[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

Barbatul era mai greu decat se asteptase. Imediat ce se ridica in picioare isi lasase toata greutate pe el. "La dracu', gandi Kyle, nu ma gandeam ca in seara asta voi face pe carausul, dar avand in vedere ca eu sunt vinovat de starea sa, nu prea pot sa-l las aici de unul singur".
Trebuia neaparat sa invete sa-si tina gura. De ce nu putea sa se abtina? De ce nu reusea sa citeasca atmosfera inainte de a vorbi? De ce era atat de batut in cap uneori?
Pufni enervat, apoi ii trecu mana lui Ray dupa gatul sau, incercand sa-i sprijine mai bine trupul mare. De ce mama dracului trebuia sa fie atat de mare? Omul asta nu a auzit de marimi medii? Totul trebuia sa fie mare la el? Statura lui, mandria si...durerea? Pentru un moment se intrista. Ray nu era omul care credea el ca este.
-Hai sa mergem acasa, zise cu jumatate de gura, incercand totusi un ton cat mai vesel. Cand vazu ca nu primeste niciun raspuns isi intoarse capul spre el.
-Asta nu-i momentul cel mai bun sa dormi, lua-te-ar naiba! ii zgudui un pic umerii, incercand sa-l trezeasca, dar degeaba. Asa ceva, mormai pentru sine tanarul si facu cativa pasi spre masina ce era atat de aproape si totusi prea departe.
-Cum naiba sa adormi asa in mijlocul conversatie, batrane! bombani baiatul. Ti-am zis eu ca oamenii batrani trebuie sa doarma mai mult, dar tu nuu!! Si de ce naiba vorbesc cu tine? Oricum nu ma auzi!
-Mai taci, pustiule, ma doare capul, bolborosi Ray atat de incet incat daca nu era atent, Kyle nu ar fi inteles ce ii spune.
-Din vina cui te doare? Cum ai putut sa bei atat de mult incat sa ajungi in starea asta? Si de ce naiba ai condus pana aici asa? Ar fi trebuit sa iei un taxi si sa mergi direct acasa! Ce faceai daca...
-Nu vroiam sa ma intorc in casa aia goala.
Chiar daca era pornit pe idee de a-i tine o morala buna, Kyle tacu si continua sa mearga spe masina.
-Stiu, zise intr-un final, inainte de a deschide usa din dreapta a masinii sale si de a-l aseza pe Ray pe scaun. Ocoli vehiculul si se urca pe scaunul soferului. Inchise usa in urma sa si porni motorul, punand masina in miscare.
Deschise ambele gemuri, lasand aerul rece sa patrunda in interior. Ii era frig, dar spera ca asa lui Ray nu i se va face rau. Ultimul lucru pe care si-l dorea era ca maine dimineata sa duca masina la spalatorie.
Spre norocul lor, nu aveau prea mult de mers pana la cladirea unde locuia Ray si traficul nu era deloc intens, asa ca aveau sa ajunga repede.
Kyle conducea incet, fiind atent la drum, dar in acelasi timp si la barbatul de langa el. Adormise din nou. Capul ii era indreptat inspre geam si usor cazut intr-o parte, in timp ce corpul ii era relaxat in scaunul confortabil de piele.
Imediat ce ajunse langa cladire, parca masina in fata si cazu pe ganduri. Ce era mai greu acum urma. Cum naiba il va duce pe barbatul asta pana la el in apartament? Il masura din priviri si pentru a nu stiu cata oara se intreba de ce trebuia sa fie atat de mare?
Iesi din masina, merse pe partea cealalta si deschise usa, apoi il prinse pe Ray de brat. Trase putin de el in incercarea de a-l trezi.
-Ray! Ai ajuns acasa. Ray! Chiar vrei sa te car in spate pana acolo?! Haide, omule, ai un pic mila de mine! zise baiatul cu o vocea plangacioasa, insa vorbea singur.
Injura printre dinti cu ciuda, promitandu-si in gand ca il va face sa plateasca pentru asta cand va fi treaza. Ii puse din nou mana pe dupa gatul sau, apoi il prinse de dupa spate si il scoase cu grija din masina. Tranti usa cu piciorul, deoarece mainile ii erau prea ocupate ca sa-l impiedice pe Ray sa cada. Parea mai greu sau doar i se parea lui?
