Sakura:
Nici nu trecuse bine o luna de zile ca incepeam sa ma simt din ce in ce mai rau. Furnicaturi in burtica, stari de voma, pofte si multe altele. Mi se parea normal sa mi se intample toate astea, mai ales acum cand aveam in planificari un bebe, dar faptul ca Sasuke statea tot mai departe de mine ma ingrijora atat de tare, agravandu-mi situatia. Pleca mereu cu treaba, promitandu-mi ca de acum incolo nu va lucra decat la birou, dar nu era de ajuns cat sa ma linisteasca. Daca i se intamp-la ceva?
Nu numai eu, dar si Daisuke simtea absenta tatalui sau in ultima perioada. Incercam sa-mi petrec marea majoritate a timpului cu el ca acesta sa nu se simta singur, dar simpla mea prezenta nu il oprea sa intrebe de taticul sau sau sa afirme ca ii este foarte dor de el. Dar asta este, trebuia sa-l inteleg si sa aprob din cap indiferent ce spunea si ce vroia sa faca, pentru ca nu vroiam sa-l presez cu noul copilas, de frica sa nu-l fac sa se indeparteze mai mult decat se indepartase deja. E adevarat ca atunci cand ajungea acasa isi petrecea tot timpul sarutandu-ma, alintandu-ma si jucandu-se dragastos cu parul meu in timp ce lui Daisuke avea grija sa-i ofere o atentie deosebita, insa venea prea repede de la „munca†si pleca la fel de repede, aceste momente fiind de scurta durata.
Pana si la doctor ma dusesem singurica, doar ca sa aflu ceea ce stiam deja: ca sunt insarcinata si, ca o noutate, medicul este sigur in proportie de 70% ca va fi fetita. Exact ceea ce imi doream! Partea trista a acestor evenimente este ca nici nu apucasem sa ii spun lui Sasuke in toata balmajeala asta. De fiecare data cand vroiam sa ii zic, primea telefon de la nu stiu cine si era anuntat ca s-a intamplat ceva sau ca trebuie sa vina imediat la birou. Ma simteam putin prost pentru ca, in ciuda faptului ca afirmase ca-si doreste un copil, nu avea grija de mine, ca sa fiu putin mai linistita. Era mereu pe fuga, iar afectiunea sa de doar cateva clipe nu avea prea mare efect. Il iubeam atat de mult pe Sasuke si ccand vedeam ca el pleaca asa.. Parca odata cu el pleca si o parte din inima mea. Una destul de mare.
Dar astazi, dintre toate zilele, imi e mai rau ca niciodata. Si tot astazi, dintre toate zilele, Sasuke parca a uitat sa mai vina acasa. Stateam in baie, uitandu-ma in oglinda la fata fantomatica pe care o aveam. Il culcasem pe Daisuke, chiar daca era foarte devreme pentru el, ca sa imi pot reveni. Abea reusisem sa pun mana pe telefon si sa-l sun pe brunet sa vina de urgenta acasa, pentru ca imi e un rau de nu mai pot. M-am lasat pe marginea cazii, simtind cum burtica mea o ia putin pe inlaturi. Ma intepa din toate partile si simteam cum ceva mi s-a oprit in gat, parca gata sa iasa. M-am repezit la toaleta in ciuda durerii si am dat afara pana si ultima picatura din mine.
Imediat dupa, am inceput sa tremur in incercarea disperata dea ma linisti. Ma simteam groaznic si nici nu stiam ce am. Am avut exprienta asta si inainte, cand doctorul mi-a spus ca e doar un punct normal prin care trec toate gravidele, si cu greu am trecut peste el. Dar acum parca era mai rau si aveam o sincera nevoie de Sasuke. Nici nu am apucat sa gandesc bine ce am gandit, ca un strigat barbatesc ce ma chema se auzi in casa. Cu greu am reusit sa rostesc un "Aici sunt!" destul de tare incat sa fiu auzita. Brunetul auzi si, cu pasi repezi, se indrepta spre baie. Cum ma vazu pe jos, isi marii ochii, uimit evident de ceea ce vedea. Hm, cred si eu ca s-a speriat.
