[Naruto] Leaving paradisse I: Madrid

[Miky sweetie :3]

Cap 9: The revenge of a lover

Sakura:

Ajunsa acasa, m-am dezbracat de toate idiotenile astea si mi-am luat pe mine o tinuta mai comoda de-a Hinatei, poate singurele haine desente pe care le avea: o pereche de pantaloni de blugi scurti, albastri, si un maiou alb cu diferite inscriptii ba roz, ba negre. M-am furisat afara din camera si am coborat scarile repejor, nerabdatoare sa ajung in bucatarie. Eram lihnita de foame si, din moment ce nu apucasem sa-mi mananc salata, ma gandesc ca e tot acolo unde am lasat-o. Dupa o zi bulversata ca asta, chiar aveam nevoie de ceva de mancare. Cred ca daca mai stau mult pe stomacul gol, o sa incep sa am halucinatii, daca nu am avut deja. Vreau sa spun, serios, Sasori sarutandu-ma, linistindu-ma si toate cele? Cred ca asta e doar un vis urat.

Am dat buzna, practic, in bucatarie si m-am uitat pe masa. Aici era asezat un bol gol, uns pe interior cu zeama de rosii combinata cu ulei si ceva castreveciori feliati. Asadar, unde e salata mea? Ma uitam cu o spranceana ridicata in castron, incepand deja sa ma gandesc cine a putut trece pe aici. Hinata este la recuperari cu Sasuke. Sasori a plecat cu copiii, iar eu sunt cam prima care a ajuns aici. Oftez, dandu-ma batuta, din moment ce nu stiu de ce fac atata caz pentru o salata. Pun bolul in chiuveta, destinat fiind unei spalari, dar nu acum.

Ma apropii de fridgider ca sa iau tot ce e necesar unei alte salate insa, cand vreau sa il deschid, observ un biletel roz bombon, mai mult mazgalit decat scris. Trebuie sa recunosc ca pana l-am citit, mi-a luat ceva.

"Sasuke, iubire, a trebuit sa plec. Sasori are niste probleme de rezolvat cu un tip si m-a rugat sa vin sa-l ajut. Ai numarul meu, ma suni daca e nevoie.
P.S.: Daca iti e foame, pune-o de curvita aia mica sa-ti faca o salata. Crede-ma, nu o sa ramai flamand!"

Si iata cum "misterul" se dezleaga incet incet. Am rupt biletelul in bucatele mici, relaxata, apoi l-am aruncat la gunoi. Am deschis fridgiderul si, in locul rosiilor sau castravetilor, am ales sa iau ceva mai simplu si repede de mancat. Am intins mana dupa o inghetata de vanilie la pahar si, dupa ce am luat o lingurita, m-am dus in living. Am aprins televizorul si am inceput sa imi molfai inghetata, pana cand am simtit ca doua maini calde ma cuprind de umeri. Am tresarit, intorcandu-ma cu fata la persoana respectiva. In spatele meu era Sasuke, dezvelindu-si un zambet alb, cu dintii structurati intr-o semiluna perfect uniforma.

Cand l-am vazut, aproape ca m-am speriat. El statea acolo, in spatele meu, fara carje, fara nimic de care sa se sprijine. Am lasat inghetata pe masuta, privindu-l cum sta, pur si simplu, pe picioarele sale. Cand imi vazu expresia fetei, se apropie de mine. Ma cuprinde de mijloc, intrebandu-ma ce e atat de amuzant. Si abea acum realizasem ca zambesc ca o prostanaca. Dar nu mi-a prea pasat. L-am strans in brate si i-am spus:

-N-ai idee cat ma bucur ca esti bine!

Imi ia maiile din jurul gatului sau si mi le lasa pe langa corp. Facusem ceva gresit?... Se apleaca si, in momentul urmator, sunt luata pe sus, astfel incat picioarele mele sa u mai atinga pamantul, si sunt invartita de aproximativ trei ori, dupa care ma lasa jos. Nu ma puteam opri din ranjitul meu idiot, dar care se pare ca ii placea la nebunie brunetului.

-Iar tu n-ai idee cat ma bucur ca ai inghetata pe buze.

