Capitulare

[Beatrix LaVey]

Fetelor, scumpele mele, va multumesc pentru comentarii! Nici nu stiti ce fericita sunt ca va place:o3!

Mira, ce pot sa spun?:)) No one knows me better than you :x<3

Nextulets` :o3


*

Ne sculasem foarte tarziu in acea seara. Inca stateam transpirati unul deasupra celuilalt. Mie incepuse sa-mi fie frig si mi-am exprimat imediat nemultumirea, tragandu-i bluza lui Eric ce statea aruncata pe podea peste mine. O bataie in usa insa ma facu sa ma dezmeticesc, iar pe Eric sa se trezeasca in totalitate.
- Ce se... ? intrebase, insa realiza in scurt timp si isi trase pantalonii pe el. Am ramas pe jos, acoperindu-mi intimitatea doar cu camasa sa foarte subtire. Priveam fix spre usa, curios sa vad cine ne deranjeaza.
Nu mi-a fost prea mare mirarea cand o vazusem pe Elisa intrand in camera, cerandu-si scuze ca deranjase. Privirea sa cazuse imediat asupra trupului meu gol si transpirat, apoi asupra bustului lui Eric.
- Caleb... spuse si isi inclina capul in semn de salut. Am facut acelasi semn si eu si i-am zambit fetei, insa aceasta nu-mi intoarse gestul. Era clar, contele avea dreptate: fetei ii placea de mine si era geloasa cand ma vedea impreuna cu el. Am ranjit ca pentru mine si am urmarit miscarile fetei, ramand usor uimit cand am vazut ca ii inmaneaza contelui meu o scrisoare.
Fata iesi, inclinandu-si iar capul, iar el incuie usa si o incuie. Cand se intorsese langa mine, realizasem ca avea o scrisoare in mana si nu arata prea bine. M-am uitat lung la el, neintelegand ce se itnampla. Am oftat usor, stiind ca, imediat, aveam sa inteleg.
- E vorba de logodnica mea... Va veni incoace, rosti ridicand in umeri, apoi arunca scrisoarea. Nu vreau sa bagi in seama nimic din ce-ti spune tipa, da? intebase scurt. Se uita la mine si ma analiza, ca si cand de asta tinea viata noastra. Il studiam neintelegand.
- Dar, atata timp cat va fi ea aici, noi doi nu vom mai dormi impreuna si toate cele, nu ? intrebasem, iar el daduse negativ din cap. Nu mai intelegeam...
- Ba ne vom si iubi in fata ei, spuse ferm. Nu ma intereseaza pe mine de ce dracului vrea idioata aia, eu te vreau pe tine. Stie, i-am spus de la inceput ca-mi plac barbatii. Si parintii ei stiu... Banuiesc, ma rog. Imi plac baietii, imi placi tu, spuse scurt, fixandu-ma cu privirea.
Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate. Inima incepuse sa-mi bata mai tare, insa nu era din cauza faptului ca Eric imi spsuese ca ma place pe mine ,ci pentru ca era un inamic ce se apropia de noi. Imediat, simtisem pericolul. Stiam ca nu-i a buna sa vina cineva pe-aici, fiindca avea sa dea sfoara-n tara despre ceea ce facusem eu si iubitul meu in conac si multe alte lucruri care nu-mi conveneau de nicio culoare.
- Te vei casatori cu ea? am intrebat oftand, iar Eric spuse un "Nu" atat de ferm, incat ma cutremurasem. Niciodata nu-l vazusem mai nervos. Oftasem, fiindca nu-mi doream sa-l supar, iar el zambi calm si se apropie de mine, sarutandu-mi scurt buzele.
- Vreau s-o ignori. Tu, orice s-ar intampla, ramai al meu. O poti ucide daca e nevoie, eu tot te voi iubi, tot te voi apara.
Ma trecusera iemdiat fiori si ochii albastri si mari mi se umplusera de lacrimi. Nu-mi venea sa cred ca, pana la urma, se ajungea si aici, cand eu si Eric terbuia sa trecem si peste lucruri rele. De atlfel, eram emotionat. Era prima data cand imi spunea ca ma iubeste, ceea ce ma facea sa tremur. Era atat de serios, incat inima din pieptul meu o luase razna. El parea sa nu aiba nicio problema.
- Vine maine, raspunse si m-am ridicat in picioare, brusc.
- Hai sa strangem pe aici! Si vreau sa inchidem atelierul meu, nu ma incanta sa vada toate tablourile cu noi doi, am spus alarmat. Imi era frica de ce s-ar putea intampla. Venirea fetei asteia era cea mai nepotrivita din toata lumea. Am oftat prelung, inchizandu-mi ochii. M-am lasat in jos, la insistentele brunetului. Ajunsesem in bratele sale si, pentru prima data, faptul ca eram gol nu ma mai deranja. Am oftat.
Stiam ca nu e deloc bine ce se petrece .Imi venea sa plang din cauza frustrarii. M-am ridicat din nou, iar de aceasta data, Eric ma urma, incepand sa strangem toate lucrurile pe care le stricasem. M-am imbracat rapid in hainele mele si am iesit din atelier. Eric imi inmana cheia sa si l-am sarutat usor pe buze, desi eram pe coridor si am fi putut fi vazuti. Nu imi mai pasa.
Banuiam ca Eric are de gand sa ii faca zile fripte logodnicei sale. N-o suportam pe tipa, desi nici maca rn-o cunosteam. Eram atat de furios, incat nu ma puteam abtine. Am dat cu pumnul in zid, iar Eric ma lua in brate.
- Caleb, gata... spuse in soapta, iar eu nu mi-am putut retine lacrimile. Eram atat de nelinistit, incat imi venea sa urlu. L-am strans pe conte in bratele mele, dupa care mi-am inchis ochii strans, lasandu-ma in jos, pe podeaua foarte rece a holului. Imediat, am fost luat in brate de brunetul incapatanat, care nu voia sa ma lase acolo. Ma stranse in brate usor, incercand sa ma faca sa ma linistesc. Hai, dragostea mea... Hai pe-afara, rosti si ma ridica in brate.
Era ca si cum as fi fost inert, bun de absolut nimic. Ma imbracase ca pe un copil mic si pe mine, si pe el, apoi iesiram...