Nu era tocmai pozitia in care s-ar fi asteptat sa ma gaseasca, sunt sigura. M-a luat in brate ca pe o mireasa, iar atunci am scancit. Ma intepa din nou ceva in burta, dar parca mai tare. L-am prins de gat ca sa nu cad, in timp ce el ma purta pe brate pana la patul din dormitorul nostru. M-a lasat cu grija in jos, m-a invelit si m-a intrebat cum ma simt. Nu am aspuns pe loc, dar am aratat cu degetul spre sertarul cu medicamente si l-am rugat sa-mi dea o cutie cu pastile albastra singura din dulapior, de altfel. Acesta se conforma imediat si in doi timpi si trei miscari, pastila si paharul ca apa erau in mainile mele. M-a ajutat sa ma ridic in sezut, apoi le-am inghitit.
Brunetul ma fixa cu privirea si ma mangaia pe fetisoara mea de-a dreptul rece, ingrijorat de starea mea de sanatate. Uf, saracul de el. Nici nu vreau sa-mi imaginez in ce situatie penibila l-am pus. Mi-am pus mana pe obrazul sau si l-am asigurat ca nu am nimic, insa el a insistat.
-Sakura, nu pot sa te las asa. Uita-te la tine! Ce ai patit?
-Pe bune, nu am absolut nimic. Intelege.
-Nici sa nu aud, zise, pregatindu-se sa ma ia in brate asa cum ma luase inainte. Te duc la doctor imediat.
I-am pus mana pe piept, impingandu-l usurel, cu zambetul pe buze. Chiar nu-si dadea seama despre ce vorbeam, nu? Of, Sasuke, cat de uituc poti fi! Dar situatia inclina in favoarea mea. De altfel, din moment ce a uitat, surpriza o sa fie de doua ori mai mare, nu-i asa? I-am facut semn sa se aseza langa mine, la marginea patului. Acesta facu intocmai si ma privi cu ingrijorarea specifia lui. Ochii sai negri erau usor diluati de urme de necajire. Eu continuam sa zambesc si, dupa ce m-am dezvelit, i-am luat mana dreapta intre ale mele. La inceput, s-a uitat la mine ca la masini strine cand a vazut ceea ce fac.
Adevarul este ca acum, cand el e langa mine, ma simt putin mai binisor. I-am pus mana peste burtica mea si l-am intrebat:
-Ce simti?
-Nimic, zise, dupa un moment de tacere. De ce? S-a intamplat ceva?
Am folosit cealalta mana a mea pentru a i-o pune pe obraz. Nu am putut insa sa ma opresc din zambit.
-Prostutule, chiar nu-ti aduci aminte ce mi-ai spus acum o luna?
Acesta tacu pentru cateva clipe, privindu-ma cu o spranceana ridicata. Dar, dupa un minutel, ochii sai isi pierdusera acea necajire, ca printr-o minune, iar expresia fetei sale mai avea putin si izbucnea in lacrimi de fericire, desigur. Imi zambea cu bucurie si ma tintuia cu privirea gen "Tu vorbesti serios?". Surasul sau coplesitor ma molipsea si pe mine mai ales acum cand radia de fericire. Si-a pus mainile pe fata mea si si-a apropiat chipul de al meu, lasand distanta cativa centimetrii.
-Vreau sa o aud de la tine.
-Ei bine, Sasuke, dupa cum am promis, o sa devi tatic. Am facut o pauza in care mi-am aratat dintisorii albi, dezveliti de ranjetul meu minunat. Pentru a doua oara.
Nu am terminat bine, ca m-am trezit cu brunetul sarutandu-ma pe buze cu o pasiune de nemarginit. Isi misca buzele alert peste ale mele si imi lingea incetisor buzele, in timp ce mainile sale ma apucara de solduri. Si-a strecurat limbuta in gura mea, incepandu-si jocul. Eram atat de bucuroasa ca il aveam in acest moment langa mine, incat parca uitasem de toate durerile si de tot raul din lume pe care il aveam in mine acum cateva minute. Ori era doar efectul pastilei? Dar nici ca mai conteaza. Important este ca iubitul meu este aici cu mine si este fericit de bebelusul caruia ii va fi tata.
Mana sa dreapta se strecura pe sub tricoul meu si se deplasa mai sus de burtica. Doar nu... O, ba da! Imediat cum mi-a atinc sutienul cu podul degetelor, i-am intuit intentiile. Si nu erau deloc ceea ce imi doream, mai ales in starea asta! Am rupt sarutul si i-am oprit mana, cautandu-i privirea.
