31-12-2011, 03:28 PM
hey dragilor
hai ca n-a durat asa mult de data asta
ok, deci se termina anul, se termina si ficul
pot doar sa va urez "La multi ani!"
oricum ne vom revedea noi in viitorul meu fic care sper eu sa va placa cam cat imi place si mie... MUUULT
La multi ani! inca o data
si nu uitati ca astept comentarii
Cap XII
- Buna dimineata, iubitule! Obosit?
Multe s-au mai intamplat! Nu stiu ce alceva puteam sa-i spun acum. Noaptea trecuta fusese plina de evenimente. Nu numai ca drumul pana la spital nu se mai termina ci si vestile neasteptate ale doctorului m-au terminat psihic.
Flashback
- E doar in luna a sasea! strig eu mergand agitat spre sala in care au dus-o pe Sakura. Cum adica vrei sa nasca! Tu constientizezi? Vrei sa-mi omori copilul?
- Domnule Uchiha! Sotia dumneavoastra a intrat in aceasta saptamana in luna a saptea. Daca nu naste acum, risca sa nasca in luna a opta. Stiti ca rata supravietuirilor la copii nascuti in luna a opta e extrem de mica? Stiu ca nu sunt medicul sotiei dumneavoastra, dar copilul e intors cum trebuie asa ca am sa-i provoc nasterea! E spre binele amandurora domnule Uchiha!
End Flashback
Sincer nici nu stiam ca sa ceva e posibil pana noaptea trecuta. La inceput am privit ideea ca pe o nebunie desprinsa din ceva carte SF, dar l-am sunat pe doctorul Sakurei iar acesta a rezolvat problema. Cred ca am vorbit cu el o ore la telefon. mi-a explicat procedura, daca va afecta copilul sau pe Sakura, care sunt costurile si ca nasterea provocata e cea mai buna solutie. Abea am apucat-o sa-mi sarut sotia pe frunte, ca doctorul si celelalte au venit in sala si au inceput sa se agite ca furnicutele in jurul nostru. Nu imi mai aduc aminte ce s-a intamlat dupa. Doar niste franturi tare incurcate. Nicii nu mai stiu daca imaginile din capul meu erau de la nasterea gemenilor sau de la masterea micutului. Baietelul nascut de ea era cel mai mic copilas din spital. Nici macar nu tin minte cat cantarea insa stiu clar ca era cel mai frumos copilas din sala de nascuti prematur. Sakura nici macar nu-l vazuse. Lesinase imediat dupa nastere. Oboseala spun doctori. Urma sa fie foarte dezamagita cand va vedea ca nu are micutul cu ea in camera.
Am surprins-o privindu-ma lung si mangaindu-mi usor spatele. Dormisem cu capul pe patul ei. Si eu si ea eram extrem de adormiti. Ochii ei erau inca usor rosii ca urmare a lacrimilor de asta noapte. Vedeam ceva nou in ochii ei, din cauza nasterii, vedeam bucurie, dragoste."Haide vreau sa-mi vad micutul!"Mi-a luat mana in a ei apoi a coborat tremurand slab. Nu avea voie sa mearga, eram mai mult ca sigur. Cu siguranta era secata de putere. Se vedea expresia pe care a avut-o cand si-a asezat piciorul pe podeaua rece. "Lasa-ma sa te ajut!" M-am ridicat de pe scan pentru a o ridica in brate numai ca ochii ei ma priveau dojenitori. Era clar ca nu uitase de Hinata si nici de Iannis. S-a sprijinit de mine, apoi am plecat amandoi spre sala unde era micutul nostru.