Facu un pas, apoi inca unul si inca unul, pana ce ajunse la intrarea in cladirea impunatoare. Impinse usa de sticla cu piciorul, intrand inauntru. Respira usurat cand vazu cele trei lifturi din fata sa. Se ruga ca macar unul sa functioneze, altfel ar fi fost in stare sa-l lase aici si sa plece.
Il trase pe Ray dupa ele, pana la primul lift, care, spre bucuria sa functiona. Intra inauntru si apasa butonul ce il ducea la etajul 5, apoi se sprijini de unul dintre cei patru pereti pentru a-si recapata suflul.
Cand usile se deschisera, isi continua drumul pana ce ajunse in fata usii apartamentului lui Ray. Cel putin spera ca este apartamentul lui Ray. Nici nu stia ce va face daca gresise cladirea!
Cauta repede prin buzunarele sacolui pe care il burta barbatul pana ce gasi cheia magnetica, deschise usa si intra inauntru.
Facu cativa pasi in intunericul din camera, apoi isi ridica una dintre maini si pipai perete in incercarea de a gasi intrerupatorul. Apasa butonul imediat ce il gasi, clipind de cateva ori pana ce ochii sai se obisnuisera cu lumina alba.
-Inca un pic. Hai, Ray, nici acum nu vrei sa ma ajuti?
Vorbea din nou de unul singur. Arunca o privire rapida prin apartament. Era unul tipic cladirilor rezidentiale: spatios cu ferestre mari de dadeau spre ocean, in cazul de fata, un living mare despartit de zona de gatit printr-un bar nu foarte inalt, dar foarte bine aprovizionat din cate putea sa vada. In spate observa cateva usi ce duceau probabil spre celelalte camere din apartament. Ar fi fost mai usor sa-l lase pe canapeaua de piele de acolo, dar era cam mica in comparatie cu Ray. Nu ar fi incaput si a doua zi, pe langa o mahmureala s-ar mai fi ales si cu o migrena frmusica.
Stranse din dinti, indreptandu-se cu pasi mici spre usa, in spatele caruia spera el ca se afla un dormitor. Piciorele ii tremurau si spatele il durea dupa atata carat. La dracu', omul asta era de doua ori cat el si la greutate si la inaltime. Probabil maine se va trezi cu o febra musculara de toate zilele.
Cand in sfasit ajunse in dreptul usii, o deschise cu o mana, apoi intra. Respira usurat cand vazu patul mare din mijlocul incaperii. Il va lasa acolo, apoi va pleca acasa. Cel putin asta ii fusese intentia. Cand ajunse langa pat, isi intinse mana, incercand sa dea la o parte cuvertura, dar calcula gresit greutatea barbatului ce se sprijinea de el, isi pierdu echilibru si cazu pe pat, urmat indeaproape de trupul mare a lui Rayland.
-La naiba! Ray, trezeste-te! Ray!! Incerca sa-l impinga, dar in cateva secunde parca devenise si mai greu. Barbatul ofta in somn, isi trecu mainile de o parte si de alta a trupului micut a lui Kyle, apoi isi aseza mai bine capul pe umarul sau.
-Ray! Ma strivesti! Trezeste-te, omule!
Insa nici de acesta data nu primise niciun raspuns. Barbatul dormea prea adanc ca sa se trezeasca atat de usor. Kyle injura printre dinti, incercand inca o data sa-l dea jos de pe el, dar dupa vreo 10 minute de incercari esuate se dadu batut. Obosise de la atata carat. Va astepta...pana la urma se va misca in somn si se va da jos de pe el. Atunci se va ridica si va pleca acasa. Trebuia doar sa astepte.
Insa Rayland era cald, patul moale si confortabil, iar lui ii era somn. Atat de somn incat nu reusea sa-si mai tina ochii deschisi. Isi zise ca-i va inchide pentru cateva momente, dar adormi...

Il trezi lumina ce-i batea in ochi. Mormai ceva pentru sine, intrebandu-se de ce nu trasese jaluzelele cu o seara inainte, apoi isi deschise lenes ochii. Primul lucru pe care il simti fusese durerea ingrozitoare de cap.
