[Terminat] Prizonier intre vis si realitate

[onu']

Atentie! in realitate nu stiu cum e viata de student si care sunt demersurile pe acolo. totul e din capul meu, pur fictional. Deci, nu vreau sa aud remarci rautacioase ci doar critici constructive.
Enjoy!


Prizonier intre vis si realitate

Cap1 Pura pasiune sau dragoste nestavilita?

Examenele luara sfarsit. Toti adolescentii asteptau in fata panoului, colesiti de emotie, listele admisilor la facultate. Mihai, ceva mai in spate, se autosugestiona cu o formula compusa chiar de catre el: Voi reusi. Am depus mult efort. Sunt inteligent si merit sa evoluez intr-o noua etapa a vietii mele. Isi repeta formula aceasta de mii de ori in gand pentru a nu se lasa prada emotiilor si temerilor.
In sfarsit, mult ravnitele liste au fost expuse. Dupa ce marea majoritate se vazura studenti au inceput sa scoata, care mai de care, sunete de bucurie si implinire. Mihai ramasese ultimul alaturi de buna lui camarada, Cristina.
-Haide! Ce faci?! Nu te uiti? Il intreba destul de nerabdatoare si la fel de gatuita de emotii ca cel de langa ea.
-Dar tu?
-Nu-ti face griji pentru mine. Sunt pe locuri fruntase acolo unde mi-am dorit.
Mihai, modest din fire, incepu sa citeasca de jos in sus.
Sudoarea devenea din ce in ce mai abundenta pe fruntea lui iar bataiile inimii i se accelerau pe masura ce nu-si intalnea numele.
-Am reusit! Tresari el.
-Unde? Spuse fata calma si destul de usurata datorita reciclarii panicii ce pusese stapanire pe ea cu cateva momente in urma.
-Uite aici! Ii indica Mihai cu degetul, putin mai sus de mijloc.
-Dom’ doctor… m-ati lasat fara cuvinte. Glumi ea.
-Si acum incotro, doamna ,,architect’’?
-Nu am idee… ma bucur atat de mult, pentru amandoi! Sublinie fata.
-Diseara Marius da o petrecere la el acasa in cinstea tuturor. Ce zici?
Fata incuviinta dand afirmativ din cap.
-Deci, te rapesc pe la opt? incerca el o gluma.
-Cred ca da haiducule. Intra ea in jocul baiatului.
-Haide! Te conduc pana la castelul tau printeso.
Mihai ii deschise portiera masinii ca un adevarat gentleman iar fata ii accepta invitatia. In drumul spre casa nu se infiripa nici un fel de discutie intre cei doi. Buzele lor nu gaseau cuvinte destul de demne pentru a fi desprinse si conduse in aer pana la auzul celuilalt. Fiecare isi traia clipa fericita, inteorinzandu-se. In fata casei ei Mihai ii striga din masina caci ea iesise deja:
-La opt!
-Da, la opt! Sa nu uiti!
-Cum as putea?
Mihai ramase nemiscat in fata ei, precum o stana de piatra. Parca astepta ceva… de fapt, nici el nu stia ce. O privea cum isi unduia corpul de felina tanara pe scarile vilei. Cristina ii facu un semn de ramas bun cu mana si deschise usa de la intrare, lasandu-l pe el cu o expresie tampa.
,,Chiar e frumoasa’’ gandi el. ,,Si desteapta.’’
Ar fi laudata-o la nesfarsit si orele ce aveau sa treaca pana la ora stabilita de cei doi i se pareau o vesnicie. Isi aminti, insa, ca trebuie sa se indrepte spre camin pentru ai anunta si pe parinti de reusita sa.