-Sper ca sti ce sacrificiu va trebui sa faci ca aceasta sarcina sa decurga normal, asa-i?
-Ah, pufni el. Ai dreptate. Se pare ca va trebui sa ne cumintim o perioada, corect?
Am aprobat din cap, in timp ce el isi scoase mana din acel loc dar, in schimb, o folosi sa-mi ridice tricouasul. Adevarul este ca burtica mea inca nu incepuse sa se contureze bine, poate doar un pic dar ceea ce este mai important pentru mine sunt ochii lui Sasuke care erau gata sa lacrimeze. Doamne, el chiar se bucura! Il priveam cum tanjeste sa dea acele lacrimi afara dar, fiind barbat, a reusit sa se abtina. Era fix stilul sau de a ma incanta in fiecare moment important din viata mea. Ma facea sa simt toata iubirea sa revarsandu-se asupra mea, chiar daca in ultima vreme nu reusise sa stea prea mult timp alaturi de mine si Daisuke. Cu toate astea, cu toate ca si el probabil era destul de stresat si, cand ajungea acasa, probabil voia sa traga un pui de somn, nu a vrut sa isi neglijeze indatoriile de tata si de iubit, asa ca a facut tot posibilul pentru noi.
-Haide, amice, sa o facem pe Saku cea mai fericita mami din lume, zise, apoi imi saruta pielea.
Am simtit cum un val de caldura se aseza peste burtica mea, unul atat de puternic incat m-a bine dispus imediat. Dar stai putin, amice? Oare ar trebui sa-i spun lui Sasuke ca e posibil sa avem o fetita? Am inghitit in sec, gandindu-ma in primul rand ca i-as ruina sperantele. La gandul acesta, am inceput sa ma intristez insa supararea mea nu a durat prea mult. Doar cateva secunde, pana cand l-am auzit pe Sasuke, ca printr-o minune, ca s-ar bucura enorm sa avem o fetita. Abea atunci am fost destul de sigura pe mine incat sa-i spun. Binainteles ca s-a bucurat. A sarit la buzele mele sa ma sarute, insa l-am oprit.
-Scumpule, ar mai fi ceva ce ar trebui sa sti.
-E de rau? Zise, privindu-ma putin nedumerit.
-Nu stiu cum o sa vezi tu lucrurile dar... Am facut o pauza, inghititnd in sec, facandu-l pe Sasu mai nerabdator sa afle. Oare greseam spunandu-i? Sau poate ca nu. Am continuat: Asculta, acum ca sti ca sunt gravida, am mai multa nevoie de tine decat crezi. Vreau sa spun ca mi-ar face placere daca ai sta mai mult cu mine si cu Daisuke... Vreau sa spun, cum faceai inainte. Asta desigur daca ai timp, daca nu...
Dar nu am apucat sa termin, ca sarutul brunetului ma opri. De data aceasta, insa, a avut grija sa ma sarute cu tandrete, parca fiindu-i frica sa nu-mi smulga buzele firave. I-am raspuns sarutului, constientizand ca nu se suparase. Ba chiar deloc! Imediat ce sarutul lua sfarsit, iubitul meu ma asigura ca isi va face mult mai mult timp pentru noi, pentru familia lui. Oh, uneori chiar ma gandeam ce inseamna pentru el familie? Oare doar simplul fapt ca suntem alaturi de el si nimic mai mult? Cateodata imi imaginez cum ar fi sa fiu sotia lui, sau cum ar fi ca, in noaptea nuntii, sa ne facem de cap. Dar logodna? Oare cum va fi logodna?
Ajunsesem deja la stadiul in care imi doream o familie in adevaratul sens al cuvantului. O familie in care un sot si o sotie sa aiba grija de copi lor asa cum se cuvine. Oare va face vreodata pasul acesta? Oare imi va spune vreodata ca ma iubeste, in timp ce-mi va strecura inelul pe deget? Sau in timp ce-mi va ridica voalul de mireasa? Incepusem sa tanjesc dupa astfel de momente, insa era dureros sa vezi ca partenerul tau nici nu se gandeste la asa ceva. Iar eu sufeream in tacere asteptand cu multa speranta in suflet ziua in care se va hotari sa ma ceara in casatorie.
