28-12-2011, 12:04 PM
Multumesc pentru comment. in legatura cu caracterul persoanei care descrie in primul capitol...asa trebuia sa fie (vei vedea de ce...in primul rand vei vedea ca are o atitudine mai bitchy haha) Fiind primul capitol nu puteam sa-l conturez dintr-o data. Am alt stil. Sper ca ai inteles ce vroiam sa spun, dar accept criticile. Stiu ca puteam descrie mai mult. Tnx inca o data si sunt bucuroasa ca am un cititor deja.
(MORIKAWA)
Ma intreb cate minute, ore, zile vor mai trece pana cand voi putea sa-mi scot din cap cum a inceput totul? Poate imi voi aminti toata viata acea fericire ca in sfarsit cineva vrea sa ii fiu aproape si ca eu de asemenea am nevoie de acel cineva precum am nevoie de aer.
Totul incepuse intr-o dimineata cand a trebuit sa merg la birou si mi s-a zis ca voi colabora din nou cu niste seiyuu pe care am avut placerea sa-i cunosc cu cativa ani in urma. Directorul mi-a spus ca voi juca unul din rolurile principale alaturi de Miki Shinichirou (il cunosteam pe Miki pentru ca am facut impreuna cu el vocile lui Katou si Iwaki din Haru wo daiteita, pe Akizuki si pe Kusaka din Fuyu no Semi). Miki ajunsese sa fie unul din cei mai buni prieteni ai mei, era cineva pe care te puteai baza. Unii care nu l-ar cunoaste ar spune ca este doar plin de el, mereu incercand sa faca pe victima, dar eu il respect si imi place atitudinea lui. Vrea sa ascunda prin comportamentul sau cati ani are si daca ma gandesc mai bine si eu vroiam acelasi lucru. Inca ma uitam la anime, citeam manga si aveam o colectie Beyblade (sa mentionez ca am 44 de ani).
M-am trezit a doua zi mai somnoros decat oricand pentru ca am inregistrat pana tarziu si nu am dormit bine deloc. Mereu am fost genul care pierde noptile si nu recupereaza somnul pierdut, am suferit in multe dati din cauza epuizarii acumulate. Tocmai in dimineata aceea, cand vroiam sa fiu mai odihnit decat oricand! Oricum nu eram nici foarte ingrijorat, caci avea sa fie o zi din cele relaxate, in care nu ies asa tarziu din studio.
Mi-am ridicat capul de pe perna si imi parea ca am dormit o mie de ani, dar tot eram obosit. Paream un zombii gata sa manance cateva creiere. M-am dat jos din pat aproape tarandu-ma pana pe podea. Eram imbracat doar in boxerii albi stramti si m-am dus spre frigider hotarat sa-mi fac un sandwich, dar pana la urma nu am baut decat o gura din sucul de portocale ce statea frumos asezat pe ultimul raft al frigiderului. O singura inghititura am reusit sa beau pentru ca era atat de rece incat am crezut ca daca beau mai mult o sa-mi inghete inima, nu altceva. Un strop mi s-a prelins de pe gat strabatandu-mi pieptul si abdomenul si lasand in urma un fior rece ce-mi zburlise pielea. Nu aveam de gand sa mai pun gura pe ceva atat de rece iarna aceea, dar aproape dezbracat tot dormeam. Ce sa-i faci, obiceiurile proaste mor greu. M-am intors in dormitot si mi-am luat de pe umeras hainele pe care le-am calcat inainte sa plec la birou ziua precedenta. Imi placea sa fiu genul de om care sa prevada orice s-ar intampla (in mod sigur dimineata aceea nu as mai avut timp sa calc toate hainele alea).
Am luat in graba cheile masinii de pe masa si am iesit pe usa precum un fulger, nerabdator sa-l intalnesc dupa mult timp pe prietenul meu Miki. A avut mereu ceva special, care ii dadea un aer de rebel misterios si calculat. Eu in schimb am fost mereu mai copilaros si mai nebunatic. Dupa douazeci de minute ajunsesem la birou si m-am intalnit pe hol cu Umi una din colegele noastre. Am intrebat-o daca l-a vazut pe Miki si dupa ce am vazut ca era ocupata cu in scenariu am decis sa abordez pe altcineva.
