Iubirea-i trecătoare

[Daria v2]

Iubirea-i trecătoare
Capitolul lll
Toată lumea minte

Se uita în vitrina unui magazin de rochii de ocazie. Privea dezgustată hainele din magazin, de aceea a decis să intre să privească mai bine dezstrul din vitrină. A pășit hotărâtă și s-a îndreptat glonț către o rochie roșie, imitație de piele, și i-a aruncat-o vânzătoarei pe tejghea.
- Asta-i rochie, duduie? a întrebat amuzată Jasmine, uitându-se la femeia din fața ei, care se vedea clar că era uimită. Se uită ca o mâță în calendar, sau mai bine zis, ca boul la poarta nouă. Șatena a început să râdă, apoi, s-a uitat la preț și a dat ochii peste cap.
- Și ce preț, te doare capul numai când îl vezi. Nu crezi că aveți pretenții prea mari?
- Cu ce drept vii aici să faci scandal !? a țipat vânzătoarea enervată de comportamentul frumoasei creatoare de modă.
- Jasmine Carter, faimoasa creatoare de modă din Europa, a spus calmă, după care a început să șteargă praful cu rochia care chiar era un eșec în lumea modei.
- Mințiți.
- Toată lumea minte, drăguță, a spus Jasmine, iar apoi a părăsit magazinul îndreptându-se spre Coaforul Luxe, acolo unde-și petrece sâmbetele pentru a se relaxa. Se înțelegea foarte bine cu fetele de acolo, aveau multe în comun. Ele o aranjau din cap până în picioare iar ea le făcea hainele, care erau unicat de fiecare dată. Când era vorba de ea, nu se uita la bani sau la timpul pierdut. Iubea să arate bine, de aceea petrecea majoritatea weekend-urilor la coafor, pedichiură și manechiură și machiaj. Lumea o admira pentru asta, o considerau perfectă, chiar dacă avea multe defecte știa să și le ascundă foarte bine.
Când a ajuns la salon, Amanda o întâmpină cu căldură, oferindu-i din start o ceașcă fierbinte de cafea.
- Jasm, de când nu ne-am mai văzut, ai uitat să mai treci pe la noi, spuse aceasta cu tristețe în timp ce o luase în brațe. În ultima vreme nu se mai văzuseră, tânăra creatoare de modă călătorise mult în toamna asta. Fusese la Paris, Milano, Madrid, chiar și în București, unde a susținut numeroase parade de modă în scopuri caritabile. Avea o inimă mare, dar o gură și mai mare de cele mai multe ori.
- Îmi pare rău, știi ce ocupată sunt, piticii ăștia de grădină vor tot mai multe parade, zise ea râzând. Cu toate că toată lumea „trăgea” de ea, se simțea bine, nu își dorea un concediu, se măritase de mult cu munca și nu regreta asta, cel puțin deocamdată.
- Oui, ma chère, spuse Amanda fluturându-și părul cu o mână într-un mod cu cât mai dramatic cu putință, cu atât mai bine. Se uita la prietena ei preț de câteva secunde, apoi o invită să ia un loc pentru marea transformare.

***

- Și cum ți se pare? întrebase roșcata cu speranță.
- Destul de comun și de data asta nu mint, zise dând din gene senzual.
- Scorpie ce ești, iar minți! exclamase cu supărare îndemânatică coafeză. Când era vorba de a fi scorpie sau de a minții, Jasmine era cea mai talentată persoană pe care cineva o putea întâlni. Mințea încontinuu, de cele mai multe ori cu rea-intenție, îi plăcea la nebunie să râdă de cum se impacientează alții sau de cum se strofocă ca să o facă să spună adevărul. Cu persoanele dragi, cum era Amanda, mințea din pur reflex, le mințea știind că ele își dau seama de minciunile ei, chiar dacă uneori și ea se încurca în propiile „minciunele”.
N-a mai zis nimic și i-a înmânat o geantă din piele de crocodil ca drept răsplată pentru efortul depus. S-a admirat în oglindă pentru câteva clipe și a zâmbit mulțumită. Cocul împletit era acoperit pe jumătate cu o eșarfă din mătase de culoarea pietrei-vânete și câteva șuvițe erau creponate și puse după ureche. Arăta excelent, după părerea ei, chiar dacă nu admitea că prietena ei a făcut o treabă minunată.
După ce a ieșit din salon, a dat fuga către apartamentul de la periferia orașului. De fapt, nu era un apartament, era mai mult un loc unde își ținea „tona” de haine. Era îmbrăcăminte de toate felurile, de la toate firmele. Avea două dulapuri numai cu pantofi. Adora să facă cumpărături de la magazine renumite. Considera că era ipocrită dacă își purta propiile creații, chiar dacă uneori mai făcea asta.
Când a ajuns acolo, a început să răstoarne tot dulapul cu fundul în sus. Era complicat să-și aleagă o pereche de pantofi, era prea sclifosită uneori pentru a-și alege ușor și repede ceva de încălțat. Cu toate acestea, și-a găsit o pereche de pantofi de la Prada de culoare neagră din piele întoarsă cu un toc înalt și o rochie de aceeași culoare, lungă până în pământ fără bretele. Îi venea ca turnată.
S-a uitat grăbită la ceas: era ora nouă și două zeci de minute. A înghițit în sec, apoi a sunat un taxi pentru a o duce la terasa Mango, era sigură că acolo o așteaptă. După ce a urcat în taxi și a ajuns rapid la destinație, îl văzu pe Radu îmbrăcat într-un costum elegant, cu cămașă albă descheiată la primii două nasturi.
- Zici că ești bunica, spuse acestea răutăcios, trăgând-o pe Jasmine în brațele lui.
- Cât poți să minți, răspunse urâcioasă, după care dădu ochii peste cap. Șatenei îi plăcea să dea ochii peste cap, era un mod de a îi arăta cât de mult îi pasă de părerea celorlați sau de a evidenția faptul că nu-i place o remarcă, așa cum era în cazul acesta.
- Toată lumea minte, spusese zâmbitor, apoi o invită în limuzina albă, închiriată special pentru această ocazie.
A făcut ochii mari, apoi și-a dat seama că replica asta o folosește și ea mai mereu. Se uita la el fără să zică nimic, apoi se gândi că se aseamănă din ce în ce mai mult. El îi pusese o mână pe picior și una de după gât. Se vedea că o place, că îl tentează să o sărute, dar se abținea. Știa că nu este bine, dorea să ia totul încetul cu încetul, mai ales că se temea de un mare refuz. Era convins că era o regină a dramei și dacă ar fi încercat ceva ar fi dramatizat atât de mult încât mai bine s-ar di urcat pe pereți decât să-i suporte urletele. O cunoștea foarte bine, dar ea nu știa nici câți ani are, sau care este culoarea lui preferată, în schimb, el știa și la ce oră se trezea dimineața sau cum își alinta pisoiul și cățelul.
Când au ajuns la destinație, la Restaurantul Rivière, au pășit pe covorul roșu, ca la Hollywood, chiar dacă era decât un banal Bal de Caritate. La intrare au fost întâmpinați de doi chelneri îmbrăcați la patru ace ce serveau șampanie franțuzească. Au servit câte un pahar și au fost conduși de o domnișoară la locurile lor, la o masă din centrul încăperii. Era cea mai bună masă din toate, iar acest lucru îi trezii suspiciuni șatenei. Știa că pune ceva la cale, era sigură că era un om cu multă faimă de-și permite astfel de lucruri, dar totuși nu știa de unde îl cunoaște.
- Jasmine, iubita mea, ce faci aici? se auzise, iar ea a rămas încremenită.