05-01-2012, 10:54 PM
Mulțumesc tuturor pentru comentarii, știți că apreciez enorm. <3 Ficulețul a ieșit din hibernare. Capitolul era aproximativ terminat de vreo lună, dar lenea... Mă rog. D: Sper că vă va plăcea. Dacă nu, apreciez și comentariile negative. :]
[center]Capitolul şase[/center]
Nu m-am mai obosit să mă uit la cum era decorată casa lui ( deși am putut observa o poză cu el și Anne pe șemineu ). Chiar faceam asta ? Doamne, știu că era greșit. Dar Kail parea atât de superb și groaznic de bun, încât nu mă puteam abține. Chiar dacă aș fi regretat-o după, acum totul venea de la sine. Mâinile lui îmi desfaceau ușor sutienul, în timp ce gurile noastre își provocau placere. Parcă trupurile noastre fuseseră facute să fie contopite. Lucrurile erau prea lente, așa că i-am tras repede camașa Paul Smith – din pacate, i-am rupt-o ; chiar și în astfel de momente mă gândeam la modă – facându-l și pe el să-mi dea mai repede hainele jos. Aproape că îmi era milă de patul lui pufos, dar noi eram prea pierduți pentru a ne mai ridica de pe podea. Limba lui trasa cerculețe pe gâtul meu. Ah, ce bine era. Mi-a dat jos chiloții – roz pal, din dantelă -, mai apoi scapând și de boxerii lui. Când l-am simțit, a fost un moment perfect. În timp ce Kail mă patrundea, îmi plimbam o mână pe spatele lui, iar el îmi mângaia sânul drept. Ce a urmat nu mai știu.
Dimineața a venit mai repede decât mă așteptam. Așternuturile pe care le simțeam nu-mi erau deloc familiare. Am putut să aud respirația sacadată a cuiva în stânga mea. Când m-am întors, am dat cu ochii de logodnicul surorii mele. Nu. Se. Poate. Așa. Ceva. M-am ridicat tiptil din pat, încercând să nu fac zgomot. Kail dormea foarte profund, așa că nu a auzit parchetul scârțâind – deși pe mine m-a facut să sar trei metrii în sus. M-am dus spre sufragerie, cautându-mi geanta. Mi-am scos mobilul din ea, verificând mesajele. Majoritatea erau de la Jasper – era chiar îngrijorat că nu venisem acasă și amenința că sună la poliție. I-am raspuns repede, înainte să facă ceva prostesc, spunându-i că ramasesem la o prietenă. Era mai bine că nu îl sunasem – nu eram o mincinoasă prea bună, iar el mereu se prindea când mințeam. Apoi am observat și mesajul de la Anne. ȘTIA. Oh, nu fi proastă, Caroline, doar nu-i pusese camere de filmat în casă. L-am citit încercând să fiu calmă. Doar mă ruga să nu uit că nunta e la 12. Doamne, facusem sex cu viitorul ei soț doar cu câteva ore înainte să se casatorească. Ce ființă putea face asta ? Era deja ora opt. Mi-am cautat repede hainele pe drumul spre dormitor și m-am îmbracat în grabă. Chiar după ce terminasem de adunat totul, Kail s-a ridicat din pat, întinzându-se. M-a privit cu atenție, mușcându-și buzele.
- Carol, ce ne facem ? m-a întrebat șoptit.
- Eu mă duc acasă și mă pregatesc să fiu alaturi de sora mea la nuntă. Tu te schimbi, te duci la biserică și te casatorești cu ea, i-am raspuns hotarâtă. Anne nu află nimic.
- Adică asta… nu a însemnat nimic pentru tine ?
- Eram beată, Kail ! Nu eram conștientă. Mă simt ca ultimul om, am distrus relația ta cu ea. Te rog, să nu cumva să-i spui.