Am oftat usurel, cat sa nu-mi observe gestul, apoi am inceput sa zambesc, din nou. Trebuia sa ma bucur de acest moment acum cat inca il mai pot savura.
Mai tarziu in acea dupa-amiaza, dupa ce il anuntasem si pe piticot ca peste cateva luni se va putea bucura de o surioara cel mai probabil Sasuke ne-a scos cu masina prin oras. Aveam o gramada de pofte, incat cred ca am sa mananc mai multa ciocolata decat Daisuke in toata viata lui. Era de ajuns doar sa-i spun lui Sasu ca imi e pofta de ceva ca in cateva secunde el imi aducea. Nu numai atat. Am observat ca pe parcursul drumului a devenit mai grijuliu cu mine. Nu numai ca ma lua in brate mai des si caimi facea toate poftele la comanda mea, dar ma studia atent din cap pana in picioare si ma intreba cm ma simt la fiecare cinci minute.
Ma facea sa rad, atat e mine cat si pe micut, si ne lua tot ceea ce ne poftea inima de prin magazine. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la un magazin de articole vestimentare, in special rochii, extrem de scumpe. In timp ce Sasuke impreuna cu copilasul nostru radeau si glumeau pe seama unor rochii foarte ciudate, eu m-am oprin in dreptul uneia care pur si simplu imi furase privirea.
Era expusa la articole de lux, pe un loc special destinat acestui gen. Era o rochie de mireasa superba, incrustata cu pietre pretioase si semipretioase pe de-a lungul pieptului, cu volane atent captusite de niste trandafiri albi. La final, o bucata de material cu o croiala inedita alcatuia o trena nu foarte lunga, usor zimtata, in incheiere. O priveam uimita, analizand-o din toate partile. Se simtea ca e material de calitate. Doamne, cat era de frumoasa!
Deodata am simtit cum ceva sau mai bine zis cineva ma prinde intr-o imbratisare de la spate. Il simt sarutandu-mi cat mai subtil gatul, in timp ce imi inchid ochisorii. Apoi ii deschid, doar ca sa simt in ureche soapta calda:
-La ce te uiti, frumoaso?
Rochia de mireasa: http://i1131.photobucket.com/albums/m556...033184.jpg
Nici nu trecuse bine o luna de zile ca incepeam sa ma simt din ce in ce mai rau. Furnicaturi in burtica, stari de voma, pofte si multe altele. Mi se parea normal sa mi se intample toate astea, mai ales acum cand aveam in planificari un bebe, dar faptul ca Sasuke statea tot mai departe de mine ma ingrijora atat de tare, agravandu-mi situatia. Pleca mereu cu treaba, promitandu-mi ca de acum incolo nu va lucra decat la birou, dar nu era de ajuns cat sa ma linisteasca. Daca i se intamp-la ceva?
Nu numai eu, dar si Daisuke simtea absenta tatalui sau in ultima perioada. Incercam sa-mi petrec marea majoritate a timpului cu el ca acesta sa nu se simta singur, dar simpla mea prezenta nu il oprea sa intrebe de taticul sau sau sa afirme ca ii este foarte dor de el. Dar asta este, trebuia sa-l inteleg si sa aprob din cap indiferent ce spunea si ce vroia sa faca, pentru ca nu vroiam sa-l presez cu noul copilas, de frica sa nu-l fac sa se indeparteze mai mult decat se indepartase deja. E adevarat ca atunci cand ajungea acasa isi petrecea tot timpul sarutandu-ma, alintandu-ma si jucandu-se dragastos cu parul meu in timp ce lui Daisuke avea grija sa-i ofere o atentie deosebita, insa venea prea repede de la „munca†si pleca la fel de repede, aceste momente fiind de scurta durata.
Pana si la doctor ma dusesem singurica, doar ca sa aflu ceea ce stiam deja: ca sunt insarcinata si, ca o noutate, medicul este sigur in proportie de 70% ca va fi fetita. Exact ceea ce imi doream! Partea trista a acestor evenimente este ca nici nu apucasem sa ii spun lui Sasuke in toata balmajeala asta. De fiecare data cand vroiam sa ii zic, primea telefon de la nu stiu cine si era anuntat ca s-a intamplat ceva sau ca trebuie sa vina imediat la birou. Ma simteam putin prost pentru ca, in ciuda faptului ca afirmase ca-si doreste un copil, nu avea grija de mine, ca sa fiu putin mai linistita. Era mereu pe fuga, iar afectiunea sa de doar cateva clipe nu avea prea mare efect. Il iubeam atat de mult pe Sasuke si ccand vedeam ca el pleaca asa.. Parca odata cu el pleca si o parte din inima mea. Una destul de mare.