Initial, am dus mana la gura, insa n-am fost la fel de rapida pe cat a fost el. Si-a apropiat chipul de al meu si m-a privit, zambind intr-o parte, asemeni uui smecheras care pune ceva la cale. Am fost total lipsita de reactie, nestiind ce ar trebui sa fac in momente ca astea. Nu ma deranja deloc prezenta fetei sale langa a mea, ci ma... speria. Nu-i intelegeam gestul. Nu stiam cum sau de ce, insa tot ceea ce facea, sclipirea de bucurie a ochilor lui, sarmul sau incantator de baiat rau, parul sau negru atingandu-mi obrajii, totul, dar absolut totul, ma facea sa nu-mi pot stapanii inima din bataile repezi. Simteam cum fluturasii imi zboara prin stomac si cum nodul din gat se strange mai tare.

Doamne, cat de aproape era de mine! Cat de a proape era fata lui de a mea, cat de aproape erau buzele mele de ale lui... Cat de aproape erau ochii lui de ai mei. Si, in secundele urmatoare, brunetul a nevalit peste buza mea de sus muscand-o cu blandete, dand cu limba peste pata de inghetata. Imediat ce si-a delectat papilele gustative cu vanilia de pe buza de sus, a trecut la actiune. A patruns cu limba in gurita mea, cautandu-si un "prieten" de joaca. Ma cuprinse cu mainile de solduri, atat de tandru, atat de... sincer incat nu stiam ce sa mai cred.

Dar stiam ca nu il pot refuza. Fie ca se juca sau nu cu mine, nu aveam de gand sa scap vreo ocazie de a-i arata asta, chiar daca ideea fusese conceputa de el. Mi-am prins mainile in parul sau catifelat, in timp ce acesta ma strangea atat de tare si ma saruta atat de apasat, ca si cum ar fi vrut sa intre in mine. Ii strangeam firele depar cu degetele mele firave, raspunzandu-i jocurilor dragastoase. O singura rotatie de-a brunetului si, fara sa vreau, cad pe canapea, intinsa, dar fara Sasuke sarutandu-ma sau strangandu-ma in brate. Ma aruncase aici? Ma impinsese? Ma respinsese ?

Imediat ce aceste ganduri otravite mi-au inundat mintea, l-am zarit pe brunet asezandu-se peste mine, privindu-ma cu ochii migdalati, cautandu-mi privirea. I-am atins obrazul cu varful degetelor , inlaturandu-i dupa obraz cateva fire de par. Un amalgam de sentimente se revarsa asupra mea. Simteam fiecare ocheada pe care mi-o arunca ca si cum ar fi fost o atingere. Simteam fiecare bataie a inimii ca si cum ar fi fost a lui. Simteam cum respira asupra buzelor mele ca si cum le-ar fi sarutat. Simteam cum gandurile mele fata de el o iau razna. Il iubeam mai mult decat propria viata, il iubeam cu adevarat, pentru ca am ajuns sa il cunosc cu adevarat. Zambeam numai cand ii simteam prezenta.

Il vroiam numai pentru mine, il doream din tot sufletul. Il doream mai mult decat mi doream sa traiesc. Si asta nu doar ca sa-i fac in ciuda curvei aleia de Hinata, cum incercasem pana acum, ci pentru ca el ma intelege, la fel de mult precum si eu il inteleg pe el. Nu-mi lipsea nimic aici datorita lui. Desi mereu am crezut ca eu sunt cea care are grija de el, nu a fost asa. Chiar si atunci cand era in scaunul cu rotile, chiar si atunci cand a fost in carje, el a fost cel care a avut grija de mine. M-a facut sa ma simt iubita si pentru asta il iubesc.

I-am surprins obrajii in palmele mele, timp in care el imi delecta privirea. Se apleca asupra mea, sarutandu-mi obrazul si, mergand din ce in ce mai jos, gatul. Tandretea cu care buzele sale imi tatuau pupicii sai pe pielea gatului era atat de neobisnuita pentru baiatul rau pe care il vazusem inainte.Am inchis ochii, gemand la fiecare sarut aplicat. Corpul sau il incalzea pe al meu, iar mainile sale erau gata sa imi scoata tricoul de pe mine, s-a oprit.

