11-01-2012, 04:09 PM
Capitolul 1
- Eşti nesimţit dar ... te iubesc ... poate -
Jin se acomodase foarte uşor cu noua lui şcoală, casa şi mai ales noua lui viaţă. Sau poate, asta ii lasa pe ceilalti să creada. Daca se acomodase sau asta nu mai conta pentru el, oricum acum nu mai avea ce face. Doar nu putea să fuga, nu? Dar să revenim la prezent. Intr-o zi, obişnuită să zicem, Jin se plimbă pe holul şcolii ca să îşi rezolve treburile pe care le avea. Mai bine zis să îi aduca cateva hartii de care chiar nu ne interesează, preşedintei consiliului elevilor. A intrat in biroul ei şi a salutato spundui de ce este aici. Aceasta l-a salutat si ea la rândul ei, mulţumindu-i pentru munca depusă, mai şi pentru că a ajutato.
-Oh, Jin. Era să uit, domnul prfesor tocmai a les perechile pentru proiectul la arte. Am aflat că vei fi in echipa cu Lou din clasa B. Mă gândeam să îţi spun ca să ai mai mult timp să-l cunoşti şi să vă împrieteniţi. ia spus ea cu o voce putin cam nesigură.
Poate preşedinta ştia ceva ce Jin nu avea de unde să ştie. Orcum, băiatul ii multumise pentru informaţii şi plecase repede să îl caute pe noul său partener. Lou era de fapt un mare mitocan. Îi plăcea să îşi bată joc de colegii lui şi să îi pună în cele mai nasoale situaţii posibile. Dar chiar şi cei mai mari răutăcioşi au o slăbiciune. Slăbiciunea lui Lou era undeva în …
Jin găsise clasa viitorului său partener dar a trebuit să întrebe pe cineva pentru că încă nu se acomodase cu locurile din şcoală.
-Salut! Eu sunt Jin, noi vom fi colegi, vom face împreună proiectul la arte. Celalalt se întoarse cu gândul că va mai umilii cu succes o persoană dar când îl privii băiatul de lângă el rămase foarte surprins. Se ridică de pe scaun şi se prezentă cu mai multă căldură, neobişnuit din partea lui…
-Eu sunt Liam dar tolţi îmi spun Lou. Încântat de cunoştinţă şi să dăm tot ce avem mai bun! Jin zâmbii şi el la fel de călduros şi îşi luă rămas bun.
-Stai, nu vrei să luam pranzul împreună? "
Cel mai tânăr se uită mirat dar acceptă pentru ca … era ora prînzului şi lui îi era foarte foame. Deşi, se simţi inconfortabil deoarece Lou se tot uita la el în timp ce mergeau spre cantină dar cât şi atunci cînd mâncau. Avea impresia că băiatul vrea ceva de la el dar nu işi putea da seama ce. Oricum, prâmzul împreună nu a fost o mare chestie. Tot ce au făcut a fost să vorbească despre tabloul lor abstranct şi despre concurs, fără să realizeze că acel obiect mic, auriu, care de fapt era o alarmă, sunase de ceva vreme.
Aceştia ajunsera în grabă în faţa clasei lui Lou, dar înainte ca Jin să plece, acesta îl trase de mână şi îl strânse tandru la piept după care işi lipii, la fel de tandru buzele de a le lui Jin, într-un sărut sucrt dar jucăuş. Nu dură mult dar chiar şi aşa, Jin îşi pierduse cumpătul. Îi placea la nebunie totuşi ştia că nu e bine, amândoi erau băieţi deci era clar interzis. După ce buyele lor se dezlipiră, băiatul cel mai tânăr, deschise ochii speriat dar celălalt nu mai era acolo. Realizase că ora incepuse de ceva vreme dar inca simtea acel fior pe şira spinării care nu îl lăsa să se mişte. Sentimentele lui erau amestecate. Îi plăcuse foarte mult dar ştia că nu e bine. Avea să clarifie asta, dar putea face acest lucru doar vorbind cu Lou. Avuse totuşi noroc, profesoara nu venii la oră în acea zi aşa că scăpase ca prin urechile acului.
Doar pentru că îmi place asta nu înseamnă că poate continua, nu-i aşa? De fapt, trebuie să mă distanţez de el. Nu e bine ca doi băieţii să facă lucruri de genul acesta. Trebuie să vorbesc cu el sau să îl ignor? Nu am idee ce să fac….