Dar astazi, dintre toate zilele, imi e mai rau ca niciodata. Si tot astazi, dintre toate zilele, Sasuke parca a uitat sa mai vina acasa. Stateam in baie, uitandu-ma in oglinda la fata fantomatica pe care o aveam. Il culcasem pe Daisuke, chiar daca era foarte devreme pentru el, ca sa imi pot reveni. Abea reusisem sa pun mana pe telefon si sa-l sun pe brunet sa vina de urgenta acasa, pentru ca imi e un rau de nu mai pot. M-am lasat pe marginea cazii, simtind cum burtica mea o ia putin pe inlaturi. Ma intepa din toate partile si simteam cum ceva mi s-a oprit in gat, parca gata sa iasa. M-am repezit la toaleta in ciuda durerii si am dat afara pana si ultima picatura din mine.
Imediat dupa, am inceput sa tremur in incercarea disperata dea ma linisti. Ma simteam groaznic si nici nu stiam ce am. Am avut exprienta asta si inainte, cand doctorul mi-a spus ca e doar un punct normal prin care trec toate gravidele, si cu greu am trecut peste el. Dar acum parca era mai rau si aveam o sincera nevoie de Sasuke. Nici nu am apucat sa gandesc bine ce am gandit, ca un strigat barbatesc ce ma chema se auzi in casa. Cu greu am reusit sa rostesc un "Aici sunt!" destul de tare incat sa fiu auzita. Brunetul auzi si, cu pasi repezi, se indrepta spre baie. Cum ma vazu pe jos, isi marii ochii, uimit evident de ceea ce vedea. Hm, cred si eu ca s-a speriat.
Nu era tocmai pozitia in care s-ar fi asteptat sa ma gaseasca, sunt sigura. M-a luat in brate ca pe o mireasa, iar atunci am scancit. Ma intepa din nou ceva in burta, dar parca mai tare. L-am prins de gat ca sa nu cad, in timp ce el ma purta pe brate pana la patul din dormitorul nostru. M-a lasat cu grija in jos, m-a invelit si m-a intrebat cum ma simt. Nu am aspuns pe loc, dar am aratat cu degetul spre sertarul cu medicamente si l-am rugat sa-mi dea o cutie cu pastile albastra singura din dulapior, de altfel. Acesta se conforma imediat si in doi timpi si trei miscari, pastila si paharul ca apa erau in mainile mele. M-a ajutat sa ma ridic in sezut, apoi le-am inghitit.
Brunetul ma fixa cu privirea si ma mangaia pe fetisoara mea de-a dreptul rece, ingrijorat de starea mea de sanatate. Uf, saracul de el. Nici nu vreau sa-mi imaginez in ce situatie penibila l-am pus. Mi-am pus mana pe obrazul sau si l-am asigurat ca nu am nimic, insa el a insistat.
-Sakura, nu pot sa te las asa. Uita-te la tine! Ce ai patit?
-Pe bune, nu am absolut nimic. Intelege.
-Nici sa nu aud, zise, pregatindu-se sa ma ia in brate asa cum ma luase inainte. Te duc la doctor imediat.
I-am pus mana pe piept, impingandu-l usurel, cu zambetul pe buze. Chiar nu-si dadea seama despre ce vorbeam, nu? Of, Sasuke, cat de uituc poti fi! Dar situatia inclina in favoarea mea. De altfel, din moment ce a uitat, surpriza o sa fie de doua ori mai mare, nu-i asa? I-am facut semn sa se aseza langa mine, la marginea patului. Acesta facu intocmai si ma privi cu ingrijorarea specifia lui. Ochii sai negri erau usor diluati de urme de necajire. Eu continuam sa zambesc si, dupa ce m-am dezvelit, i-am luat mana dreapta intre ale mele. La inceput, s-a uitat la mine ca la masini strine cand a vazut ceea ce fac.
Adevarul este ca acum, cand el e langa mine, ma simt putin mai binisor. I-am pus mana peste burtica mea si l-am intrebat:
-Ce simti?