M-a privit cu ochii usor nehotarati, asteptand parca o confirmare din partea mea. Am suras, ranjitul meu molipsindu-l si pe el. Acesta se apleca, din nou, asupra mea, de data asta tintindu-mi urechea. Imi saruta cu varful buzelor lobul urechii, fiind mai mult o atingere, apoi imi sopteste:

-Uite, Sakura, tu ma faci...
-Sasuke! striga o voce familiara, masculina, la unison cu una feminina.

Baiatul se ridica de pe mine pe picioarele lui cu o viteza extraordinara,, privind persoanele din pragul usii. Trebuie sa recunosc ca si eu ma speriasem groaznic si inca eram speriata si intelepnita, fiindu-mi frica sa ma misc. Am privit in spre usa si i-am vazut pe nimeni altii decat Sasori si Hinata care tocmai scapase o punga de cumparaturi pe jos. O, Doamne! O, DOAMNE! Am incurcat-o. M-am ridicat de pe canapea in picioare, constienta de parul meu usor ravasit, maioul sifonat si buza marcata de o usoara urma de dinti. Clipeam des, abea acum dadandu-mi seama ca poate nu ar fi trebuit sa ma ridic. Am tras de maiou in jos si am incercatsa mi-l aranjez cat de cat, dar in zadar.

-Ce cauti in hainele mele si in pat cu iubitul meu, nenorocito?! a zis bruneta dupa care sarii amenintator spre mine parca vrand sa ma omoare cu orice pret.

M-am dat cativa pasi de urias in spate. Sasorii deja sarise dupa ea sa o stapaneasca pe salbatica, la fel cum a incercat si Sasu. Dar se pare ca tarfa asta chiar vrea bataie. In ciuda faptului ca baietii o tineau cat de strans au putut, ea tot striga ca ma omoara si se zbatea ca o turbata, ca o crizata dupa ce-si luase pastila gresit, ca o drogata. Tipa la mine si ma facea in toate felurile, ca si cum as fi presuletul ei de sters picioarele. Nu aveam de gand sa o las sa ma calce pe nervi si nici sa imi fure momentul meu alaturi de Sasuke.

-Potoleste-te odata, obsedata dracu`! tip la ea, ca sa-i acopar vocea.

Tocmai aceasta reactie neasteptata a mea a facut-o sa o ia razna mai tare decat inainte. M-am saturat de ea! M-am saturat de felul in care ma trateaza, de felul in care se baga in treburile mele, de ea! Iau paharul cu inghetata si i-l arunc in fata, in plina figura, asa cum merita. Senzatia era atat de rece, incat a facut-o sa zbiere ca o mata in timpul nasterii, dar cel putin, nu mai dadea din maini si din picioare ca o disperata. Cei doi baieti ii dau drumu, enervati si ei, dar sunt sigura ca asta nu are deloc legatura cu Hinata. O arunca pur si simplu de o parte, aceasta impiedicandu-se si cazand in fund, inca incercand sa-si dea jos inghetata de pe fata.

-Ce dracu` crezi ca faci aici, Uchiha?! Striga roscatul, urcand tonul vocii lui atat de sus, incat am crezut ca surzesc.

Il ia pe brunet de gulerul tricoului si il otraveste cu privirea sa sagetatoare. Acesta, la fel de nervos, se elibereaza din stransoarea lui Sasori. Il azvarle pe acesta cu putere de marginea canapelei, facandu-ma sa-mi fie atat de frica incat m-am lipit de un colt al camerei, hotarata sa nu ma bag.

-N-am sa te las sa te joci cu ea, ma-auzi?! Nu te las sa mi-o furi de sub nas, nemernicule, ma-auzi?! Il da pe roscat cu capul de marginea canapelei si continua, in timp ce fiorii ma trec pe sirea spinarii: Crezi ca nu v-am vazut in parc?! Crezi ca nu am vazut cat de cuminte te-ai purtat cu ea?! Nici cu sora-ta nu te porti atat de frumos!