-Vrei să megem împreună acasa astăzi? îl intrebă zambitoare colega sa de bancă dar Jin nu avea deloc chef să stea de vorbă cu cineva, era prea cufundat în gânduri aşa că refuză cerandu-şi scuze politicos. Min totuşi îşi dăduse seama că ceva nu e în regulă cu colegul său de bancă dar nu îl întrbase pentru că ştia că nu ii va răspunde oricum- Avea de gând să afle singură… Cu alte cuvinte, Jin plecase singur acasă în ziua aceea. Tot drumul se gândii la acea întâmplare dar până şi el realiză că ar trebuii să o ia mai moale
- Eşti nesimţit dar ... te iubesc ... poate -
Jin se acomodase foarte uşor cu noua lui şcoală, casa şi mai ales noua lui viaţă. Sau poate, asta ii lasa pe ceilalti să creada. Daca se acomodase sau asta nu mai conta pentru el, oricum acum nu mai avea ce face. Doar nu putea să fuga, nu? Dar să revenim la prezent. Intr-o zi, obişnuită să zicem, Jin se plimbă pe holul şcolii ca să îşi rezolve treburile pe care le avea. Mai bine zis să îi aduca cateva hartii de care chiar nu ne interesează, preşedintei consiliului elevilor. A intrat in biroul ei şi a salutato spundui de ce este aici. Aceasta l-a salutat si ea la rândul ei, mulţumindu-i pentru munca depusă, mai şi pentru că a ajutato.
-Oh, Jin. Era să uit, domnul prfesor tocmai a les perechile pentru proiectul la arte. Am aflat că vei fi in echipa cu Lou din clasa B. Mă gândeam să îţi spun ca să ai mai mult timp să-l cunoşti şi să vă împrieteniţi. ia spus ea cu o voce putin cam nesigură.
Poate preşedinta ştia ceva ce Jin nu avea de unde să ştie. Orcum, băiatul ii multumise pentru informaţii şi plecase repede să îl caute pe noul său partener. Lou era de fapt un mare mitocan. Îi plăcea să îşi bată joc de colegii lui şi să îi pună în cele mai nasoale situaţii posibile. Dar chiar şi cei mai mari răutăcioşi au o slăbiciune. Slăbiciunea lui Lou era undeva în …
Jin găsise clasa viitorului său partener dar a trebuit să întrebe pe cineva pentru că încă nu se acomodase cu locurile din şcoală.
-Salut! Eu sunt Jin, noi vom fi colegi, vom face împreună proiectul la arte. Celalalt se întoarse cu gândul că va mai umilii cu succes o persoană dar când îl privii băiatul de lângă el rămase foarte surprins. Se ridică de pe scaun şi se prezentă cu mai multă căldură, neobişnuit din partea lui…
-Eu sunt Liam dar tolţi îmi spun Lou. Încântat de cunoştinţă şi să dăm tot ce avem mai bun! Jin zâmbii şi el la fel de călduros şi îşi luă rămas bun.
-Stai, nu vrei să luam pranzul împreună? "
Cel mai tânăr se uită mirat dar acceptă pentru ca … era ora prînzului şi lui îi era foarte foame. Deşi, se simţi inconfortabil deoarece Lou se tot uita la el în timp ce mergeau spre cantină dar cât şi atunci cînd mâncau. Avea impresia că băiatul vrea ceva de la el dar nu işi putea da seama ce. Oricum, prâmzul împreună nu a fost o mare chestie. Tot ce au făcut a fost să vorbească despre tabloul lor abstranct şi despre concurs, fără să realizeze că acel obiect mic, auriu, care de fapt era o alarmă, sunase de ceva vreme.
Aceştia ajunsera în grabă în faţa clasei lui Lou, dar înainte ca Jin să plece, acesta îl trase de mână şi îl strânse tandru la piept după care işi lipii, la fel de tandru buzele de a le lui Jin, într-un sărut sucrt dar jucăuş. Nu dură mult dar chiar şi aşa, Jin îşi pierduse cumpătul. Îi placea la nebunie totuşi ştia că nu e bine, amândoi erau băieţi deci era clar interzis. După ce buyele lor se dezlipiră, băiatul cel mai tânăr, deschise ochii speriat dar celălalt nu mai era acolo. Realizase că ora incepuse de ceva vreme dar inca simtea acel fior pe şira spinării care nu îl lăsa să se mişte. Sentimentele lui erau amestecate. Îi plăcuse foarte mult dar ştia că nu e bine. Avea să clarifie asta, dar putea face acest lucru doar vorbind cu Lou. Avuse totuşi noroc, profesoara nu venii la oră în acea zi aşa că scăpase ca prin urechile acului.
Doar pentru că îmi place asta nu înseamnă că poate continua, nu-i aşa? De fapt, trebuie să mă distanţez de el. Nu e bine ca doi băieţii să facă lucruri de genul acesta. Trebuie să vorbesc cu el sau să îl ignor? Nu am idee ce să fac….
-Vrei să megem împreună acasa astăzi? îl intrebă zambitoare colega sa de bancă dar Jin nu avea deloc chef să stea de vorbă cu cineva, era prea cufundat în gânduri aşa că refuză cerandu-şi scuze politicos. Min totuşi îşi dăduse seama că ceva nu e în regulă cu colegul său de bancă dar nu îl întrbase pentru că ştia că nu ii va răspunde oricum- Avea de gând să afle singură… Cu alte cuvinte, Jin plecase singur acasă în ziua aceea. Tot drumul se gândii la acea întâmplare dar până şi el realiză că ar trebuii să o ia mai moale
![[Imagine: 8x3VTT8.png]](http://i.imgur.com/8x3VTT8.png)
© Hachiyuki - deviantArt