Incercam sa mai zaresc pe cineva care imi poate spune unde ar putea fi, iar ceea ce cautam mi se aratase in fata ochilor. Miki era impreuna cu Noriaki si discutau nu am auzit foarte bine despre ce la intrare in lift. M-am grabit sa ajung inainte sa se deschida usile si aproape ca m-am ciocnit de Noriaki. Miki s-a uitat la mine si a inceput parca sa ma studieze din cap pana in picioare.
- 'Neatza, Miki, Nor-tan...Le-am spus celor doi somnoros.
- 'Neatza. Mi-a spus Miki, iar apoi mi-a zis ceva ce nu am auzit pentru ca am gascat zgomotos.
- Oh...Merci. I-am spus eu chiar daca nu am auzit ce a spus. Din politete am facut asta ca sa nu creada ca nu ascult ce spune. El parea ca era speriat de ceva, dar nu am vrut sa-l intreb as fi parut bagacios.
Noriaki ne-a spus apoi ca el pleaca pentru ca avea birou la etajul doi.
- Mori, unde mergi? M-a intrebat Miki
- La trei. I-am raspuns eu. Tu?
- Si eu la fel. Se pare ca vom merge impreuna...Intervenise Miki.
- Da. Miki nu te-am mai vazut de mult. Afirm eu.
- Nici eu pe tine, chiar eram curios ce mai faci, nu am putut sa dau de tine. Ti-ai schimbat numarul, nu?
- Ti-l dau pe cel nou acum, in regula? Ii spun eu lui Miki.
- Normal, stai sa-mi scot asta. Spunand asta isi scoase Iphone-ul din buzunar.
- Daca esti liber mergem in seara asta la Devil's Club? L-am intrebat dupa ce i-am dat numarul.
- Mergem. Mi-a raspuns Miki foarte repede. Parea foarte incantat de idee. Ne intalnim la mine la sapte. Uite adresa. Spuse el intinzandu-mi o carte de vizita.
- Sper ca te vei imbraca de club. Ma sigur eu. Pana si acum esti mbracat de party, nu pari foarte business.
- Nu-ti face griji. Zicea Miki razand. Nu am mai fost demult la club. O gramada de gagici abia astepta probabil sa devoreze niste "tataie" cu bani din astia, ca noi.
Miki era foarte glumet ca de obicei si ma facuse chiar sa uit ca eram obosit. Simpla lui prezenta imi facea bine.
Capitolul 2
(MORIKAWA)
Ma intreb cate minute, ore, zile vor mai trece pana cand voi putea sa-mi scot din cap cum a inceput totul? Poate imi voi aminti toata viata acea fericire ca in sfarsit cineva vrea sa ii fiu aproape si ca eu de asemenea am nevoie de acel cineva precum am nevoie de aer.
Totul incepuse intr-o dimineata cand a trebuit sa merg la birou si mi s-a zis ca voi colabora din nou cu niste seiyuu pe care am avut placerea sa-i cunosc cu cativa ani in urma. Directorul mi-a spus ca voi juca unul din rolurile principale alaturi de Miki Shinichirou (il cunosteam pe Miki pentru ca am facut impreuna cu el vocile lui Katou si Iwaki din Haru wo daiteita, pe Akizuki si pe Kusaka din Fuyu no Semi). Miki ajunsese sa fie unul din cei mai buni prieteni ai mei, era cineva pe care te puteai baza. Unii care nu l-ar cunoaste ar spune ca este doar plin de el, mereu incercand sa faca pe victima, dar eu il respect si imi place atitudinea lui. Vrea sa ascunda prin comportamentul sau cati ani are si daca ma gandesc mai bine si eu vroiam acelasi lucru. Inca ma uitam la anime, citeam manga si aveam o colectie Beyblade (sa mentionez ca am 44 de ani).
M-am trezit a doua zi mai somnoros decat oricand pentru ca am inregistrat pana tarziu si nu am dormit bine deloc. Mereu am fost genul care pierde noptile si nu recupereaza somnul pierdut, am suferit in multe dati din cauza epuizarii acumulate. Tocmai in dimineata aceea, cand vroiam sa fiu mai odihnit decat oricand! Oricum nu eram nici foarte ingrijorat, caci avea sa fie o zi din cele relaxate, in care nu ies asa tarziu din studio.
