[Terminat] Prizonier intre vis si realitate

[onu']

Capitolul3 Pe aceiasi lungime de unda?

La petrecere isi facura aparitia si Aurora alaturi de Mihai. Se parea ca tatal Aurorei era partener de afaceri cu tatal Cristinei.
Acesta ii zari de cand intrara in somtuoasa vila a domnului Borca, al treilea om de afaceri din acel puzzle, parca pus la punct de catre o divinitate sadica. Ii privea discret din cand in cand fiind roasa pe dinauntru de catre un sentiment ciudat. Cineva din afara putea da foarte usor verdictul, cum ca saraca fata, era stapanita de gelozie. Catagoric, ea nu ar fi recunosct acel lucru nici in ruptul capului. Vroia sa vorbeasca cu el insa tot curajul din seara precedenta murise odata ce il vazu pe Mihai cu alta fat la brat. Nu mai avea chef nici de dans, asa ca se retrasese undeva in fundul livingului pe suprafata moale a canapelei de culoarea unui cappuccino. Privea cum Aurora aluneca usor pe podeaua lacuita avandu-l foarte aproape de ea pe ,,amicul’’ ei. Se purtau gingas si putin cam intim unul cu celalat.
Nu mai stia ce sa creada despre Mihai. Isi coordona mana stanga pe piept in dreptul inimei. Din nou acel manunchi dureros se ramifica, extinzandu-se cu repeziciune in corpul ei, tulburandu-i mintea. ,,Mi-a fost prieten bun atat de multa vreme, apoi a pretins ca ma iubeste, acum sta in bratele altei fete. Nici macar nu m-a salutat in sera asta. Si sunt sigura ca m-a observat, sau poate e numai imaginatia mea? Cred ca devin isterica. De ce ma preocupa viata lui? Odata faceam si eu parte din ea… Oare am gresit in acea noapte? Nu! Am facut ceea ce trebuia.’’
Fara sa observe Mihai se apropie de ea si o intreba daca se simte bine.
Ea tresari ca fripta raspunzandu-i, pe urma inghitind in sec.
-Ai slabit. Constata el. Nici in seara asta nu prea ai mancat. De fapt, nu ai fost activa deloc. ,,Tu mereu esti energica…’’ continua baiatul in intimitatea gandurilor sale.
-Nu prea mai am pofta de mancare in ultimul timp. De cand cu sesiunile… preciza ea falsul motiv.
La cateva secunde, ce parca au durat ore,Mihai ii spuse cu voce scazuta:
-Nu stiam ca vei fi aici.
In acel moment Cristina isi atinti privirea in ochii lui. Ce se ascundea de fapt in spatele acelor cuvinte? Regret?
Acel moment de maxima tensiune fusese zdruncinat de catre Aurora.
-Hei, ce faceti voi aici? Zise ea pe un ton glumet.
-Ne infruptam din paharul diform al nostalgiei. I se adresa Mihai, putin mai inviorat.
-Atunci... sa va aduc niste racoritoare? Nu astepta aprobarea si o porni spre minibar.
Cristina si Mihai continuau sa se fastaceasca asemenea unor copii. Se priveau stanjeniti si probabil ca injurasera in gand soarta ce-i puse in acesta ispostaza. De ce trebuia sa se intalnesca tocmai acolo? Si de ce trebuia sa fie si fata acea cu ,,parul de aur’’ prin preajma? Era o situatie de-a dreptul patetica.
-Poftiti! Se auzi o voce din departare. Unde mi-a fost capul? Sa ma prezint: Aurora. Spuse ea aparent incantata.
-Cristina. Zise in timp ce-i zambea fetei intr-un mod fals. Si nici ca-i pasa daca avea sa observe acel lucru.
Le inmana racoritoarele apoi il ruga pe Mihai sa danseze cu ea.
-Nu te supara dar as vrea sa-i ofer si Cristinei un dans.
,,Nu te supara?! Da’ cine-i ea? Dumnezeu? Esti sclavul ei?’’ Cristina nu se putea abtine de la remarci rautacioase, in gandul ei ce-i drept dar nu i-ar fi displacut sa o puna la zid si sa improaste cu noroi in ea.
Se ridica absenta de pe canapea si-l urma pe Mihai in centrul incaperii. Au dansat tango, la fel ca la petrecerea de sfasit de liceu. Nu se astepta sa o mai invite la dans, mai ales unul ca acela. Dar l-ar fi invinovatit daca nu ar fi facuto.
Spre sfarsitul petrecerii Crsitina se retrasese, la fel si Mihai cu partenera sa.
In fata case ei, Aurora ii depuse un sarut pe obraz, in semn de ,,noapte buna’’.
In masina, in timp ce conducea, se gandea. Tangoul acela cu fosta colega de liceu facuse cat toate dansurile cu Aurora. Dar sarutul acela pe obrazul lui facuse cat tot tangoul cu Cristina.
Era depasit de situatie. Simtea ceva pentru amandoua. Pacat ca nu putea defini ce. Si totusi, era constient ca subiectul ,,Cristina’’ era tabu. Dar Aurora? Dadea semne de simpatie, nu chiar amicala. Era fata din visele lui.
,,Cine stie?’’ isi spuse el ca pentru sine.