Am ridicat-o usor in aer pentru a-l vedea mai bine, clipa in care a inceput sa imi puna diferite intrebari si sa ii aca complimente. Era atat de mandra de puiul ei. Cel mai mic copil din tot spitalul. Simteam o urma de suferinta in vocea ei. Nu putea sa-l tina in brate, sa aiba grija de el asa cum numai ea stie. Dupa un timp de liniste intre amandoi, in care ea privea copilul iar eu pe ea si-a intors privirea spre mine brusc si m-a intrebat:"Ce nume i-ai pus?" Nu ma soca intrebarea ei. Nu discutasem decat odata acest subiect asa ca...
- Armand! spun eu luandu-i mana rece. Ai spus ca vrei sa ramanem la "a" si spunei ca-ti place acest nume si... Sper ca e bine!
"Perfect!"spune ea tragandu-ma usor spre buzele ei. Nu pot descrie cat de confuz ma simteam. Eram intre "Vreau mai mult!" si "Nu vreau sa te presez!". Buzele ei, nu le-am simtit de atata timp. Eram flamand de-a dreptul. Nu doream sa ma opresc, nu puteam pur si simplu. Cat de mult mi-as fi dorit ca tot spitalul asta sa dispara si sa fim doar noi doi macar o ora. I-am luat talia si am lipit-o de mine. Am ridicat-o-n aer la fel pana cand mi-am lipit fruntea de ei. Se agata de mine cu mainile reci pentru a ramane atat de aproape. Nu prea inteleg ce era in minte ei, dar era mai doritoare ca niciodata sa ramana in bratele mele. O iubeam ca un nebun chiar acolo pe holul spitalului. Toata lumea intorcea capul cand trecea pe langa noi, dar nu pot spune ca aveam vreo problema cu asta. O sarutam pe Sakura pe buze, obraji, frunte, gat.
- Mami!Tati!
Gemenii erau undeva la capatul coridorului alergand zambitori spre noi. Bunici lor erau undeva in spate, neputand tine pasul cu nepoteii. Nu trebuia sa-i aduca aici. Sakura nu suporta ideea copiilor in spital. Ii puteam citi acum gandurile, se gandea doar cum sa-i spele mai bine si cum sa-i fereasca de anumite saloane. "Pot sa-l vad ?" intreaba micutul Adonis ridicandu-si bratele spre mine. Eram usor socat de cererea lui. Unu nu ar trebui sa fie gelos pe bebelus? Si doi erau invatati sa nu ma deranjeze cand eu si mama lor eram in momente tandre. Incepeu sa se agite amandoi pentru a vedea bebelusul, iar eu inercam sa-i linistesc foarte stangaci. Sakura mi-a facut usor un semn s-ai dau drumul, apoi a pocnit de doua ori din degete si micuti s-au linistit. Magie nu? Asta credeam si eu. M-a rugat apoi cu tact sa-i ridic pe rand sa-l vada pe Armand. Nu imi venea sa cred cat de usor ii linistise. Nu scoteau un sunet cat timp celalalt era in bratele mele. Era o mama extraordinara. "Ok mami e obosita." spun eu indicandu-le bunicilor sa-i duca pe gemeni undeva. Ca Sakura sa poata sa se odihneasca. Stiu, ce tata rau sunt, cum adica imi pasez asa repede copiii. Sakura e obosita, si eu la fel, si ei nu au ce cauta aici. Vor avea o suta de ani sa-si vada fratiorul acasa. Am luat-o in brate si am dus-o direct pana in patul ei de spital.
Era liniste, eram singuri. Ma aplecam usor spre ea pentru saruturi, ea imi zambea tragandu-ma mai aproape.â€Ia uite familia fericita!Sper dragaul meu ca nu ai uitat...†Nu, nu am uitat. Desi tare as fi vrut sa uit. Vocea, persoana, situatia... Hinata. Venise aici pentru a-mi strica ziua, alaturi de Sasuke. Ei doi pur si simplu nu doreau sa-mi lase familia in pace. Anul trecut de Craciun Sakura il pusese la punct pe Sasuke cand acesta incercase sa o atinga.