Mi-am ridicat capul de pe perna si imi parea ca am dormit o mie de ani, dar tot eram obosit. Paream un zombii gata sa manance cateva creiere. M-am dat jos din pat aproape tarandu-ma pana pe podea. Eram imbracat doar in boxerii albi stramti si m-am dus spre frigider hotarat sa-mi fac un sandwich, dar pana la urma nu am baut decat o gura din sucul de portocale ce statea frumos asezat pe ultimul raft al frigiderului. O singura inghititura am reusit sa beau pentru ca era atat de rece incat am crezut ca daca beau mai mult o sa-mi inghete inima, nu altceva. Un strop mi s-a prelins de pe gat strabatandu-mi pieptul si abdomenul si lasand in urma un fior rece ce-mi zburlise pielea. Nu aveam de gand sa mai pun gura pe ceva atat de rece iarna aceea, dar aproape dezbracat tot dormeam. Ce sa-i faci, obiceiurile proaste mor greu. M-am intors in dormitot si mi-am luat de pe umeras hainele pe care le-am calcat inainte sa plec la birou ziua precedenta. Imi placea sa fiu genul de om care sa prevada orice s-ar intampla (in mod sigur dimineata aceea nu as mai avut timp sa calc toate hainele alea).
Am luat in graba cheile masinii de pe masa si am iesit pe usa precum un fulger, nerabdator sa-l intalnesc dupa mult timp pe prietenul meu Miki. A avut mereu ceva special, care ii dadea un aer de rebel misterios si calculat. Eu in schimb am fost mereu mai copilaros si mai nebunatic. Dupa douazeci de minute ajunsesem la birou si m-am intalnit pe hol cu Umi una din colegele noastre. Am intrebat-o daca l-a vazut pe Miki si dupa ce am vazut ca era ocupata cu in scenariu am decis sa abordez pe altcineva.
Incercam sa mai zaresc pe cineva care imi poate spune unde ar putea fi, iar ceea ce cautam mi se aratase in fata ochilor. Miki era impreuna cu Noriaki si discutau nu am auzit foarte bine despre ce la intrare in lift. M-am grabit sa ajung inainte sa se deschida usile si aproape ca m-am ciocnit de Noriaki. Miki s-a uitat la mine si a inceput parca sa ma studieze din cap pana in picioare.
- 'Neatza, Miki, Nor-tan...Le-am spus celor doi somnoros.
- 'Neatza. Mi-a spus Miki, iar apoi mi-a zis ceva ce nu am auzit pentru ca am gascat zgomotos.
- Oh...Merci. I-am spus eu chiar daca nu am auzit ce a spus. Din politete am facut asta ca sa nu creada ca nu ascult ce spune. El parea ca era speriat de ceva, dar nu am vrut sa-l intreb as fi parut bagacios.
Noriaki ne-a spus apoi ca el pleaca pentru ca avea birou la etajul doi.
- Mori, unde mergi? M-a intrebat Miki
- La trei. I-am raspuns eu. Tu?
- Si eu la fel. Se pare ca vom merge impreuna...Intervenise Miki.
- Da. Miki nu te-am mai vazut de mult. Afirm eu.
- Nici eu pe tine, chiar eram curios ce mai faci, nu am putut sa dau de tine. Ti-ai schimbat numarul, nu?
- Ti-l dau pe cel nou acum, in regula? Ii spun eu lui Miki.
- Normal, stai sa-mi scot asta. Spunand asta isi scoase Iphone-ul din buzunar.
- Daca esti liber mergem in seara asta la Devil's Club? L-am intrebat dupa ce i-am dat numarul.
- Mergem. Mi-a raspuns Miki foarte repede. Parea foarte incantat de idee. Ne intalnim la mine la sapte. Uite adresa. Spuse el intinzandu-mi o carte de vizita.
- Sper ca te vei imbraca de club. Ma sigur eu. Pana si acum esti mbracat de party, nu pari foarte business.
- Nu-ti face griji. Zicea Miki razand. Nu am mai fost demult la club. O gramada de gagici abia astepta probabil sa devoreze niste "tataie" cu bani din astia, ca noi.
Miki era foarte glumet ca de obicei si ma facuse chiar sa uit ca eram obosit. Simpla lui prezenta imi facea bine.