciufulit, putin mai lung de baza urechii. Ochi caprui care te puteau face sa te pierzi in ei. Alta trasatura pe care nu puteai sa nu o remarci la el erau buzele, pline si senzuale. Cred ca orice domnisoara ar fi vrut sa-l sarute. Isi infipsese in par degetele lungi si subtiri incercand sa-si indeparteze cateva fire de par de pe fata. Avea un ten fin lipsit de imprefectiuni. Nu era ca acele papusi Barbie cu fata incarcata de tot felul de prostii cosmetice. Ii placea sa fie natural si arata bine asa cum era. Eu unul cred ca as fi avut nevoie de fond de ten. Mamoru nu parea ca se barbiereste des din cauza ca nu avea nici macar un por iritat. Eu in schimb nu puteam sa spun acelasi lucru despre mine. Pe gat aveam un inceput de iritatie pe care incercam sa o maschez cu tot felul de esarfe multicolore care sa distraga atentia. Doar iarna mi se intampla asa, pielea mea reactiona asa la contactul cu prea mult aer rece.
Intr-un final Mamoru adormise cu capul pe masuta si cu corpul pe canapea. Nu am putut sa nu observ cat de dragalas dormea si nu am vrut sa-l trezesc. M-am rezumat la a-l luat in brate ducandu-l in camera MEA. Camera mea pentru ca simteam ca la mine avea sa fie una din acele nopti lipsite de somn. Avea sa fie o noapte in care tot ce aveam de facut era sa citesc o carte, sa ma joc pe Iphone sau pur si simplu sa veghez somul lui Mamoru.
Strangea la piept in pumni cearceaful care-l acoperea si se ghemuia mai mult in el si-si adancea capul in perna. As fi putut sa ma uit asa la el toata noaptea, dar m-am hotarat sa recitesc o carte ce mi-a placut mult, "De veghe in lanul de secara". Puteam mereu sa-mi imaginez cum sunt pesonajul principal. M-am asezat turceste pe covorul moale din dormitor si am inceput sa rasfoiesc din nou cartea aceea. Dimineata Mamoru se trezise gasindu-ma tot jos si la ultima pagina a cartii. Nu resimteam de loc oboseala si ma simteam chiar mai bine dupa aceea lectura.
M-a facut chiar mai increzator. El se minuna cum de mai aveam energie, dar eu radiam si eram capabil chiar sa-l infrunt pe Morikawa. Nu stiu ce a facut el, dar se pare ca si el se simtea capabil sa-mi ceara explicatii pentru ca era la usa vilei. Am deschis si am dat ochii cu Morikawa. Mamoru ma urmase imbracat intr-o camasa lunga pe care i-o dadusem sa-i serveasca drept pijama. Ii venea mai sus de genunchi, iar picioarele lungi, subtiri si fine erau la vedere. Nu stiu ce s-a intamplat, dar brusc ochii lui Mori au devenit sticlosi din pricina lacrimilor. Mi-a intors spatele fara sa ma intrebe nimic si a fugit spre masina stergandu-si lacrimile cu manseta camasii.
Capitolul 5
(MIKI)
Am simtit cum noaptea ne inconjoara pe amandoi in timp ce parfumul de trandafiri al lui Morikawa ma facea sa cad intr-o stare de relaxare totala. Nu am mai dormit oricum foarte bine de ceva timp si se pare ca sosise momentul. Am avut o noapte linistita lipsita de vise sau alte perturbari. Stiam ca numai EL era de vina, singura persoana care m-ar face sa ma simt asa dupa o noapte de amor.
Camera se lumina incet incet si simteam cum ma dezmeticesc. Ma asteptam in mod singur la reactii diverse din partea lui Morikawa. Nu era intocmai ce as fi vrut, dar daca numai asa aveam sa ajung in pat cu el, atunci era singura solutie. Stiam de cum actiona corpul lui Mori in prezenta alcoolului, dar nu am crezut ca voi ajunge tocmai aici. Stiam ca aveam sa-i dau o multime de explicatii despre cum ajunsese el gol pusca in pat langa mine si mai grav...ce facuseram ! Mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc stiind ca voi da piept cu realitatea dureroasa ce ma astepta dupa ce-mi voi deschide ochii si-l voi vedea langa mine confuz si poate chiar speriat.