Flashback
- Asculta-ma cumnatele! Stiu ce vrei! Stiu ca ai de gand sa profiti de orice gresala a fratelui tau insa urmareste-ma cu atentie. Tu nu esti decat un oportunist si un parsiv. Un nimic. Il iubesc pe Itachi si nu o sa renunt la el si la familia mea nici pentru tine si nici pentru nimeni altcineva. Acum cred ca ar trebui sa pleci si sa uitam de discutia asta.
End Flashback
Acum Sakura astepta ca ei sa spuna ceva. Fratele meu, a intrat in sala cu un buchet mare de flori. Normal, flori, eu nu ma puteam gandi la asta! Cum sa-i aduc eu sotiei mele flori? Sakura le-a luat incet si i le-a aruncat apoi in fata.
- Spune adevarul nenorociule! Spune-i lui Itachi tot! Cum tu si buna mea prietena, ati pluanuit sa-l folositi pe ala micu ca sa ne despartiti, sa ne luati bani, nu ? Si mai spune-i cum acel copil, Iannis, nu e copilul lui si al tau. Spune-i! Zice Sakura ridicandu-se de pe pat.
O ascultam socat. De unde stia toate astea? Era adevarat? Asa se pare pentru ca Sasuke, nu numai ca tace, dar afisa si o figura serioasa si nervoasa. Nu-i placea sa piarda.
- Il iubesc Sakura! Spune Hinata plangand. Am facut-o pentru ca... il iubesc. Intr-o noapte, eu si el eram ametiti si s-a intamplat. Cand m-am culcat cu Itachi, eram deja gravida. Imi pare rau !
Sakura a luat-o in brate si a incercat sa o linisteasca. Pentru mine nu era important decat ca copilul nu este al meu, daca ea avea de gand sa o ierte pe bruneta, era alegerea ei. Asta era planul lui Sasuke. Oare ii pasa, macar putin de Hinata, de copilul lor? Parca il vedeam cum iese din sala fara regrete, lasand-o pe Hinata singura cu un copil.
- Nu-ti pasa, nu? Spun eu fixandu-mi fratele cu privirea. Nu ti-a pasat! Stii ca era sa-mi perd familia din cauza ta? Stii ca era sa-mi pierd copilul din cauza ta? Stii? De fapt, ce vorbesc normal ca stii! Asta si planuiai! Sa mi-o iei pe Sakura, sa iei banii, nu ? Nu ti-a pasat de nimi! Esti in stare sa tai in carne vie, sa calci cadavre orice! Dar asculta-ma bine, nu te mai implica in familia mea. Nu vreau sa te mai apropii de ea. Ai o mama frumoasa care te iubeste, un copil inteligent, bani, o slujba buna. De ce nu poti fi fericit? Idiotule!
Mai puteam sa-i spun o groaza de lucruri. Sa-i tin morala! Sa-l acuz de ritmul insangerat in care planuia sa-mi distruga familia, dar m-am oprit cand l-am vazut ca nici nu aude ce zic, ci o ia pe Hinata in brate si-i saruta fruntea. Erau chiar frumosi impreuna. Erau, aveau o familie frumoasa. Era un mister pentru mine tot ce se intamplase. Cum evoluasera lucrurile asa? Cum aflase Sakura adevarul? Se iubeau Sasuke si Hinata? Sincer nu stiu daca ma interesa acum. Familia mea este in siguranta, altceva nu mai conta. Mana Sakurei e in a mea, imi zambeste, ma iubeste si nimic in lume nu putea lua asta.
- Te iubesc Printeso! Stiu ca ai si suferit din cauza mea, dar avem ceea ce ne dorim amandoi: o familie fericita! Te iubesc pe tine si pe tot ce mi-ai oferit! Si nu am sa te las sa pleci niciodata asa cum nu o sa mai las niciodata pe nimeni sa se apropie de tine!
- Stiu!