A dat din cap aprobator, puțin trist. Am vrut să-l pup pe obraz, dar apoi am realizat că e nepotrivit, așa că l-am batut ușor pe umar. Ciudat, acum nu mi se mai parea cine știe ce frumusețe. Era… comun. Pe când mă urcam în mașină, nu am putut să nu îmi aduc aminte de felul în care mă întrebase dacă vreau să ies cu el, în liceu. Știu că eram în ultimul an, deja nu mai știam nimic de Jasper, dar ieșeam cu verișorul unei prietene. Și Kail venise timid spre mine, întrebându-mă dacă nu am chef să vad un film cu el. Iar eu fusesem o scorpie și îi zisesem că nu ies cu puștii. Pentru că, până la urmă, asta fusesem după plecarea lui iubirii mele – o scorpie nenorocită. Ei, macar mă revanșasem noaptea trecută. Ah, Jazz… Doamne, era perfect. Cu parul acela negru ciufulit, ochii verzi – albastrui, era absolut superb. Adoram să-i sarut buzele moi. Era divin. Dar nu era numai asta. Nu eram îndragostită de fizic, ci de personalitatea lui. Era atât de protector cu mine, încă de când eram mică. Cadeam atât de des, când mergeam în padure, în cât mă miram că mai sunt vie. El mereu mă curăță de noroi și îmi ștergea zgârieturile de pe față. Era mereu lângă mine când aveam nevoie de el. Am oftat puternic. De ce oare îl lasasem să plece în Franța ? Acum se întorsese cu porțelanul acela buclat. Într-un final am ajuns acasă. Mă simțeam epuizată și nu credeam că aș fi putut să fiu prea calmă la nuntă. Dar trebuia. Când am intrat, l-am gasit pe brunet stând pe canapea, singur. Uh la la. Puteam să mă desfat cu el fară aia prin preajmă. Se uita la mine serios. M-am aruncat în brațele lui și i-am putut simți nedumerirea. Mi-a mângâiat ușor creștetul, apoi m-a îndepartat puțin de el.
- Carol… Zi unde ai fost. Și nu mă aburi. Suntem prieteni, mi-a zis hotarât.
Și i-am spus totul. De la cum m-am dus la bar, la cum m-am trezit lângă el. Lacrimi amare îmi curgeau pe față. Plângeam atât de rau încât sunt sigură că aratam ca naiba. Dar acum nu îmi mai pasa. Eram lângă Jasper al meu, cel care mă facea să mă simt protejată, cel care nu mă judeca. Sau cel puțin așa credeam. Mă ghemuisem la pieptul lui și îi udam tricoul, strângându-l în pumni. Nu știu cum putusem să-i spun totul. Când am terminat, m-a îndepartat ușor, dar totuși hotarât, și m-a privit dezamagit. El se uita la mine așa ? Nu puteam să-i suport privirea. Mă durea, simțeam un cuțit țopaind fericit la mine în inimă.
- Bun. Deci îmi spui că mă iubești, apoi ți-o tragi cu soțul surorii tale. Asta nu e Carol a mea. Nu e fluturașul meu. Așa că, până îți dai seama ce se întâmplă cu tine, eu plec înapoi în Franța. E clar că m-am întors după cineva care nu mai există.
Cuvintele lui m-au lovit drept în față. Nu m-am putut mișca cât el își facea bagajele. Ramasesem paralizată pe canapea. EL ? El îmi facea asta ? Nu-mi venea să cred. Pur și simplu nu parea genul lui. L-am vazut cum își ia bagajele și vine spre mine. Mi-a sarutat fruntea câteva secunde, apoi a plecat. Chiar… a plecat. Am început să plâng și mai tare. Doamne, doamne, DOAMNE. Caroline Roosevelt, ești o proastă ! El, Jazz al meu, singurul pe care îl iubisem vreodată, mă parasea. Mă lasa singură, neprotejată. Așa cum nu fusesem niciodată. Îmi era silă de mine, eram scârbită. M-am uitat la ceasul de pe perete. Era deja unsprezece. M-am ridicat de pe canapea, mergând ca un zombie prin casă, cautând rochia. Am îmbracat-o repede, nepasându-mi dacă o pusesem perfect sau dacă era calcată. Mi-am împletit parul la spate, într-o coadă într-o parte și m-am fardat cât de delicat am putut, dar încercând să-mi acopar petele roșii de pe față. Eram… frumoasă, dar nu rapitoare. Nu azi. Nu puteam fi altfel. M-am acceptat așa cum eram. Macar nu paream o drogată – deși nu eram nici departe de asta. Mi-am pus platformele turcoaz, cu o floare delicată în vârf. Mi-am bagat picioarele – cum s-ar spune – în cum aratam și am ieșit pe ușă. Soarele prânzului îmi lumina fața și mă încalzea. Era placut. M-am urcat în mașină, având grijă să nu-mi murdaresc rochia – macar ea să fie frumoasă – și am calcat pe accelerație – proastă idee să conduc cu astfel de tocuri. Nu știu cum am putut să mă abțin din a plânge, dar cumva am ajuns, chiar mai repede decât mă așteptam, la catedrală. Am coborât din mașină destul de repede, mergând spre locul unde erau parinții mei. Mă îmbrățișară rapid, apoi mă conduseră spre Anne. Mi se taie rasuflarea. Arată superb. Niciodată nu aratase mai bine decât mine – și spun asta fară pic de narcisism – dar acum mă depășea cu mult. Era fardată discret, dar nu produsele cosmetice o faceau astazi frumoasă, ci faptul că radia. Era fericită că se casatorea cu Kail. Chiar cred că-l iubea. M-am simțit brusc oribil. Mi-am îmbrățișat cu caldură sora. Tremuram din toate încheieturile, dar ea probabil a crezut că eram doar emoționată pentru ea. Imediat i-am auzit telefonul sunând, iar ea și l-a scos din geantă. Dadu pe difuzor. Probabil era logodnicul ei.
