Need for speed

[Nywa]

Craciun fericit

[center]Capitolul 9[/center]

- Hong Kong-ul e fain! Exclam surescitat, in timp ce stateam intr-o luntre alaturi de brunet si un luntras o manuia, spre un debarcadier al unui restaurant din apropiere.
Luntrasul spuse ceva, iar eu ma uit intrebator la Kim, care imi traduse ce spuse barbatul, ca Hong Kong-ul e urat cand ploua. Aprob din cap, apoi pasesc pe debarcadier, asteptandu-l pe logodnicul meu sa il plateasca pe luntras, apoi cu pungile de cumparaturi - toate erau haine, papuci si accesori pentru mine - am urcat pe terasa restaurantului, asezandu-ne la un separeu, in interio. Satenul puse pungile langa el pe canapea, venind mai aproape de mine. M-am uitat speriat la el, rosind in obraji, cand se apleca spre mine. Imi dadu un mic pupic pe obraji, apoi imi sopti in ureche, ca sunt atat de dulce cand sunt rosu in ograji. Lua meniul de langa mine si il deschise, uitandu-ne amandoi prin meniu. Cand veni chelnerul, l-am lasat pe barbatul de langa mine sa comande niste chifle cu carne de pui si porum, in chifle, ceai de menta si cola cu gheata si lamaie pentru mine.
- Cred ca tu niciodata nu o sa inveti chineza, spuse amuzat tanarul de langa mine, luandu-mi in mana in a sa, incepand sa se joace cu degetele mele.
- Mi se pare mai grea decat mexicana si engleza, ii marturisesc satenului, ce zambi amuzat si enigmatic, lasandu-ma fara cuvinte.
Parca hipnotizat, am ridicat degetele si le-am trecut tremuratoare peste buzele sale moi, calde si fine. Icnesc usor, cand imi apuca delicat cu dinti degetul mijlociu, sugandu-l putin, apoi ii dadu drumul. Eram tot rosu la fata, cand chelnerul ne aduse mancarea si bautura, incat am luat o gura mare de cola, pentru a mai racori caldura sufocanta din interiorul meu. Nu imi venea sa cred cat de rabdator era Kim cu mine, ca altul de mult m-ar fi fortat sa ma daruiesc lui, nepasandu-i ca ar fi prima data sau ca nu as fi pregatit. Trag aer in piept si incep sa mananc incet din bunatatile ce le-a comandat el pentru mine. Incercam sa ignor oameni ce vorbeau limba aia ciudata in jurul meu, gandindu-ma la mama si tatal meu. Oare ce fac ei acum? Oare mami va merge cu el in Japonia sau va ramane in Mexic? Oftez si ii zambesc trist logodnicului meu, care ma lua dupa umeri, intrebandu-ma daca sunt bine. Aprob din cap, bucurandu-ma de prospetimea parfumului sau si de ascunzatoarea oferita de umarul sau. Stau asa cateva minute pentru a ma calma, apoi imi scot chipul din ascunzatoare, zambindu-i calduros, reincepand sa mananc, in timp ce satenul imi spunea din cat cateva glume, pe care le-a invatat de la angazati sai. La cateva era sa ma inec cu mancare, fiindca erau foarte hilarice. Dupa ce terminam de mancat, iesim din restaurant si raman uimit sa vad o masina neagra in fata noastra si un timp razamat de ea, pe care l-am vazut de dimineata la vila.
- Kaito, duci astea la vila, in camera mea, apoi astept telefon de la mine, spuse Kim, dand sacosele si pe urma luandu-ma dupa gat. Mergem la templul lui Buddha, imi sopti, sarutandu-ma usor pe coltul guri, facandu-ma sa ma inrosesc si mai rau in obraji.

Ma uitam atat de uimit in jurul meu, vazand cat de inalt era templul lui Buddha si cati vizitatori erau acolo, punandu-si dorinte si rugandu-se la statuia din jad. Am vazut si copacul dorintelor, in care am aruncat o nuca de cocos sau de ce naiba era fructul acela, punandu-mi dorinta, ca logodnicul meu sa aibe in continuare aceasta rabdare cu mine.
- Asta e pentru tine, ii spun lui Kim, dandu-i un mic saculet cu un talisman in interior, primit de la un calugar din templu.
Tanarul mari usor ochii de uimire, apoi ma imbratisa, multumindu-mi pentru cadou. Se intoarse cu spatele, spunandu-mi sa il pun la gat. A trebuit sa ma ridic usor pe varfuri, pentru ai putea sa ii prind mai usor talismanul pa gat, fiindca era mai inalt decat mine. Dupa ce l-am legat, nu am putut sa nu ma abtin, sa imi trec degetele prin parul sau moale si stralucitor. Avea parul atat de fin si moale, incat semana cu penele unei lebade, cea ce era de admirat, fiindca eu il aveam tare, tepos si uscat, fara viata. Parca citindu-mi gandurile, Kim isi trecu degetele prin parul meu, apoi ma apuca de incheietura maini, tragandu-ma dupa el prin multime. Vad masina si pe Kaito, cum deschise usa din spate, iar eu m-am urcat imediat dupa logodnicul meu. Acesta spuse ceva in chineza, iar eu mi-am scos mobilul, incepand sa ma joc pe el, ca si asa nu aveam ce face. Nu intelegeam de ce dintr-o persoana calma si plina de viata, satenul deveni una usor agitata si dura...
- Diseara doriti sa mergeti undeva domnisorule? Aud vocea lui Kaito in japoneza, trezindu-ma din meditatei.
- Nu, de ce? Il intreb curios si cand albiciosul - sigur s-a decolorat in acel hal - dadu sa raspunda, Kim, deschise usa in partea cealalta, urcandu-se in masina cu o sacosa micuta de cumparaturi.
- Fiindca eu diseara merg in oras la o conferinta cu capetele mafiote din Hong Kong, iar tu ramai acasa. Daca vrei sa mergi undeva sau vrei ceva neaparat, ii spui lui Kaito si iti face rost, imi raspunse Kim la intrebare si imi puse in brate sacosa. Paste fericit, frumosul meu, imi sopti tanarul si imi dadu un sarut fugar pe coltul guri, facandu-ma sa ma inrosesc si sa ii zambesc la randul meu.
- Paste feicit si tie, Kim-Gil, ii urez la loc, zambindu-i din suflet, nepasandu-mi ca obraji mei sunt inca rosi de la sarut, fiindca el merita acest zambet din partea mea...