THE END
cam asta e finalul
sper ca va placut
si va astept la anul in viitorul meu fic
hai ca n-a durat asa mult de data asta
ok, deci se termina anul, se termina si ficul
pot doar sa va urez "La multi ani!"
oricum ne vom revedea noi in viitorul meu fic care sper eu sa va placa cam cat imi place si mie... MUUULT
La multi ani! inca o data
si nu uitati ca astept comentarii
Cap XII
- Buna dimineata, iubitule! Obosit?
Multe s-au mai intamplat! Nu stiu ce alceva puteam sa-i spun acum. Noaptea trecuta fusese plina de evenimente. Nu numai ca drumul pana la spital nu se mai termina ci si vestile neasteptate ale doctorului m-au terminat psihic.
Flashback
- E doar in luna a sasea! strig eu mergand agitat spre sala in care au dus-o pe Sakura. Cum adica vrei sa nasca! Tu constientizezi? Vrei sa-mi omori copilul?
- Domnule Uchiha! Sotia dumneavoastra a intrat in aceasta saptamana in luna a saptea. Daca nu naste acum, risca sa nasca in luna a opta. Stiti ca rata supravietuirilor la copii nascuti in luna a opta e extrem de mica? Stiu ca nu sunt medicul sotiei dumneavoastra, dar copilul e intors cum trebuie asa ca am sa-i provoc nasterea! E spre binele amandurora domnule Uchiha!
End Flashback
Sincer nici nu stiam ca sa ceva e posibil pana noaptea trecuta. La inceput am privit ideea ca pe o nebunie desprinsa din ceva carte SF, dar l-am sunat pe doctorul Sakurei iar acesta a rezolvat problema. Cred ca am vorbit cu el o ore la telefon. mi-a explicat procedura, daca va afecta copilul sau pe Sakura, care sunt costurile si ca nasterea provocata e cea mai buna solutie. Abea am apucat-o sa-mi sarut sotia pe frunte, ca doctorul si celelalte au venit in sala si au inceput sa se agite ca furnicutele in jurul nostru. Nu imi mai aduc aminte ce s-a intamlat dupa. Doar niste franturi tare incurcate. Nicii nu mai stiu daca imaginile din capul meu erau de la nasterea gemenilor sau de la masterea micutului. Baietelul nascut de ea era cel mai mic copilas din spital. Nici macar nu tin minte cat cantarea insa stiu clar ca era cel mai frumos copilas din sala de nascuti prematur. Sakura nici macar nu-l vazuse. Lesinase imediat dupa nastere. Oboseala spun doctori. Urma sa fie foarte dezamagita cand va vedea ca nu are micutul cu ea in camera.
Am surprins-o privindu-ma lung si mangaindu-mi usor spatele. Dormisem cu capul pe patul ei. Si eu si ea eram extrem de adormiti. Ochii ei erau inca usor rosii ca urmare a lacrimilor de asta noapte. Vedeam ceva nou in ochii ei, din cauza nasterii, vedeam bucurie, dragoste."Haide vreau sa-mi vad micutul!"Mi-a luat mana in a ei apoi a coborat tremurand slab. Nu avea voie sa mearga, eram mai mult ca sigur. Cu siguranta era secata de putere. Se vedea expresia pe care a avut-o cand si-a asezat piciorul pe podeaua rece. "Lasa-ma sa te ajut!" M-am ridicat de pe scan pentru a o ridica in brate numai ca ochii ei ma priveau dojenitori. Era clar ca nu uitase de Hinata si nici de Iannis. S-a sprijinit de mine, apoi am plecat amandoi spre sala unde era micutul nostru.
Am ridicat-o usor in aer pentru a-l vedea mai bine, clipa in care a inceput sa imi puna diferite intrebari si sa ii aca complimente. Era atat de mandra de puiul ei. Cel mai mic copil din tot spitalul. Simteam o urma de suferinta in vocea ei. Nu putea sa-l tina in brate, sa aiba grija de el asa cum numai ea stie. Dupa un timp de liniste intre amandoi, in care ea privea copilul iar eu pe ea si-a intors privirea spre mine brusc si m-a intrebat:"Ce nume i-ai pus?" Nu ma soca intrebarea ei. Nu discutasem decat odata acest subiect asa ca...