Il vad pe Sasuke cum este prins in capcana lui Sasorii si tras jos pe podea, fiind dat cu capul de aceasta. Nici nu ma mai puteam tine pe picioare, aluncand incet pana cand am atins cu sezutul de linoleum. Roscatul il prinde pe brunet din nou, ridicandu-l de pe jos si izbindu-l de perete cu atata forta, incat sasuke a scancit de durere. Doamne, abea se recuperase! Bine inteles ca il doare! Sasori se apropie de el si, in ciuda tipetelor mele, da sa ii traga un pumn atat de tare brunetului, cat sa il tina minte toata viata, insa Sasu a fost mai rapid, prinzandu-si inamicul de guler si trantindu-l de celalalt perete.

-Nu inteleg care e treaba ta! Nu tu ai adus-o aici, ci eu! Am toate drepturile asupra ei, si daca ma gandesc bine, am toate drepturile sa te fac praf in doar cateva cuvinte. Pana si pe curva asta de Hinata, daca vreau, maine o transez si o pun pe masa canibalilor. Nu te baga in trebu...

Nu apuca sa termine, ca primeste un pumn zdravan care il face sa scuipe ceva sange.

-Nu te mai preface! Zbiara baiatul. Nu incerca sa o dai pe alt subiect, cum ca vezi Doamne ai dreptul sa ma omori, pentru ca pur si simplu nu poti! Nu ai cum!
-Chiar asa sa fie, Sasuke? zambeste el. Esti sigur?
-De ce nu recunosti ca o iubesti?!

Am inlemnit. Stomacul mi se strangea puternic in timp ce ochii imi lacrimau. Sopteam sa se opreasca, neavand curajul necesar sa strig. Nici puterea sa ma gandesc la ceea ce tocmai rostise Sasuke nu o mai aveam. Si totusi socul era atat de mare ca abia mai ziceam ceva, abea mai rezpiram. Il privesc pe roscat cum prinde momentul oportun si isi loveste adversarul in abdomen, apoi in barbie o lovitura clasica din filmele americane ceea ce ma facu sa imi duc mana la gura, incercand din rasputeri sa-mi abtin strigatul.

-Dar tu, domnul stie-tot-in-casa-asta, tu de ce nu recunosti ca o iubesti atat de mult incat ai fi in stare sa primesti pumni in gura si sa mori doar sa nu pateasca ea ceva? Ia sa vedem, cine e tare in gura acum?

Sunt atat de socata de vorbele lor, incat simt cum sunt de-a dreptul paralizata la pamant in cel mai urat mod. Pentru o clipa, am simtit cum pic psihic, dar slava Cerului, mi-am revenit imediat, mobilizandu-mi creierasul ala micut sau, ma rog, ce mai ramasese din el in urma acestor cuvinte rostite. Nu pot sa exprim sub nicio forma ceea ce simt acum. Sunt atat de ravasita de situatie ca puteam fi adunata de pe jos cu farasul. Incep sa clipesc des si sa respir dupa indelungi secunde in care am uitat sa mai fac acest lucru. Imi simt lacrimile fierbinti unindu-se in barbie, in timp ce privesc traumatizata de la unul la altul. Si sunt de-a dreptul exasperata cand constat ca Sasori tocmai a scos pistolul, indreptandu-l spre Sasuke.

Abea atunci prind curajul sa tip asa cum trebuia sa o fac de la bun inceput, astfel incat sa ma auda tot cartierul, daca va fi nevoie.

-NU!

Cei doi isi redirectionara privirea spre mine, observandu-ma cu gurile cascate, ca si cum as fi fost un dezastru al naturii cu plamani de fier. Nu-mi pasa. Daca asta trebuia sa fac ca sa-l salvez pe Sasuke, este un lucru minor. Am scos printre buze, de data asta mai incet, un "Va rog, nu faceti asta", si, imediat cum am inchiat ceea ce am zis, am auzit o bufnitura. Instinctiv, mi-am dus mainile la urechi, mi-am lasat privirea in jos si am lasat lacrimile sa curga, tipand scurt. Aud o usa trantindu-se si vocea Hinatei strigand:

-Sasori, intoarce-te! Unde te duci? Sasori!