Totusi sunt un barbat matur si ar nu ar trebui sa fiu speriat sa fiu pus fata in fata cu o situatie de genul asta. Am incercat sa-mi deschid ochii si in acelasi timp pipaiam incet langa mine pe pat in speranta ca voi da de Morikawa, dar nici urma de el. Am deschis complet ochii si el nu mai era acolo. Nici hainele pe care i le-am asezat cu grija pe spatarul scaunului nu mai erau. Se vedea ca se imbracase in graba pentru ca o camasa a mea era si ea pe jos. Probabil in goana sa spre usa o daduse jos de pe fotoliu. Vorbisem seara cu el si mi-a zis ca trebuia sa ajunga la birou devreme, dar oare cat era ceasul de se grabise asa? Imi luasem Iphone-ul de pe masuta de langa pat si ma holbam la ecran de parca nu intelesesem de la inceput ce-mi era afisat pe el. Abia dupa cateva secunde am sarit din pat de parca eram pe arcuri si m-am imbracat in cateva minute, nici nu am mai dat sa ajung la bucatarie sa mananc. Era deja ora unsprezece si in jumatate de ora aveam de inregistrat un cantec pentru personajul Youji.
Se pare ca-mi dadusem seama de ce plecase asa Morikawa si el era pe punctul de a intarzia. In goana mea nebuna pe sosea nici nu m-am mai gandit ce ar trebui sa-i zic prietenului meu cand ma voi intalni cu el la birou. Mergeam cu viteza maxima permisa si am intrat in lift cu cinci minute inainte sa inceapa sedinta de inregistrare. Toata ziua am fost extrem de ocupat si aproape ca uitasem de petrecerea de Craciun a companiei. Era locul si momentul ideal sa clarific lucrurile cu Mori, stiam ca am sa ma mai intalnesc cu el pana atunci.
Aveam de gand sa merg in oras dupa lucru sa achizitionez globulete rosii pentru brad. Nu era Craciunul o sarbatoare raspandita in Japonia si nici insemnatate religioasa mare, dar imi placea spiritul sarbatorilor si atmosfera ce cuprindea intreg orasul. Magazinele decorate cu ghirlande din beculete, beteala, peste tot stralucire. Am cumparat globurile si le-am pus in portbagajul masinii. Ajuns in vila am ornat repede bradul cu ele si m-am schimbat de haine. Urma sa vina la mine un coleg sa repetam un rol. Era Mamoru Miyano, un seiyuu foarte cunoscut, mai ales dupa ce interpretase rolul lui Light in seria anime Death Note. Imi placea Mamoru era genul de tip vesel cu care iti facea placere sa discuti pe diferite teme si nu aveai sa te plictisesti. Se imprietenea usor cu oricine- prea usor, carisma lui era de vina...
Pe la ora optsprezece statea in tocul usii si astepta nerabdator sa repetam. Lui ii placea orice personaj pe care-l interpreta. Nu cred ca va fi unul vreodata care-i va da batai de cap. Eu am urat intotdeauna rolul lui Katou din Haru Wo Daiteita. Nu puteam sa gasesc cu niciun chip de ce am fost ales sa joc in rolul lui, consider ca nu ma aseman in nicio privinta cu el. Morikawa nici atat in rolul lui Iwaki. Mori era total opus lui Iwaki - Mori era copilaros, iar Iwaki era tipul de barbat matur.
L-am condus pe Mamoru in sufragerie si ca o gazda buna l-am servit cu o ceasca de cafea stiind ca era cu masina. Am repetat o ora si am luat o pauza discutand despre petrecerea de Craciun. Nu-mi venea sa cred ca era in doar doua zile. Era ocazia perfecta pentru toti seiyuu de acolo sa converseze si sa se puna la curent cu ce au facut pe parcursul anului. Erau grupuri si grupulete in companie. Exact cum este si peste tot. Vezi mereu comunitati de oameni, dar nu sunt mereu toti prieteni intre ei. Aveam si eu un grup de prieteni cu care mergeam in oras in timpul liber, dar cei mai buni prieteni ii puteam considera pe Noriaki si pe Mamoru. Acum aparuse si Morikawa de cand lucra la Axl, avea sediul foarte aproape de al nostru si faceam mai mereu colaborari.
Nu de putine ori se intamplase ca Mamoru sa stea peste noapte la mine. Cand nu venea cu masina ramanea pentru ca repetam pana tarziu si era o ora inaintata chiar si pentru un tip sa mearga singur pe strada. Mamoru locuia intr-o zona putin mai rau famata decat cartierul meu. Era haios povestindu-mi ca uneori si el vroia sa se mute de acolo deoarece multi golanasi dadeau tarcoale pe strada unde locuia si trebuia sa mai si treaca printr-un gang intunecat. Nu aveam incio problema sa-l gazduiesc. Aveam doua camere de oaspeti deci nu era o problema. Le patrasem in vila gandindu-ma ca pe viitor ma voi casatorii si acele camere vor servi drept dormitoare copiilor mei.
In companie puteam fi considerat un veteran al voice actingului, la fel si Noriaki, insa nu ne deranja sa stam in compania mai tinerilor nostrii colegi, la randul lor nici ei nu erau deranjati pentru ca aveau ceva de invatat de la cineva cu experienta.