- Armand! spun eu luandu-i mana rece. Ai spus ca vrei sa ramanem la "a" si spunei ca-ti place acest nume si... Sper ca e bine!
"Perfect!"spune ea tragandu-ma usor spre buzele ei. Nu pot descrie cat de confuz ma simteam. Eram intre "Vreau mai mult!" si "Nu vreau sa te presez!". Buzele ei, nu le-am simtit de atata timp. Eram flamand de-a dreptul. Nu doream sa ma opresc, nu puteam pur si simplu. Cat de mult mi-as fi dorit ca tot spitalul asta sa dispara si sa fim doar noi doi macar o ora. I-am luat talia si am lipit-o de mine. Am ridicat-o-n aer la fel pana cand mi-am lipit fruntea de ei. Se agata de mine cu mainile reci pentru a ramane atat de aproape. Nu prea inteleg ce era in minte ei, dar era mai doritoare ca niciodata sa ramana in bratele mele. O iubeam ca un nebun chiar acolo pe holul spitalului. Toata lumea intorcea capul cand trecea pe langa noi, dar nu pot spune ca aveam vreo problema cu asta. O sarutam pe Sakura pe buze, obraji, frunte, gat.
- Mami!Tati!
Gemenii erau undeva la capatul coridorului alergand zambitori spre noi. Bunici lor erau undeva in spate, neputand tine pasul cu nepoteii. Nu trebuia sa-i aduca aici. Sakura nu suporta ideea copiilor in spital. Ii puteam citi acum gandurile, se gandea doar cum sa-i spele mai bine si cum sa-i fereasca de anumite saloane. "Pot sa-l vad ?" intreaba micutul Adonis ridicandu-si bratele spre mine. Eram usor socat de cererea lui. Unu nu ar trebui sa fie gelos pe bebelus? Si doi erau invatati sa nu ma deranjeze cand eu si mama lor eram in momente tandre. Incepeu sa se agite amandoi pentru a vedea bebelusul, iar eu inercam sa-i linistesc foarte stangaci. Sakura mi-a facut usor un semn s-ai dau drumul, apoi a pocnit de doua ori din degete si micuti s-au linistit. Magie nu? Asta credeam si eu. M-a rugat apoi cu tact sa-i ridic pe rand sa-l vada pe Armand. Nu imi venea sa cred cat de usor ii linistise. Nu scoteau un sunet cat timp celalalt era in bratele mele. Era o mama extraordinara. "Ok mami e obosita." spun eu indicandu-le bunicilor sa-i duca pe gemeni undeva. Ca Sakura sa poata sa se odihneasca. Stiu, ce tata rau sunt, cum adica imi pasez asa repede copiii. Sakura e obosita, si eu la fel, si ei nu au ce cauta aici. Vor avea o suta de ani sa-si vada fratiorul acasa. Am luat-o in brate si am dus-o direct pana in patul ei de spital.
Era liniste, eram singuri. Ma aplecam usor spre ea pentru saruturi, ea imi zambea tragandu-ma mai aproape.â€Ia uite familia fericita!Sper dragaul meu ca nu ai uitat...†Nu, nu am uitat. Desi tare as fi vrut sa uit. Vocea, persoana, situatia... Hinata. Venise aici pentru a-mi strica ziua, alaturi de Sasuke. Ei doi pur si simplu nu doreau sa-mi lase familia in pace. Anul trecut de Craciun Sakura il pusese la punct pe Sasuke cand acesta incercase sa o atinga.