Patrunse in camera sa micuta ce o impartea cu un alt coleg, Sebastian. Se aseza confortabil pe patul sau si isi canaliza energie in buricele degetelor sale lungi, ce alunecau pe tastele telefonului mobil. Raspunse mama sa lundu-l ,,tare’’ din prima. El o linisti confirmadu-i ceea cei promise inainte sa-si paraseasca satul natal, pentru asi putea continua studiile. Intr-un final inchise si se cuibari mai bine sub patura subtire, in scurt timp atipise.
Se trezi buimac si frecandu-se la ochi cu mana dreapta isi aminti de petrecere. Intra sub dus si lasa apa rece sa-l revigoreze. Picaturile mici se izbeau cu brutalitate de corpul sau, parca sculptat in marmura. Dar asta nu-l deranja, din contra. Il readucea cu picioarele pe pamant din cauza viselor fara noima din timpul odihnei. Dupa ce termina, se imbraca cu ce avea el mai bun. O pereche de blugi cu croiala dreapta, inchisi la culoare si o camasa in carouri asezata in mod intetionat neglijent. Il ,,prindea’’ destul de bine stilul acela de baiat rau. Atata timp cat era vorba doar de haine. Se parfuma mai ceva ca o dama, isi lua cheile si mobilul de pe noptiera fara sa observe ca amicul sau, Sebastian, isi facu aparitia. Acesta il privea cu un soi de ura pe Mihai, poate chiar invidie. Nu arata extraordinar fata de colegul sau. Mihai detinea infatisarea dupa care toate fetele se topeau. Parul negru si putin lung cu reflexii albastre era dominat de o stralucire stranie. Dar tocmai asta il facea in ochii femeilor un tip misterios. Mama natura il inzestrase cu o pereche de ochi patrunzatori, enigmatci. O combinatie intre albastru marin, vede crud si reflexe galbene.
-Ce faci amigo? Il ataca Sebastian.
- Imi pare rau. Sunt presat de timp.
-Da’ pentru cine te-ai ,,gatit’’ asa? Ai vreo intalnire?
-Da! ,,Ce faci prostule?’’ isi spuse el in intimitatea gandurilor sale. ,,Nu ai intalnire de genul ala. E o simpla amica. Nimic mai mult.’’
Desi in subconstientul sau ar fi vrut sa fie mult mai mult de atat. ,,Una ca ea nu s-ar uita niciodata la tine! Esti un proaspat student de la periferie ajuns la oras.’’ Ii spuse un gand malefic nascut de nesiguranta si teama specifica unui baiat de la tara.
-Nu, nu am intalnire. Ma duc la o petrecere oarecare.
-Aaa, distractie placuta atunci. Si ai grija ca puicutele nu prea se dau in vant dupa pictorasi. Fii mai barbat, fa-le sa sufere.
-Da, da… ii spuse Mihai croindu-si drum afara din camera.
-Du-te invartindu-te. murmura Sebastian mai mult pentru sine.
Ajuns in fata vilei Cristinei, astepta cuminte rezemat de capota masinii tinand un frumos buchet de trandafiri rosii-sangerii in mana. Cristina cobora scarile purtand o rochie neagra, vaporoasa, ce-i venea ca turnata. Sandalele fine, cu tocuri subtiri se potriveau perfect cu rochia, cu tenul ei creol. Parul saten cu reflexe aurii si usor ondulat in mod natural, ii cadea in cascade peste bretelele rochiei. Machiajul simplu si totodata sofisticat ii scotea in evidenta ochii ei mari si negri.
-Haiducule, se pare ca nu ai uitat sa vii.
-Cum puteam sa uit sa rapesc o printesa atat de frumoasa? Spuse el in timp ce-I inmana florile.
-Merci. Si mai lasa complimentele ca o sa mi se urce la cap.
-Daca as aduna toate complimentele, nici unul nu ti-ar ajunge nici pana la genunchi, continua el.
-Iar intreci granita amicitiei, il atentiona ea. Sa mergem! Ii porunci apoi.

