Suflet gol [16+].

[Xpt1]

Sentimentele sunt cuprinzatoare, iar greselile gramaticale... sa zicem ca sunt echivalente cu zero, dar nu egale. Daca imi permiti, incerc o completare (spontana)... (acelas capitol)


-Dar...
Privirea lui seaca umplu golul lasat de absenta sa... cu o suferinta si mai profunda! Ma intorsei, incet, spre camera.
-O lacrima? De ce acum? imi zisei in gand.
Lacrimile incepura sa-mi curga precum rauri de tristece ce-mi acopereau sufletul fragil precum un smarald ce cadea de la inaltime. Trantii usa cu putere si incepui sa plang. Rotind cheia in incuietoare, printre lacrimi, sufletu-mi se zvarcolea in linistea noptii Ma cuprinse o furie de nedescris.
-Tatal meu nu era tatal meu, mama... nu ma iubea! De ce? De ce? Cine sunt parintii mei? Cum aratu? Unde locuiau? De ce m-au abandonat? De ce? De ce?... De ce?... fusera ganduri ce-mi rasunau in sufletul adanc, ajungand pana si-n cele mai ascunse colturi. Retorica-ntrebare imi rasuna in cap. Cautand un motiv nu reusii decat sa ma intristez mai rau.
Printre lacrimile varsate si tristete, furia ce ma cuprinsese, iar, nu mai trecea cu un gand, ca odinioara! Doar glasul celei care m-a adoptat mai rasuna acum, in gandul meu. Sau nu e gandul meu?


Mda, pana acum doar atat... :D ar cam trebui continuat (daca continui cu paragraful meu) cu mama adoptiva care batea la usa... sau ceva de genul asta... sau cu sentimente si mai triste, care sa-i trezeasca "vampiritatea"... parerea mea.
Apropo, cand intrii, sa stii ca te asteapta un RPG... :D