Abea am avut curajul sa imi ridica capul, dupa aproximativ un minut dupa plecarea roscatului. Il vad pe Sasuke ingenunchiand langa mine, in timp ce ma ia in bratele sale puternice, strangandu-ma la pieptul sau.

-Shh, s-a terminat. Gata. A aruncat pistolul de perete si a plecat, Sakura. Nu e aici. Linisteste-te.

Imi sterge lacrimile cu precizie, dupa ce rabufnisem intr-un plans de zile mari. Ma lipeste de trupul sau si continua sa imi sopteasca mii si mii de cuvinte linistitoare la ureche, mangaiandu-ma pe par si stergandu-mi fiecare lacrima care imi picura pe obraz. Abea acum realizam ce se intamplase mai devreme. Baietii ajunsesera sa se bata pentru mine, aruncandu-si vorbe grele si mai mult de atat, ajungandu-se la pistol. Inca respiram cu greu gandindu-ma la asta, insa brunetul avea grija de mine in acest moment, avea grija ca eu sa nu mai plang, sa respir regulat si sa ma linistesc. Am oftat, lasandu-mi capul pe pieptul sau, ochii mei nemaiavand lacrimi care sa se prelinga pe obraji.

Imi astern mainile pe pieptul sau, langa cap, in timp ce imi inchid ochii si zambesc necontenit in momentul in care ii aud inima batand. Ma las purtata de val si imi dezlipesc capul din acea zona, trecand cu buzele peste gatul sau, pana pe gurita sa. Ii apuc buza de sus cu buzele mele, apoi trec la cea de jos, continuand tot asa, pana cand acesta se transforma intr-un sarut adevarat, bine conturat de limba sa insetata. Continuam sa ne sarutam tandru, pana cand brunetul se desprinde din acesta.

Ii cuprind obrajii in palmele mele, nestiind ce as putea sa-i spun. Tot ce faceam era sa-l privesc in ochi si sa ma las purtata de bataile inimii sale, impreunate cu ale mele. Ma uitam la el, iar el se uita la mine, intr-un moment de tacere, dar unul diferit unul care merita savurat din plin. Asta, pana cand gura mi-a luat-o inainte.

-E adevarat? Fac o pauza scurta, muscandu-mi subtil buza de jos, obligandu-ma pe mine insumi sa continui. Ceea ce a zis Sasori, e adevarat?

Acesta incuviinteaza din cap fara nicio remuscare, lasandu-ma muta de uimire. Simt cum isi strecoara degetele de la o mana in parul meu si cum buzele sale strabat cale lunga pana la urechea mea.

-Sakura, tu ma faci sa ma simt complet.
-Dar Hinata? Intreb automat, in timp ce el incepe sa ma priveasca in ochi, din nou.
-Hinata nu mai inseamna nimic pentru mine de mult. Nu m-a facut niciodata sa ma simt asa cum o faci tu acum. Cu ea, ma simteam mereu in plus dar tu... Tu ai acel ceva special, Sakura. Trebuie sa ma crezi. Esti singura care m-a inteles vreodata fara sa ma judece.

Am ranjit timid, vorbele sale ungandu-mi-se pe suflet intr-o clipita. Simt cum degetele sale se joaca prin parul meu, in timp ce ma priveste, asteptand o reactie de la mine. Dar tot ce pot spune pe moment sunt patru cuvinte, atat de simple si de usor de rostit, acum ca stiu care sunt adevaratele sale sentimente fata de mine. Imi incovoi mainile in spatele gatului sau, soptind pe cat de sincer am putut:

-Si eu te iubesc!

Ii simt buzele navalind peste ale mele in cel mai salbatic mod, atat de placut pentru mine, incat ii gust buzele cu atata ardoare si nepasare fata de tot ce este in jurul nostru... Si asta pentru ca nu mai exista nici Hinata, nici Sasori, nici Zaia sau Akimitsu. In momentul asta exist doar eu si Sasuke, sarutandu-ne nebuneste, simtind din plin fiecare clipa, bucurandu-ne de momentul nostru impreuna.