-La naiba! Nu trebuia sa beau atata. Ramase o vreme nemiscat, insiradu-si in minte cateva motive extrem de bune pentru care ar trebui sa ramana in cap. Isi intinse mainile, incercand sa-si relaxeze muschii ce dintr-un motiv sau altul erau mai incordati decat de obicei ina cea dimineata, insa atunci simti ca ceva nu e in regula. Mana lui dreapta era trecuta peste ceva. Isi deschise brusc ochii si primul lucru pe care il vazu fusese fata adormita a lui Kyle ce se afla la doar cativa centimetrii de a sa. Tresari si se dadu un pic in spate. Se uita la trupurile lor, incercand sa-si aminteasca ce naiba se petrecuse cu o seara inainte. Amandoi erau complet imbracati, deci nimic grav.
Atunci ce cauta in patul lui?! Se incrunta. Trupul micut a lui Kyle era lipit de al sau in totalitate. Acum, ca se trezise ii putea simti una dintre maini sub el si se intreba cum de nu reusise sa i-o rupa dupa ce dormise o noapte intreaga peste ea. Unul dintre picioarele tanarului era aruncat neglijent peste coapsele sale, in timp ce cu cealalta mana parea a se fi agatat de camasa sa ce era acum distrusa. Capul ce arata ca o claie de foc si-l tinea sprijinit de umarul sau. Ii simtea respiratia adanca pe gat. Pielea i se infiorase instantaneu cand constientiza cat de aproape erau defapt de aproape unul de altul.
-Kyle, ii sopti incercand sa-l trezeasca. Se ridica intr-un cot si ii indeparta mana de pe camasa sa. Baiatul mormai ceva in somn si se apropie si mai mult de el.
-Mi-e somn. Mai lasa-ma sa dorm putin. Vocea sa somnoroasa il facu pe Ray sa zambeasca.
-Kyle, deschide ochii.
-Nu vreau, protesta tanarul. Mirosi bine, ii zise inainte de a ofta din nou.
-Kyle...
-Doar 5 minute, Ray, si ma trezesc. Ray?! Kyle isi deschise ochii si il privi confuz pe barbatul ce statea intins langa el. Clipi de cateva ori, asigurandu-se ca nu viseaza. Cand isi dadu seama in ce fel statea agatat de el, aproape sari din pat. Fata i se inrosise mai tare decat parul din cap. Ii venea sa intre in pamant de rusine.
-'Neata. Acum ca te-ai trezit, imi spui si mie ce naiba cauti in patul meu?
Ray nu credea ca fata sa se poate inrosi mai tare decat era, insa se inselase. Era atat de rosie incat nu mai putea distinge pistruii ce ii patau nasul si pometii.
-Ai putea sa zici merci pentru ca te-am adus acasa! Nu e vina mea ca ai adormit si a trebuit practic sa te car pana aici. Am vrut sa te pun in pat, dar m-am dezechilibrat si ai cazut peste mine. Nu te-am putut da la o parte. Am vrut sa astept pana te misti singur, dar cred ca am adormit.
Baiatul vorbi atat de repede incat, daca nu era atent nu ar fi inteles nici macar un sfart din cuvintele pe care le spuse.
-Kyle...
-Imi pare rau. Baiatul isi pleca privirea in podea. Trebuie sa plec. Nu mai astepta ca barbatul sa spuna ceva. Iesi val-vartej din camera si se indrepta spre iesirea din apartament. In spatele lui se auzeau pasii lui Rayland. Cand ajunse in living ii prinse mana si il intoarse spre el.
-Nu trebuie sa fugi asa. Multumesc pentru aseara...astepta ca tanarul sa zica ceva, insa cand vazu ca nu primeste niciun raspuns, continua. Daca tot te-am obligat sa petreci o noapte impreuna cu mine, nu vrei sa si mancam?
Ochii verzi ce pana atunci se ferisera de ai sai, incepura sa arunce sageti de gheata.
-Nu am petrecut noaptea impreuna! zise Kyle pe un ton jos. Nu pot. Nu am intarziat decat vreo 12 ore, asa ca, scuza-ma daca iti refuz invitatia.
Isi trase mana din a sa si isi continua drumul spre usa. Ar fi putut sa ramana. Oricum nu-i pasa nimanui daca ajungea sau nu acasa, dar nu vroia sa mai petreca timpul in compania sa. Ii era frica si nu de Ray, ci de el insusi. Nu vroia sa se apropie de cineva care iubea pe altcineva si care probabil va iubi mult timp de acum inainte pe altcineva.