[Terminat] Ceea ce zici nu reflecta ceea ce simti

[onu']

Atentie: capitol necorectat. (lenea ma da afara din casa...)




Cap6 Ma declar invins

Cand l-am vazut pe Ryu cu bagajele in fata usii mele spunand ca Andy l-a dat afara, sa fac atac de cord nu alta. Insa, era de asteptat ca asa se va intampla.
Cu cartea de telefoane in mana si cu Ryu in dreapta mea rozand nervos telecomanda, incercam sa-i gasim alta gazda. Eu zambeam intr-una de parca imi batuse la usa ,,Buna vestire" iar el se uita la mine cu o fata de catel bleg. Insfarsit, gasisem pe cineva sa-l gazduiasca. Si culmea! Pe langa Ecstay poate o sa-si gaseasca si el jumatatea. Da' ce zic eu aici? De parca eu am gasit-o. Si cand zic gasit-o, pai gasit-o... nu gasit! La masculin!

A trecut o saptamana de cand Ryu s-a mutat. Am pastrat legatura dar nu atat de stransa. De parca inainte era... Ceea ce ma surprinse a fost faptul ca Ryu nu frecventa acel bar, unde lucra Andy. Si in sinea mea in parea bine. Niciunul din noi nu-I purta pica lui Andy dar dar ce? Sunt asa egoist! Pentru ce sa-l urasc? Pentru faptul ca ma tratase ma bine decat oricine altcineva? Sunt atat de dificil in ultimul timp. De ce? Firar! Iar ,,de ce-ul" asta enervant. ,,Raspunde copile la intrebare si-ti va da pace" urla contiinta mea. Imi iau inima in dinti si ies din apartament ducandu-ma la cel alaturat. Bat la usa, sun dar nimeni nu raspunde! E duminica. El nu lucreaza duminica. Aud surase pe scara. Si in curand in fata ochilor mei se ivesc doua persoane, mai precis, doi barbati. Era Andy cu un tip! Nu-l cunosteam. Si ma rodea inima sa aflu care-I legatura dintre ei.
-Aki? S-a intamplat ceva? Ma intreba zambind Andy.
Cum putea fi atat de senin? Nu simtea nici o remuscare? O urma de regret? Doar a pretins ca ma iubeste
-Nu de fapt, am ramas fara cafea.
-Cafea zici?
Ohh, da. Cafea
-Ok. Cred ca am sa-ti imprumut. Intra!
Ii ascult indemnul si raman pe hol.
-Stai putin Akira. Ii zise Andy indrumandu-l spre sufragerie.
Dupa acea a revenit spunandu-mi sa intru cu el in bucatarie. Nu m-am putut abtine sa nu remarc numele aluia. Akira, Aki. O conexiune inexistenta. Suna logic, nu?
-De cat ai nevoie? Ma trezi la realitate vocea celui ce habar nu aveam cum sa-l botez.
Amic, prieten, vecin, iubit! Ce era el pentru mine?
Acum ma fastaceam. Iar tipul de dinainte imi puse la pamant moralul.
-Da-i pe speaker. Ma atentiona Andy vazandu-ma scufundat in gandurile mele.
-Andy... da-o naibii de cafea. Nu din aceasta cauza am venit.
-Atunci de ce? Ma intreba incrucisandu-si bratele la piept.
,,Uite de trefla" imi venea sa-i zic. Cat de tampit putea sa fie sa nu-si dea seama? Nu era destul de evident?
-Ceea ce-ti spun reflecta ceea ce simt.
-Si ce simti?
,,Ca-mi vine sa te pocnesc daca imi mai ingreunezi situatia!" Mai e si ,,avatar" in camera alaturata. Nu ma pune sa fac o scena!
-Simt multe.
-Da. Si eu simt cand ma frig, bate vantul... ce mai? Multe altele.
Sadicul! Ii place sa invarta cutitul in rana. Am pus mana pe cutia de cafea, privind-o deoarece el ma intimida. I-am zis cu voce soptita, stiind ca el avea sa ma auda:
-Te iubesc.
Incepe a rade. Stai putin. Se joaca cu mine?
-Sa inteleg ca ai venit sa-i juri iubire eterna cafelei mele?
Nici nu realizasem cat de idiot am putut fii. Stricasem un asemenea moment. Pleca din bucatarie lasandu-ma pe mine ,,suspendat in aer".
-Akira prietene, (aha! Deci, erau doar prieteni) baiatu' asta aici de fata are o mica problema. Te-ar deranja daca... si-i facu semn din cap spre usa de la intrare. Cel din urma executa imediat de parca ar fi fost soldatelul lui. Ah! Ma simteam mai bine acum.
-Hai in camera mea sa discutam daca iti dau sau nu mana cutiei de cafea.
Am chicotit amandoi intrand in camera si asezandu-ma pe pat. Andy statea pe scaunul rotativ de la birou.
-Andy, gata cu gluma.
El dadu din umeri asteptand urmatoare mea miscare. Eu doar stateam lasand linistea sa-si fac rolul.
-Ma mai abtin mult?
-Ce...?
Nu pricepeam ce vroia sa zica. Ca'n totdeuna.
-Ai de gand sa repeti acum ce-ai zis in bucatarie sau in timp ce o sa facem dragoste pana in zori?
-Poftim?! Pai daca ai inteles de ce mai ironizat? Sar ca ars.
-Vad ca alegi partea a doua grai ridicandu-se de pe scaun asezandu-si bratele pe umerii mei, tragandu-ma ma aproape de el si sarutandu-ma.
Vibratii placute din gatul sau aruncau sageti fierbinti in al meu. Ele infigandu-se in inima mea facandu-mi pieptul sa salte intr-un mod terifinat de placut. Nu se opri aici. Ma imbrancise cazand pe pat. Ma cufundasem in suprafaa moale si aba ca intr-un nor. Avand deasupra mea un demon cu chip de inger. M-am lasat prada lui, din nou. Si nu regretam. Acum realizez ca nu am regretat nici o secunda din acest lucru. Lucru ce-mi schimbase radical viata. In bine, in rau? Numai cel din exterior putea judeca. Eu eram captiv in mrejmele iubirii.

Sfarsit


De ce am senzatia ca mi-am dezamagit cititorii?