Dormiseram prea mult pentru a putea adormi din nou, asa ca ramasesem amandoi treji pana a doua zi. Dis-de-dimineta, sosi o scrisoare cat se poate de rapida:
- Domnule, spuse rapid barbatul cu scrisoarea, poftiti, va rog.
Imediat, Eric lua scrisoarea si incepu sa citeasca:
- "Nu mai pot veni... De fapt, tu vei pleca ,scumpul meu. Mergi la palatul Westminister, Maiestatea Sa regele vrea sa-ti vorbeasca", spuse rapid, aproape cu rasuflarea taiata. Tremura din cale-afara si nu-mi venea sa cred ca il vedeam speriat.
- Nu trebuie sa te duci, nu? am intrebat oftand din cale-afara. Nu-mi venea sa cred, insa era intr-adevar real, trebuia sa plece, doar era din porunuca regelui. Incepusem sa tremur si eu si m-am agatat de el. Eric se uita la mine cu ochii sai mari si ciocolatii. Ma durea inima, nu-mi venea sa cred. Simteam ca trebuie sa plang. Ar fi fost mai bine sa vina logodnica lui decat sa plece el.
- Trebuie sa ma duc, iubirea mea, imi spuse in soapta si am oftat obosit, lipindu-mi fruntea de a sa. Imi saruta buzele fugitiv si am realizat cat de afectat e de plecare. Asculta-ma atent, Caleb! Intotdeauna sa iei cel putin doi servitori cu tine, oriunde te-ai duce. Nu vreau sa ti se intample ceva rau. Au porunca mea sa aiba grija de tine. Poti picta, poti face orice vrei. Casa e a ta. Tot ce vreau este sa ai grija de tine. Promiti? intrebase, iar mie, prelingandu-se o lacrima pe obraz, simteam ca mi se rupe inima-n mine.
- Promit! Eric, te implor, promite-mi si tu mie... Promite-mi ca ai grija de tine! Nu vreau sa pleci... am spus in soapta. Imi doream sa fie un vis urat.
- Stiu ca nu vrei, nici eu nu vreau... Dar trebuie, scumpul meu, imi spuse in soapta si nu m-am putut abtine, mi-am inchis ochii. Acum, lacrimile cristaline se prelingeau pe fata mea si asa palida in lumina diminetii. Caleb, uita-te la mine, imi ceru in soapta si mi-am ridicat ochii. L-am privit fix, apoi am vazut cum se apropie de mine. In urmatorul moment, buzele noastre se gustau reciproc si, cand terminasera, Eric sopti: Sa stii ca te iubesc. Nu plec de langa tine nici daca mor, imi spuse calm.
- Nici eu nu plec! am spus hotarat. Voi fi langa tine mereu... Si te iubesc si eu, am spus plecandu-mi ochii, apoi l-am strans in brate. Am intrat impreuna in casa si Eric incepuse deja sa-si faca bagajele, avand in vedere ca logodnica sa precizase faptul ca trebuie neaparat sa fie a doua zi la Westminister.
Aveam sa il duc pe o parte din drum si eu, fiindca luasem un armasar negru, cu fulger pe chip, naravas. M-am urcat pe el in noapte, imbracat tot in negru. Aveam o pelerina de noapte pe mine, groasa, si un capison pentru a ma acoperi. In ciuda faptului ca iubitul meu insistase, nu ma lasasem convins si acum aveam sa merg. Trasura era goala si ceva mai in fata noastra, in timp ce eu calaream armasarul negru cu Eric in spatele meu.
Ii simteam mainile cum ma strang usor de talie si inima cum ii bate in piept grabita, in timp ce buzele lui isi faceau drum spre ceafa mea, pe care, imediat ce o gasi prin parul balai, incepu sa sarute. Mi-am inchis ochii, profund multumit, si nu mi-am putut stapani un zambet.
Undeva, mai in fata, trasura se opri si, ajuns langa ea, oprisem si eu. Un servitor calare avea sa ma duca inapoi. Eric se uita lung la mine, cu parere de rau.
- Sa ai grija de tine, Caleb. Te iubesc... te iubesc mult! imi spuse si, fara sa ii pese de ceilalti, ma saruta apasat pe buze. Am zambit trist.
- Si eu te iubesc. Ai grija, sa nu faci prostii, Eric. Sa nu-l superi pe rege, sa te comporti frumos, nu te certa cu oamenii si, orice s-ar intampla, sa nu pleci. Te intorci la mine!
Ne sarutaseram din nou apasat, dupa care el se urca in trasura sa si incepu sa mearga. Eu si servitorul ramaseram privind spre ei cum dispareau dupa copaci. M-am urcat pe cal si am pornit si eu spre conac.