-Nimic, zise, dupa un moment de tacere. De ce? S-a intamplat ceva?
Am folosit cealalta mana a mea pentru a i-o pune pe obraz. Nu am putut insa sa ma opresc din zambit.
-Prostutule, chiar nu-ti aduci aminte ce mi-ai spus acum o luna?
Acesta tacu pentru cateva clipe, privindu-ma cu o spranceana ridicata. Dar, dupa un minutel, ochii sai isi pierdusera acea necajire, ca printr-o minune, iar expresia fetei sale mai avea putin si izbucnea in lacrimi de fericire, desigur. Imi zambea cu bucurie si ma tintuia cu privirea gen "Tu vorbesti serios?". Surasul sau coplesitor ma molipsea si pe mine mai ales acum cand radia de fericire. Si-a pus mainile pe fata mea si si-a apropiat chipul de al meu, lasand distanta cativa centimetrii.
-Vreau sa o aud de la tine.
-Ei bine, Sasuke, dupa cum am promis, o sa devi tatic. Am facut o pauza in care mi-am aratat dintisorii albi, dezveliti de ranjetul meu minunat. Pentru a doua oara.
Nu am terminat bine, ca m-am trezit cu brunetul sarutandu-ma pe buze cu o pasiune de nemarginit. Isi misca buzele alert peste ale mele si imi lingea incetisor buzele, in timp ce mainile sale ma apucara de solduri. Si-a strecurat limbuta in gura mea, incepandu-si jocul. Eram atat de bucuroasa ca il aveam in acest moment langa mine, incat parca uitasem de toate durerile si de tot raul din lume pe care il aveam in mine acum cateva minute. Ori era doar efectul pastilei? Dar nici ca mai conteaza. Important este ca iubitul meu este aici cu mine si este fericit de bebelusul caruia ii va fi tata.
Mana sa dreapta se strecura pe sub tricoul meu si se deplasa mai sus de burtica. Doar nu... O, ba da! Imediat cum mi-a atinc sutienul cu podul degetelor, i-am intuit intentiile. Si nu erau deloc ceea ce imi doream, mai ales in starea asta! Am rupt sarutul si i-am oprit mana, cautandu-i privirea.
-Sper ca sti ce sacrificiu va trebui sa faci ca aceasta sarcina sa decurga normal, asa-i?
-Ah, pufni el. Ai dreptate. Se pare ca va trebui sa ne cumintim o perioada, corect?
Am aprobat din cap, in timp ce el isi scoase mana din acel loc dar, in schimb, o folosi sa-mi ridice tricouasul. Adevarul este ca burtica mea inca nu incepuse sa se contureze bine, poate doar un pic dar ceea ce este mai important pentru mine sunt ochii lui Sasuke care erau gata sa lacrimeze. Doamne, el chiar se bucura! Il priveam cum tanjeste sa dea acele lacrimi afara dar, fiind barbat, a reusit sa se abtina. Era fix stilul sau de a ma incanta in fiecare moment important din viata mea. Ma facea sa simt toata iubirea sa revarsandu-se asupra mea, chiar daca in ultima vreme nu reusise sa stea prea mult timp alaturi de mine si Daisuke. Cu toate astea, cu toate ca si el probabil era destul de stresat si, cand ajungea acasa, probabil voia sa traga un pui de somn, nu a vrut sa isi neglijeze indatoriile de tata si de iubit, asa ca a facut tot posibilul pentru noi.
-Haide, amice, sa o facem pe Saku cea mai fericita mami din lume, zise, apoi imi saruta pielea.
Am simtit cum un val de caldura se aseza peste burtica mea, unul atat de puternic incat m-a bine dispus imediat. Dar stai putin, amice? Oare ar trebui sa-i spun lui Sasuke ca e posibil sa avem o fetita? Am inghitit in sec, gandindu-ma in primul rand ca i-as ruina sperantele. La gandul acesta, am inceput sa ma intristez insa supararea mea nu a durat prea mult. Doar cateva secunde, pana cand l-am auzit pe Sasuke, ca printr-o minune, ca s-ar bucura enorm sa avem o fetita. Abea atunci am fost destul de sigura pe mine incat sa-i spun. Binainteles ca s-a bucurat. A sarit la buzele mele sa ma sarute, insa l-am oprit.