Petrecerea era foarte zgomotoasa. Mai mult urlete si tot felul de manifestari nefiresti. Mihai privea cum multi dintre baietii o invitau la dans pe Cristina. Chiar aveau curajul sa-I faca avansuri uitand ca aceasta tinea un alt barbat de brat. Ii venea sa-I rupa pe toti cu bataia, insa Cristina, politicoasa si foarte bine educata, nu le acorda nici ceamai mica atentie. Asta il mai linistea pe Mihai. Nici macar nu avea garantia ca era a lui si deja avea mare concurenta.
-Hai intr-un loc mai retras. O ruga el pe femeie.
Luara loc amandoi la masuta de pe tereasa selecta. Acolo muzica salbatica se auzea in surdina si nimeni nu le putea da atentie. Au stat acolo si au discutat banalitati. Insa petrecera era in toi. Spre miezul noptii Mihai isi aduna tot curajul si o invita pe Cristina la un dans de societate, tango. Se lasa purtata de catre Mihai pe ,,ring’’ si incepu a dansa, mult prea pasional si prea aproape pentru doi simplii amici.
-Parca mi-au crescut aripi si pot zbura. Ii sopti el la ureche.
-Si eu. Ma simt bine ca am trecut bacaloreatul.
Atunci Mihai o stranse la pieptul sau masiv si ii sopti din nou:
-Nu de asta ma simt bine...
-Dar de ce? Intreba fata mirata.
-Nu mai suntem boboci de-a noua, poti intelege la ce ma refer.
Cristinei i se puse un nod in gat pe care cu greu il inghiti. Se indeparta de trupul baiatului si-l intreba prosteste:
-Ce vrei sa spui Mihai?
-Sincer, am sentimente puternice fata de tine. Ai observat ca in ultima vreme…
-Nu vreau sa aud! Nu sunt pregatita pentru asa ceva si nici tu. Vreau acasa!
Izbucnii ea asemena unui vulcan in eruptie dar avand in vedere comportamentul ei mai ciudat fata de celelate fete, era de asteptat. Crsitina era o fata destul de ,,salbatica’’ atunci cand venea vorba de sexul puternic, barbatii.
Mihai dadu afirmativ din cap fiind destul de amarat in momentul respectiv. Toate visele lui erau pe cale sa se spulbere intr-un morman de ruine.
In fata casei ei, brunetul se pregati sa-I spuna ceva dar ea i-o luase inainte:
-Nu vreau sa aud ,,basme’’ din gura ta. Declaratii de dragoste dupa atata timp in zona amicitiei… nu e pentru noi doi. Intr-o zi vei regreta pentru confesiunile astea neaprobate de inima ta. Si nu vreau sa sufar si eu din cauza ta.
-Dar sunt foarte sigur! Simt ca te iubesc…
-Uita! E o simpla pasiune. Va trece la fel de repede precum a venit. Eu nu am timp de baieti! Se rasti la el.
-Ma minti.
-Nu te mint. Nega ea. Si inafara de asta... tu ai pictat fata ideala pentru tine. Ai uitat? Cu pielea laptoasa, parul blond, mica si firava in totala contradictie cu mine. Facu o pausa urmat de un oftat scurt apoi continua relaxandu-si muschii incordati: eu sunt convinsa ca fata asta o vei gasi intr-o zi. Mai rabda putin.
-Erau doar vorbe batute de vant! Doar vise prostesti de-ale mele.
-Asta imi vei spune si dupa ce vei realiza ca nu avem viitor impreuna?
Baiatul amutise. De ce ea nu putea sa accepte pur si simplu? De ce femeile erau atat de complicate?
-Bine… te las. Daca asta e dorinta ta o voi respecta.
-Vreau sa fim ce-am fost si pana acum. Simplii prieteni.
-Da… simplii prieteni. Repeta el ca un ecou.
-Iarta-ma pentru ,,iesirea’’ de mai ’nainte.
Cristina ii ura o noapte buna in continuare, el se urca in masina si gonind de nebun pe strazile pusti. Se intreba daca ea avea dreptate sau poate se insela.

SFARSIT! ...... glumeam:P