Flashback
- Asculta-ma cumnatele! Stiu ce vrei! Stiu ca ai de gand sa profiti de orice gresala a fratelui tau insa urmareste-ma cu atentie. Tu nu esti decat un oportunist si un parsiv. Un nimic. Il iubesc pe Itachi si nu o sa renunt la el si la familia mea nici pentru tine si nici pentru nimeni altcineva. Acum cred ca ar trebui sa pleci si sa uitam de discutia asta.
End Flashback
Acum Sakura astepta ca ei sa spuna ceva. Fratele meu, a intrat in sala cu un buchet mare de flori. Normal, flori, eu nu ma puteam gandi la asta! Cum sa-i aduc eu sotiei mele flori? Sakura le-a luat incet si i le-a aruncat apoi in fata.
- Spune adevarul nenorociule! Spune-i lui Itachi tot! Cum tu si buna mea prietena, ati pluanuit sa-l folositi pe ala micu ca sa ne despartiti, sa ne luati bani, nu ? Si mai spune-i cum acel copil, Iannis, nu e copilul lui si al tau. Spune-i! Zice Sakura ridicandu-se de pe pat.
O ascultam socat. De unde stia toate astea? Era adevarat? Asa se pare pentru ca Sasuke, nu numai ca tace, dar afisa si o figura serioasa si nervoasa. Nu-i placea sa piarda.
- Il iubesc Sakura! Spune Hinata plangand. Am facut-o pentru ca... il iubesc. Intr-o noapte, eu si el eram ametiti si s-a intamplat. Cand m-am culcat cu Itachi, eram deja gravida. Imi pare rau !
Sakura a luat-o in brate si a incercat sa o linisteasca. Pentru mine nu era important decat ca copilul nu este al meu, daca ea avea de gand sa o ierte pe bruneta, era alegerea ei. Asta era planul lui Sasuke. Oare ii pasa, macar putin de Hinata, de copilul lor? Parca il vedeam cum iese din sala fara regrete, lasand-o pe Hinata singura cu un copil.
- Nu-ti pasa, nu? Spun eu fixandu-mi fratele cu privirea. Nu ti-a pasat! Stii ca era sa-mi perd familia din cauza ta? Stii ca era sa-mi pierd copilul din cauza ta? Stii? De fapt, ce vorbesc normal ca stii! Asta si planuiai! Sa mi-o iei pe Sakura, sa iei banii, nu ? Nu ti-a pasat de nimi! Esti in stare sa tai in carne vie, sa calci cadavre orice! Dar asculta-ma bine, nu te mai implica in familia mea. Nu vreau sa te mai apropii de ea. Ai o mama frumoasa care te iubeste, un copil inteligent, bani, o slujba buna. De ce nu poti fi fericit? Idiotule!
Mai puteam sa-i spun o groaza de lucruri. Sa-i tin morala! Sa-l acuz de ritmul insangerat in care planuia sa-mi distruga familia, dar m-am oprit cand l-am vazut ca nici nu aude ce zic, ci o ia pe Hinata in brate si-i saruta fruntea. Erau chiar frumosi impreuna. Erau, aveau o familie frumoasa. Era un mister pentru mine tot ce se intamplase. Cum evoluasera lucrurile asa? Cum aflase Sakura adevarul? Se iubeau Sasuke si Hinata? Sincer nu stiu daca ma interesa acum. Familia mea este in siguranta, altceva nu mai conta. Mana Sakurei e in a mea, imi zambeste, ma iubeste si nimic in lume nu putea lua asta.
- Te iubesc Printeso! Stiu ca ai si suferit din cauza mea, dar avem ceea ce ne dorim amandoi: o familie fericita! Te iubesc pe tine si pe tot ce mi-ai oferit! Si nu am sa te las sa pleci niciodata asa cum nu o sa mai las niciodata pe nimeni sa se apropie de tine!
- Stiu!
THE END
cam asta e finalul
sper ca va placut
si va astept la anul in viitorul meu fic