Mamoru ma privea lung. Nu aveai cum sa nu observi privirea aia intensa. Cocea el ceva in mintea lui. NU! Poate vroia doar sa-mi spuna ceva, da, asta era. Nu trebuia sa fiu asa suspicios in legatura cu el. Stiam ca ma vedea ca pe un idol si ca pe un prieten caruia poate sa-i ceara sfaturi in legatura cu orice. In seara aia repetatul a decurs cam ca de obicei si s-a terminat putin dupa miezul noptii. Nu m-a deranjat de loc faptul ca Mamoru mi-a cerut sa ramana, chiar si daca era cu masina. Si el statea singur, si eu stateam singur, deci nu era o problema sa mai vorbim in afara serviciului. Cu siguranta o sa adoarma repede, de la ce te poti astepta de la un copil. Nu era chiar copil avea peste douazeci de ani, dar pentru mine inca era. Avea genul acela de inocenta specifica tuturor copiilor.
Statea cu capul rezemat in palma pe masuta de cafea si parea somnoros, adancit in propriile ganduri. Daca as fi putut sa intru in capul lui sa vad la ce se gandeste ar fi fost mai simplu. Cred ca si el isi dorea pe cineva langa el. Si eu si el detestam singuratatea si era bine cand aveam un partener de discutie. Atipea din cand in cand, atunci cand eu imi terminam propozitiile si lasam o paua in vorbire. Avea gene lungi, par brunet usor ciufulit, putin mai lung de baza urechii. Ochi caprui care te puteau face sa te pierzi in ei. Alta trasatura pe care nu puteai sa nu o remarci la el erau buzele, pline si senzuale. Cred ca orice domnisoara ar fi vrut sa-l sarute. Isi infipsese in par degetele lungi si subtiri incercand sa-si indeparteze cateva fire de par de pe fata. Avea un ten fin lipsit de imprefectiuni. Nu era ca acele papusi Barbie cu fata incarcata de tot felul de prostii cosmetice. Ii placea sa fie natural si arata bine asa cum era. Eu unul cred ca as fi avut nevoie de fond de ten. Mamoru nu parea ca se barbiereste des din cauza ca nu avea nici macar un por iritat. Eu in schimb nu puteam sa spun acelasi lucru despre mine. Pe gat aveam un inceput de iritatie pe care incercam sa o maschez cu tot felul de esarfe multicolore care sa distraga atentia. Doar iarna mi se intampla asa, pielea mea reactiona asa la contactul cu prea mult aer rece.
Intr-un final Mamoru adormise cu capul pe masuta si cu corpul pe canapea. Nu am putut sa nu observ cat de dragalas dormea si nu am vrut sa-l trezesc. M-am rezumat la a-l luat in brate ducandu-l in camera MEA. Camera mea pentru ca simteam ca la mine avea sa fie una din acele nopti lipsite de somn. Avea sa fie o noapte in care tot ce aveam de facut era sa citesc o carte, sa ma joc pe Iphone sau pur si simplu sa veghez somul lui Mamoru.
Strangea la piept in pumni cearceaful care-l acoperea si se ghemuia mai mult in el si-si adancea capul in perna. As fi putut sa ma uit asa la el toata noaptea, dar m-am hotarat sa recitesc o carte ce mi-a placut mult, "De veghe in lanul de secara". Puteam mereu sa-mi imaginez cum sunt pesonajul principal. M-am asezat turceste pe covorul moale din dormitor si am inceput sa rasfoiesc din nou cartea aceea. Dimineata Mamoru se trezise gasindu-ma tot jos si la ultima pagina a cartii. Nu resimteam de loc oboseala si ma simteam chiar mai bine dupa aceea lectura.
M-a facut chiar mai increzator. El se minuna cum de mai aveam energie, dar eu radiam si eram capabil chiar sa-l infrunt pe Morikawa. Nu stiu ce a facut el, dar se pare ca si el se simtea capabil sa-mi ceara explicatii pentru ca era la usa vilei. Am deschis si am dat ochii cu Morikawa. Mamoru ma urmase imbracat intr-o camasa lunga pe care i-o dadusem sa-i serveasca drept pijama. Ii venea mai sus de genunchi, iar picioarele lungi, subtiri si fine erau la vedere. Nu stiu ce s-a intamplat, dar brusc ochii lui Mori au devenit sticlosi din pricina lacrimilor. Mi-a intors spatele fara sa ma intrebe nimic si a fugit spre masina stergandu-si lacrimile cu manseta camasii.
![[Imagine: Sugizogif.gif]](http://i234.photobucket.com/albums/ee82/_Little_GORE_/Sugizogif.gif)