02-01-2012, 03:49 AM
Dragoste Infinita
Capitolul 26
- Adevaratul Sasuke -
Sasuke ... Sasuke ... Sasuke purta ochelari ?! Pur si simplu nu imi vine sa cred ce vad. Sasuke imbracat intr-un costum, cu ochelari de vedere si cu parul perfect aranjat? Nu este posibil asa ceva! Asta nu are cum sa fie brunetul pe care il stiu eu, cel pe care l-am cunoscut. Sunt pur si simplu socata; nu-mi vine sa cred ca baiatul pe care l-am cunoscut ieri si cu care m-am imprietenit, este chiar cel din fata mea.
Am ramas incremenita din momentul in care l-am vazut. Acum nu stiu ce sa-i zic, adica este o schimbare mult prea mare si s-a petrecut mult prea rapid. Totusi trebuie sa ma duc la el ca sa aflu mai multe, si sa incerc sa ma comport normal; nu de parca as fi fost pe cale sa fac un infarct. Dar tot nu-mi vine sa-mi cred ochilor ca Sasuke, adica mare Sasuke Uchiha, arata in halul asta, se imbraca in halul asta si poarta ochelari. Nu inteleg ce l-a apucat de a venit astazi asa la scoala; poate vrea doar sa-si bata joc de mine, sau poate vrea doar sa ne pacaleasca pe toti sau ... nu stiu, orice altceva.
Trag o gura mare de aer in piept - ca sa-mi revin - apoi ma indrept incetisor spre Sasuke. El imi zambeste gingas cand ma vede apropiingu-ma de el si imi face cu mana in semn de "Buna". Eu ii zambesc la randul meu, apoi il salut.
Ne uitam unul la altul cu zambetele pe buze, dar nici unul nu spune ceva. Ne privim intens in ochi. Privirea lui imi face sufletul sa radieze de fericire, imi face inima sa bata din ce in ce mai rapid; el este omul care imi obliga buzele sa se alungesca intr0un zambet mare si sincer, el este cel care ma face cu adevarat fericita. Ma simt atat de bine in preajma lui, incat nu as vrea niciodata sa mai stau departe de el. In interiorul sufletului simt ceva neobisnuit, un sentiment necunoscut mie. Incerc sa-l descifrez, dar pur si simplu este imposibil; este ceva total necunoscut mie. Va trebui sa aflu cumva ce este ... poate ma va ajuta chiar Sasuke.
La gandul asta zambesc strengareste, apoi, incercand sa mai destind atmosfera dintre noi, il intreb pe brunet ce mai face. El nu imi raspunde la intrebarea pe care i-o pusesem, ci la una care as fi vrut sa i-o pun. Asta a fost ciudat; ca si cum mi-are fi citit gandurile, ca si cum m-ar cunoaste atat de bine incat ar stii cum gandesc si ce vreau sa soun in momentul urmator. Totusi, nu pot spune ca nu-mi place asta, chiar ador acest detaliu mic si neinsemnat.
Sasuke imi raspunse:
- Da, port ochelari. Si, da, stiu, arat foarte ciudat ... dar nu poti spune ca nu arat inca bine si ca tie nu-ti place cum imi sta. M-am gandit ca ar fi cel mai bine sa iti arat cine sunt cu adevarat, sa te las sa-mi cunosti persoana pana in cela mai mice si neinsemnate datali. De ce? Nu prea stiu? Adica stiu, este din cauza unui sentiment foarte ciudat pe care il simt in interiorul meu; este ceva in mine, ceva ce nu am mai intalnit pana acum. Stiu doar ca este incontrolabil acest sentiment, si devine din ce in ce mai intenst, mai profund, mai viu si mai ... real, cand sunt in preajma ta. Ca si cum tu ai fi acel drog fara de care nu pot trai. Nu pot spune ca-mi displace sa ma simt asa, dar nu stiu inca cum sa controlez asta, daca se poate controla. Ma intreb, oare sunt singurul care simte asta sau ... si tu esti acaparata de astfel de sentimente, de confuzie si de excese de fericire fara motiv? In fine, stiu motivul pentru care sunt fericit, atat de fericit ... acel esti tu. Dar nu-mi prea mai pasa de nimic. Singurul lucru pe care mi-l doresc in moment de fata este ca sa ne cunoastem; eu te las sa ma cunosti cat de bine se poate, dar tu ma lasi pe mine sa descopar orice mister despre tine? Sakura, eu ...
Dar, nu il mai las sa termine ce are de spus deoarece il intrerup pronuntandu-i suav numele. Acesta amuteste in fata mea; devine atatent perfect la mine, la orice fac. Mai intai imi analizeaza in detaliu privirea, se uita intesns in ochii mei incercand sa mai dezlege secrete despre mine. Probabil era curios, vroia sa afle ce vreau sa spun, ce parere am sau ceva de genul asta.
Pai, eu nu am nici cea mai mica idee ce sa-i spun. Adevaratul motiv pentru care i-am intrerupt discursul este pentru ca ... pentru ca dupa ce a vorbit atata sa-l fac un pic atent si la mine, sa mai spun si eu ceva, sa nu maiu fiu ca o papusa moara care il urmareste pe el in orice detaliu.
Cred ca ar fi o idee buna sa ne cunoastem asa cum isi doreste el. Ar putea fi de ajutor. Nu in a fi prieteni, ci in a-mi continua planul. Inca nu m-am potolit in legatura cu acea forma de razbunare pe el si pe Ino in acelasi timp. Ideea mea de a-mi bate joc de ei in acelasi timp este foarte buna si inca mai functioneaza. Doar pentru simplu fapt sa ca am devenit prieteni si pentru ca ieri am petrecut o zi de neutiat imreuna, nu inseamna ca s-a terminat cu intentia mea nebuneasca. Nu!
Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare ....
Am ramas incremenita din momentul in care l-am vazut. Acum nu stiu ce sa-i zic, adica este o schimbare mult prea mare si s-a petrecut mult prea rapid. Totusi trebuie sa ma duc la el ca sa aflu mai multe, si sa incerc sa ma comport normal; nu de parca as fi fost pe cale sa fac un infarct. Dar tot nu-mi vine sa-mi cred ochilor ca Sasuke, adica mare Sasuke Uchiha, arata in halul asta, se imbraca in halul asta si poarta ochelari. Nu inteleg ce l-a apucat de a venit astazi asa la scoala; poate vrea doar sa-si bata joc de mine, sau poate vrea doar sa ne pacaleasca pe toti sau ... nu stiu, orice altceva.
Trag o gura mare de aer in piept - ca sa-mi revin - apoi ma indrept incetisor spre Sasuke. El imi zambeste gingas cand ma vede apropiingu-ma de el si imi face cu mana in semn de "Buna". Eu ii zambesc la randul meu, apoi il salut.
Ne uitam unul la altul cu zambetele pe buze, dar nici unul nu spune ceva. Ne privim intens in ochi. Privirea lui imi face sufletul sa radieze de fericire, imi face inima sa bata din ce in ce mai rapid; el este omul care imi obliga buzele sa se alungesca intr0un zambet mare si sincer, el este cel care ma face cu adevarat fericita. Ma simt atat de bine in preajma lui, incat nu as vrea niciodata sa mai stau departe de el. In interiorul sufletului simt ceva neobisnuit, un sentiment necunoscut mie. Incerc sa-l descifrez, dar pur si simplu este imposibil; este ceva total necunoscut mie. Va trebui sa aflu cumva ce este ... poate ma va ajuta chiar Sasuke.
La gandul asta zambesc strengareste, apoi, incercand sa mai destind atmosfera dintre noi, il intreb pe brunet ce mai face. El nu imi raspunde la intrebarea pe care i-o pusesem, ci la una care as fi vrut sa i-o pun. Asta a fost ciudat; ca si cum mi-are fi citit gandurile, ca si cum m-ar cunoaste atat de bine incat ar stii cum gandesc si ce vreau sa soun in momentul urmator. Totusi, nu pot spune ca nu-mi place asta, chiar ador acest detaliu mic si neinsemnat.
Sasuke imi raspunse:
- Da, port ochelari. Si, da, stiu, arat foarte ciudat ... dar nu poti spune ca nu arat inca bine si ca tie nu-ti place cum imi sta. M-am gandit ca ar fi cel mai bine sa iti arat cine sunt cu adevarat, sa te las sa-mi cunosti persoana pana in cela mai mice si neinsemnate datali. De ce? Nu prea stiu? Adica stiu, este din cauza unui sentiment foarte ciudat pe care il simt in interiorul meu; este ceva in mine, ceva ce nu am mai intalnit pana acum. Stiu doar ca este incontrolabil acest sentiment, si devine din ce in ce mai intenst, mai profund, mai viu si mai ... real, cand sunt in preajma ta. Ca si cum tu ai fi acel drog fara de care nu pot trai. Nu pot spune ca-mi displace sa ma simt asa, dar nu stiu inca cum sa controlez asta, daca se poate controla. Ma intreb, oare sunt singurul care simte asta sau ... si tu esti acaparata de astfel de sentimente, de confuzie si de excese de fericire fara motiv? In fine, stiu motivul pentru care sunt fericit, atat de fericit ... acel esti tu. Dar nu-mi prea mai pasa de nimic. Singurul lucru pe care mi-l doresc in moment de fata este ca sa ne cunoastem; eu te las sa ma cunosti cat de bine se poate, dar tu ma lasi pe mine sa descopar orice mister despre tine? Sakura, eu ...
Dar, nu il mai las sa termine ce are de spus deoarece il intrerup pronuntandu-i suav numele. Acesta amuteste in fata mea; devine atatent perfect la mine, la orice fac. Mai intai imi analizeaza in detaliu privirea, se uita intesns in ochii mei incercand sa mai dezlege secrete despre mine. Probabil era curios, vroia sa afle ce vreau sa spun, ce parere am sau ceva de genul asta.
Pai, eu nu am nici cea mai mica idee ce sa-i spun. Adevaratul motiv pentru care i-am intrerupt discursul este pentru ca ... pentru ca dupa ce a vorbit atata sa-l fac un pic atent si la mine, sa mai spun si eu ceva, sa nu maiu fiu ca o papusa moara care il urmareste pe el in orice detaliu.
Cred ca ar fi o idee buna sa ne cunoastem asa cum isi doreste el. Ar putea fi de ajutor. Nu in a fi prieteni, ci in a-mi continua planul. Inca nu m-am potolit in legatura cu acea forma de razbunare pe el si pe Ino in acelasi timp. Ideea mea de a-mi bate joc de ei in acelasi timp este foarte buna si inca mai functioneaza. Doar pentru simplu fapt sa ca am devenit prieteni si pentru ca ieri am petrecut o zi de neutiat imreuna, nu inseamna ca s-a terminat cu intentia mea nebuneasca. Nu!
Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare ....
Asta a fost capitolul pe ziua de azi. Sper ca v-a placut. Astept cat mai multe comentarii. Maine vin cu urmatorul capitol.
V-am pupat dulce de tot pe toti.
Bye :*:*:*
P.S: M-am gandit ca sa-l fac pe Sasuke asa pentru ca mi s-a parut o idee originala, adica eu n-am mai intalnit vreun fic in care sa fie chiar asa.
Ce ziceti e original ? :)