- Anne, știi că te iubesc. Ești cea mai minunată fată pe care am întâlnit-o vreodată și aș vrea să fiu soțul tau. Dar nu pot. Nu pot trai cu tine o viață întreagă, gândindu-mă că te-am înșelat. Îmi pare rau, iubito.
Și închise. Observam cum zâmbetul surorii mele se dusese. Tremura mai rau decât mine și am vazut cum lacrimi îi curgeau pe obraji. Am știut că nu o puteam lasa așa. Nu îi puteam marturisi ce se întâmplase, dar era până la urmă sora mea. Am luat-o delicat de mână.
- O iau la mine. Voi… anulați nunta asta, le-am spus parințiilor mei.
Totul era mult prea grabit, se întâmpla prea repede. Mama și tata se uitau cu ochi mari la noi, fiind și ei la fel de uimiți. Am dat din cap spre tata, știind că era necesar să-l sun mai încolo. Anne era parcă în stare de șoc, eu o târam după mine, iar ea era doar o papușă. S-a urcat în mașină, clatinându-se. Am condus cât de repede am putut spre casă. De abia plecasem de acolo și deja mă întorceam. Nu știu cum am ajuns acasă și am bagat mașina în garaj. Blonda se dadu jos repede și începu să tragă de rochia de pe ea.
- Dă-o jos de pe mine ! Nu o mai suport ! se isteriză ea.
Am tras-o de pe ea cât de delicat am putut și a ramas doar în corset. Și-a runcat tocurile într-o parte a garajului, apoi a mers catre intrarea în casă. M-am dezbracat și eu repede, ramânând doar în sutien și punându-mi niște pantaloni de pijama pe mine. Anne s-a așezat pe canapea, uitându-se în gol. Am îmbrățișat-o delicat, dar ea parea ca o statuie. Am privit-o cu atenție. Mă bucuram să vad că nu plânge, dar cred că tacerea ei era mai periculoasă.
- Știi, mă așteptam la asta. De ceva vreme era mai distant. Dar credeam că îi va trece repede. Chiar am crescut în puf, nu ? Habar nu am ce e viața adevarată, mi-a spus, cu o voce ciudată, ce nu parea a ei.
- Oricine ar fi tipa, nu se compară cu tine. Nu e nici jumatate la fel de specială și de blândă ca tine. Kail nu știe ce a pierdut.
- Mersi, Carol. Dar nu pot vorbi în seara asta de el. Hai să... schimbam subiectul. Unde e Jasper ?
- A... plecat. E dezamagit de mine. A spus că m-am schimbat și cred că așa e.
- Și tu l-ai lasat ? Sis, luptă. Dacă eu nu mai pot să lupt pentru Kail, macar tu luptă pentru iubirea ta. Știu că-l iubești de mult. Nu fi fraieră.
M-a privit cu atenție și nu am putut să nu roșesc. Dacă ar fi știut că eu eram nesimțita care îi stricase nunta, nu ar fi fost așa draguță. Totuși până la urmă, Kail se putea casatori cu ea. Ce vină puteai să ai dacă nu o iubeai pe cea cu care te culcasei ? Asta dacă nu... Dar nu era posibil. Nu putea fi îndragostit de mine. Mi-am pus capul în mâine și am simțit că Anne se ridică de pe canapea. Nu înțelegeam ce era cu ea, se schimbase prea brusc și prea nenatural. Doar nu știa, nu ? Am auzit-o vorbind la telefon repede, dar nu m-am obosit să și înțeleg ce zicea.
- Bun, mâine dimineață pleci la Celine. Jasper nu e acolo, stai liniștită, spuse după ce-mi vazu privirea. Doar că trebuie să-l iei înapoi. TREBUIE.
M-am uitat uimită la ea. Doamne, asta era surioara mea mică și prostuță ? Se parea că rezolvase și cu aviounul și cu tot. Asta doar în... m-am uitat la ceas. Totul doar în trei minute. Cât de eficientă putea să fie ? Celine era ca o a doua mamă pentru mine – mult mai prezentă în viața mea decât prima. Ea era mama lui Jasper și o ființă atât de blândă încât știu că o întrebasem dacă era zână, când eram mică. Mă duruse sufletul când se mutase din America – casa ei era, totuși, Franța. Steve, pe de altă parte, nu avea o casă stabilă. Desigur, când termina cu toate deplasarile, se ducea în Franța, la soția lui, dar asta nu se întâmpla prea des. Era mai ocupat ca tata, cred. Iar asta spunea multe. Am întrebat-o pe Anne cum ramâne cu ea. Nu mă simțeam bine s-o las singură, dar ea a dat din mână în semn de “ las-o baltă ”. S-a dus la barul meu și a luat vreo două sticle de vodkă. O, Doamne, să nu-mi spui că era și alcoolică. Mi-a dat una mie și fară să-și ia un pahar, a început să bea cu nesaț din a ei. Ce mă mira era faptul că era obișnuită cu gustul. Eu mi-am scos o țigară din pachet și am început să trag din ea cu nesaț. Am luat o gură din bautura înțepatoare, lasând-o să-mi alunece ușor pe gât. Blondina nu avea nicio treabă, nu facea pauze lungi între gurile de alcool. Eu eram mai rafinată, îmi placea să simt gustul, nu doar să mă fac praf.
După aproximativ două ore, surioara mea adormise, cu o față de bețivă înraită. Am luat-o în brațe și, încercând să nu o scap, am dus-o în camera. Am așezat-o frumos pe pat, apoi m-am culcat lângă ea. Am adormit imediat. Mi s-a parut că mi-a șoptit numele la un moment dat, dar probabil era doar imaginația mea.
[center]Capitolul şase[/center]
Nu m-am mai obosit să mă uit la cum era decorată casa lui ( deși am putut observa o poză cu el și Anne pe șemineu ). Chiar faceam asta ? Doamne, știu că era greșit. Dar Kail parea atât de superb și groaznic de bun, încât nu mă puteam abține. Chiar dacă aș fi regretat-o după, acum totul venea de la sine. Mâinile lui îmi desfaceau ușor sutienul, în timp ce gurile noastre își provocau placere. Parcă trupurile noastre fuseseră facute să fie contopite. Lucrurile erau prea lente, așa că i-am tras repede camașa Paul Smith – din pacate, i-am rupt-o ; chiar și în astfel de momente mă gândeam la modă – facându-l și pe el să-mi dea mai repede hainele jos. Aproape că îmi era milă de patul lui pufos, dar noi eram prea pierduți pentru a ne mai ridica de pe podea. Limba lui trasa cerculețe pe gâtul meu. Ah, ce bine era. Mi-a dat jos chiloții – roz pal, din dantelă -, mai apoi scapând și de boxerii lui. Când l-am simțit, a fost un moment perfect. În timp ce Kail mă patrundea, îmi plimbam o mână pe spatele lui, iar el îmi mângaia sânul drept. Ce a urmat nu mai știu.
Dimineața a venit mai repede decât mă așteptam. Așternuturile pe care le simțeam nu-mi erau deloc familiare. Am putut să aud respirația sacadată a cuiva în stânga mea. Când m-am întors, am dat cu ochii de logodnicul surorii mele. Nu. Se. Poate. Așa. Ceva. M-am ridicat tiptil din pat, încercând să nu fac zgomot. Kail dormea foarte profund, așa că nu a auzit parchetul scârțâind – deși pe mine m-a facut să sar trei metrii în sus. M-am dus spre sufragerie, cautându-mi geanta. Mi-am scos mobilul din ea, verificând mesajele. Majoritatea erau de la Jasper – era chiar îngrijorat că nu venisem acasă și amenința că sună la poliție. I-am raspuns repede, înainte să facă ceva prostesc, spunându-i că ramasesem la o prietenă. Era mai bine că nu îl sunasem – nu eram o mincinoasă prea bună, iar el mereu se prindea când mințeam. Apoi am observat și mesajul de la Anne. ȘTIA. Oh, nu fi proastă, Caroline, doar nu-i pusese camere de filmat în casă. L-am citit încercând să fiu calmă. Doar mă ruga să nu uit că nunta e la 12. Doamne, facusem sex cu viitorul ei soț doar cu câteva ore înainte să se casatorească. Ce ființă putea face asta ? Era deja ora opt. Mi-am cautat repede hainele pe drumul spre dormitor și m-am îmbracat în grabă. Chiar după ce terminasem de adunat totul, Kail s-a ridicat din pat, întinzându-se. M-a privit cu atenție, mușcându-și buzele.
- Carol, ce ne facem ? m-a întrebat șoptit.
- Eu mă duc acasă și mă pregatesc să fiu alaturi de sora mea la nuntă. Tu te schimbi, te duci la biserică și te casatorești cu ea, i-am raspuns hotarâtă. Anne nu află nimic.
- Adică asta… nu a însemnat nimic pentru tine ?
- Eram beată, Kail ! Nu eram conștientă. Mă simt ca ultimul om, am distrus relația ta cu ea. Te rog, să nu cumva să-i spui.
A dat din cap aprobator, puțin trist. Am vrut să-l pup pe obraz, dar apoi am realizat că e nepotrivit, așa că l-am batut ușor pe umar. Ciudat, acum nu mi se mai parea cine știe ce frumusețe. Era… comun. Pe când mă urcam în mașină, nu am putut să nu îmi aduc aminte de felul în care mă întrebase dacă vreau să ies cu el, în liceu. Știu că eram în ultimul an, deja nu mai știam nimic de Jasper, dar ieșeam cu verișorul unei prietene. Și Kail venise timid spre mine, întrebându-mă dacă nu am chef să vad un film cu el. Iar eu fusesem o scorpie și îi zisesem că nu ies cu puștii. Pentru că, până la urmă, asta fusesem după plecarea lui iubirii mele – o scorpie nenorocită. Ei, macar mă revanșasem noaptea trecută. Ah, Jazz… Doamne, era perfect. Cu parul acela negru ciufulit, ochii verzi – albastrui, era absolut superb. Adoram să-i sarut buzele moi. Era divin. Dar nu era numai asta. Nu eram îndragostită de fizic, ci de personalitatea lui. Era atât de protector cu mine, încă de când eram mică. Cadeam atât de des, când mergeam în padure, în cât mă miram că mai sunt vie. El mereu mă curăță de noroi și îmi ștergea zgârieturile de pe față. Era mereu lângă mine când aveam nevoie de el. Am oftat puternic. De ce oare îl lasasem să plece în Franța ? Acum se întorsese cu porțelanul acela buclat. Într-un final am ajuns acasă. Mă simțeam epuizată și nu credeam că aș fi putut să fiu prea calmă la nuntă. Dar trebuia. Când am intrat, l-am gasit pe brunet stând pe canapea, singur. Uh la la. Puteam să mă desfat cu el fară aia prin preajmă. Se uita la mine serios. M-am aruncat în brațele lui și i-am putut simți nedumerirea. Mi-a mângâiat ușor creștetul, apoi m-a îndepartat puțin de el.
- Carol… Zi unde ai fost. Și nu mă aburi. Suntem prieteni, mi-a zis hotarât.
Și i-am spus totul. De la cum m-am dus la bar, la cum m-am trezit lângă el. Lacrimi amare îmi curgeau pe față. Plângeam atât de rau încât sunt sigură că aratam ca naiba. Dar acum nu îmi mai pasa. Eram lângă Jasper al meu, cel care mă facea să mă simt protejată, cel care nu mă judeca. Sau cel puțin așa credeam. Mă ghemuisem la pieptul lui și îi udam tricoul, strângându-l în pumni. Nu știu cum putusem să-i spun totul. Când am terminat, m-a îndepartat ușor, dar totuși hotarât, și m-a privit dezamagit. El se uita la mine așa ? Nu puteam să-i suport privirea. Mă durea, simțeam un cuțit țopaind fericit la mine în inimă.
- Bun. Deci îmi spui că mă iubești, apoi ți-o tragi cu soțul surorii tale. Asta nu e Carol a mea. Nu e fluturașul meu. Așa că, până îți dai seama ce se întâmplă cu tine, eu plec înapoi în Franța. E clar că m-am întors după cineva care nu mai există.
Cuvintele lui m-au lovit drept în față. Nu m-am putut mișca cât el își facea bagajele. Ramasesem paralizată pe canapea. EL ? El îmi facea asta ? Nu-mi venea să cred. Pur și simplu nu parea genul lui. L-am vazut cum își ia bagajele și vine spre mine. Mi-a sarutat fruntea câteva secunde, apoi a plecat. Chiar… a plecat. Am început să plâng și mai tare. Doamne, doamne, DOAMNE. Caroline Roosevelt, ești o proastă ! El, Jazz al meu, singurul pe care îl iubisem vreodată, mă parasea. Mă lasa singură, neprotejată. Așa cum nu fusesem niciodată. Îmi era silă de mine, eram scârbită. M-am uitat la ceasul de pe perete. Era deja unsprezece. M-am ridicat de pe canapea, mergând ca un zombie prin casă, cautând rochia. Am îmbracat-o repede, nepasându-mi dacă o pusesem perfect sau dacă era calcată. Mi-am împletit parul la spate, într-o coadă într-o parte și m-am fardat cât de delicat am putut, dar încercând să-mi acopar petele roșii de pe față. Eram… frumoasă, dar nu rapitoare. Nu azi. Nu puteam fi altfel. M-am acceptat așa cum eram. Macar nu paream o drogată – deși nu eram nici departe de asta. Mi-am pus platformele turcoaz, cu o floare delicată în vârf. Mi-am bagat picioarele – cum s-ar spune – în cum aratam și am ieșit pe ușă. Soarele prânzului îmi lumina fața și mă încalzea. Era placut. M-am urcat în mașină, având grijă să nu-mi murdaresc rochia – macar ea să fie frumoasă – și am calcat pe accelerație – proastă idee să conduc cu astfel de tocuri. Nu știu cum am putut să mă abțin din a plânge, dar cumva am ajuns, chiar mai repede decât mă așteptam, la catedrală. Am coborât din mașină destul de repede, mergând spre locul unde erau parinții mei. Mă îmbrățișară rapid, apoi mă conduseră spre Anne. Mi se taie rasuflarea. Arată superb. Niciodată nu aratase mai bine decât mine – și spun asta fară pic de narcisism – dar acum mă depășea cu mult. Era fardată discret, dar nu produsele cosmetice o faceau astazi frumoasă, ci faptul că radia. Era fericită că se casatorea cu Kail. Chiar cred că-l iubea. M-am simțit brusc oribil. Mi-am îmbrățișat cu caldură sora. Tremuram din toate încheieturile, dar ea probabil a crezut că eram doar emoționată pentru ea. Imediat i-am auzit telefonul sunând, iar ea și l-a scos din geantă. Dadu pe difuzor. Probabil era logodnicul ei.
- Anne, știi că te iubesc. Ești cea mai minunată fată pe care am întâlnit-o vreodată și aș vrea să fiu soțul tau. Dar nu pot. Nu pot trai cu tine o viață întreagă, gândindu-mă că te-am înșelat. Îmi pare rau, iubito.
Și închise. Observam cum zâmbetul surorii mele se dusese. Tremura mai rau decât mine și am vazut cum lacrimi îi curgeau pe obraji. Am știut că nu o puteam lasa așa. Nu îi puteam marturisi ce se întâmplase, dar era până la urmă sora mea. Am luat-o delicat de mână.
- O iau la mine. Voi… anulați nunta asta, le-am spus parințiilor mei.
Totul era mult prea grabit, se întâmpla prea repede. Mama și tata se uitau cu ochi mari la noi, fiind și ei la fel de uimiți. Am dat din cap spre tata, știind că era necesar să-l sun mai încolo. Anne era parcă în stare de șoc, eu o târam după mine, iar ea era doar o papușă. S-a urcat în mașină, clatinându-se. Am condus cât de repede am putut spre casă. De abia plecasem de acolo și deja mă întorceam. Nu știu cum am ajuns acasă și am bagat mașina în garaj. Blonda se dadu jos repede și începu să tragă de rochia de pe ea.
- Dă-o jos de pe mine ! Nu o mai suport ! se isteriză ea.
Am tras-o de pe ea cât de delicat am putut și a ramas doar în corset. Și-a runcat tocurile într-o parte a garajului, apoi a mers catre intrarea în casă. M-am dezbracat și eu repede, ramânând doar în sutien și punându-mi niște pantaloni de pijama pe mine. Anne s-a așezat pe canapea, uitându-se în gol. Am îmbrățișat-o delicat, dar ea parea ca o statuie. Am privit-o cu atenție. Mă bucuram să vad că nu plânge, dar cred că tacerea ei era mai periculoasă.
- Știi, mă așteptam la asta. De ceva vreme era mai distant. Dar credeam că îi va trece repede. Chiar am crescut în puf, nu ? Habar nu am ce e viața adevarată, mi-a spus, cu o voce ciudată, ce nu parea a ei.
- Oricine ar fi tipa, nu se compară cu tine. Nu e nici jumatate la fel de specială și de blândă ca tine. Kail nu știe ce a pierdut.
- Mersi, Carol. Dar nu pot vorbi în seara asta de el. Hai să... schimbam subiectul. Unde e Jasper ?
- A... plecat. E dezamagit de mine. A spus că m-am schimbat și cred că așa e.
- Și tu l-ai lasat ? Sis, luptă. Dacă eu nu mai pot să lupt pentru Kail, macar tu luptă pentru iubirea ta. Știu că-l iubești de mult. Nu fi fraieră.
M-a privit cu atenție și nu am putut să nu roșesc. Dacă ar fi știut că eu eram nesimțita care îi stricase nunta, nu ar fi fost așa draguță. Totuși până la urmă, Kail se putea casatori cu ea. Ce vină puteai să ai dacă nu o iubeai pe cea cu care te culcasei ? Asta dacă nu... Dar nu era posibil. Nu putea fi îndragostit de mine. Mi-am pus capul în mâine și am simțit că Anne se ridică de pe canapea. Nu înțelegeam ce era cu ea, se schimbase prea brusc și prea nenatural. Doar nu știa, nu ? Am auzit-o vorbind la telefon repede, dar nu m-am obosit să și înțeleg ce zicea.
- Bun, mâine dimineață pleci la Celine. Jasper nu e acolo, stai liniștită, spuse după ce-mi vazu privirea. Doar că trebuie să-l iei înapoi. TREBUIE.
M-am uitat uimită la ea. Doamne, asta era surioara mea mică și prostuță ? Se parea că rezolvase și cu aviounul și cu tot. Asta doar în... m-am uitat la ceas. Totul doar în trei minute. Cât de eficientă putea să fie ? Celine era ca o a doua mamă pentru mine – mult mai prezentă în viața mea decât prima. Ea era mama lui Jasper și o ființă atât de blândă încât știu că o întrebasem dacă era zână, când eram mică. Mă duruse sufletul când se mutase din America – casa ei era, totuși, Franța. Steve, pe de altă parte, nu avea o casă stabilă. Desigur, când termina cu toate deplasarile, se ducea în Franța, la soția lui, dar asta nu se întâmpla prea des. Era mai ocupat ca tata, cred. Iar asta spunea multe. Am întrebat-o pe Anne cum ramâne cu ea. Nu mă simțeam bine s-o las singură, dar ea a dat din mână în semn de “ las-o baltă ”. S-a dus la barul meu și a luat vreo două sticle de vodkă. O, Doamne, să nu-mi spui că era și alcoolică. Mi-a dat una mie și fară să-și ia un pahar, a început să bea cu nesaț din a ei. Ce mă mira era faptul că era obișnuită cu gustul. Eu mi-am scos o țigară din pachet și am început să trag din ea cu nesaț. Am luat o gură din bautura înțepatoare, lasând-o să-mi alunece ușor pe gât. Blondina nu avea nicio treabă, nu facea pauze lungi între gurile de alcool. Eu eram mai rafinată, îmi placea să simt gustul, nu doar să mă fac praf.
După aproximativ două ore, surioara mea adormise, cu o față de bețivă înraită. Am luat-o în brațe și, încercând să nu o scap, am dus-o în camera. Am așezat-o frumos pe pat, apoi m-am culcat lângă ea. Am adormit imediat. Mi s-a parut că mi-a șoptit numele la un moment dat, dar probabil era doar imaginația mea.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.