-Scumpule, ar mai fi ceva ce ar trebui sa sti.
-E de rau? Zise, privindu-ma putin nedumerit.
-Nu stiu cum o sa vezi tu lucrurile dar... Am facut o pauza, inghititnd in sec, facandu-l pe Sasu mai nerabdator sa afle. Oare greseam spunandu-i? Sau poate ca nu. Am continuat: Asculta, acum ca sti ca sunt gravida, am mai multa nevoie de tine decat crezi. Vreau sa spun ca mi-ar face placere daca ai sta mai mult cu mine si cu Daisuke... Vreau sa spun, cum faceai inainte. Asta desigur daca ai timp, daca nu...
Dar nu am apucat sa termin, ca sarutul brunetului ma opri. De data aceasta, insa, a avut grija sa ma sarute cu tandrete, parca fiindu-i frica sa nu-mi smulga buzele firave. I-am raspuns sarutului, constientizand ca nu se suparase. Ba chiar deloc! Imediat ce sarutul lua sfarsit, iubitul meu ma asigura ca isi va face mult mai mult timp pentru noi, pentru familia lui. Oh, uneori chiar ma gandeam ce inseamna pentru el familie? Oare doar simplul fapt ca suntem alaturi de el si nimic mai mult? Cateodata imi imaginez cum ar fi sa fiu sotia lui, sau cum ar fi ca, in noaptea nuntii, sa ne facem de cap. Dar logodna? Oare cum va fi logodna?
Ajunsesem deja la stadiul in care imi doream o familie in adevaratul sens al cuvantului. O familie in care un sot si o sotie sa aiba grija de copi lor asa cum se cuvine. Oare va face vreodata pasul acesta? Oare imi va spune vreodata ca ma iubeste, in timp ce-mi va strecura inelul pe deget? Sau in timp ce-mi va ridica voalul de mireasa? Incepusem sa tanjesc dupa astfel de momente, insa era dureros sa vezi ca partenerul tau nici nu se gandeste la asa ceva. Iar eu sufeream in tacere asteptand cu multa speranta in suflet ziua in care se va hotari sa ma ceara in casatorie.
Am oftat usurel, cat sa nu-mi observe gestul, apoi am inceput sa zambesc, din nou. Trebuia sa ma bucur de acest moment acum cat inca il mai pot savura.
Mai tarziu in acea dupa-amiaza, dupa ce il anuntasem si pe piticot ca peste cateva luni se va putea bucura de o surioara cel mai probabil Sasuke ne-a scos cu masina prin oras. Aveam o gramada de pofte, incat cred ca am sa mananc mai multa ciocolata decat Daisuke in toata viata lui. Era de ajuns doar sa-i spun lui Sasu ca imi e pofta de ceva ca in cateva secunde el imi aducea. Nu numai atat. Am observat ca pe parcursul drumului a devenit mai grijuliu cu mine. Nu numai ca ma lua in brate mai des si caimi facea toate poftele la comanda mea, dar ma studia atent din cap pana in picioare si ma intreba cm ma simt la fiecare cinci minute.
Ma facea sa rad, atat e mine cat si pe micut, si ne lua tot ceea ce ne poftea inima de prin magazine. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la un magazin de articole vestimentare, in special rochii, extrem de scumpe. In timp ce Sasuke impreuna cu copilasul nostru radeau si glumeau pe seama unor rochii foarte ciudate, eu m-am oprin in dreptul uneia care pur si simplu imi furase privirea.
Era expusa la articole de lux, pe un loc special destinat acestui gen. Era o rochie de mireasa superba, incrustata cu pietre pretioase si semipretioase pe de-a lungul pieptului, cu volane atent captusite de niste trandafiri albi. La final, o bucata de material cu o croiala inedita alcatuia o trena nu foarte lunga, usor zimtata, in incheiere. O priveam uimita, analizand-o din toate partile. Se simtea ca e material de calitate. Doamne, cat era de frumoasa!
Deodata am simtit cum ceva sau mai bine zis cineva ma prinde intr-o imbratisare de la spate. Il simt sarutandu-mi cat mai subtil gatul, in timp ce imi inchid ochisorii. Apoi ii deschid, doar ca sa simt in ureche soapta calda:
-La ce te uiti, frumoaso?
Rochia de mireasa: http://i1131.photobucket.com/albums/m556...033184.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone