[Naruto] Jail is my home

[Ayumi Michaelis]

Capitolul XIII

~Konan~

Arunc ce a mai ramas din tigara si ies din masina. Incerc sa pasesc lent si feminin asa cum m-a invatat Hinata si cred ca ma descurc destul de bine.
Discutia cu Sasuke m-a pus pe ganduri. Eu si Pain? Nu prea cred. Omul asta isi petrece jumatate din viata beat, iar in cealalta jumatate face si el ce poate. Si oricum, cine sunt eu sa ma gandesc ca as fi potrivita pentru el? Sunt un nimeni, sunt incapabila sa ii inteleg pe ceilalti sau pe mine insami. Si chiar daca cei din jurul meu incearca sa ma faca sa ma simt de-a lor eu tot cred ca sunt a nimanui, tot timpul singura. Si mereu ilogica si nesigura. De ce ma indoiesc de acesti oameni pe care ii pot numi prieteni? Pai nu stiu motivul, ma tem sa nu fiu dezamagita presupun. Dar nu conteaza. Acum trebuie sa fac ce a zis bossu’ nostru.

Un zgomot puternic sparge linistea care se asternuse. Cineva tocmai inchisese o usa cu putere. Apoi sunetul provocat de mersul rapid al unei persoane ce purta pantofi cu toc ma zgarie pe creier. Sasuke iese din masina si amandoi ne uitam spre curtea lui Orochimaru. Hinata alearga cu niste tocuri de 10 centimetri, nu stiu cum de nu cade. Rimmelul ei este intins pe toata fata, iar ochii ii sunt rosiatici de la prea mult plans. Ajunge la noi si sare in bratele lui brunetului continuand sa planga si sa suspine.

Eu si Sasuke ne priveam impacientati unul pe celalalt, amandoi incercam sa o linistim pe Hinata insa nimic nu mergea. Sasuke imi arunca telefonul lui si imi spune sa il sun pe Naruto si sa ii spun ca ne intalnim urgent la casa Hinatei. Il sun pe blond si ii comunic cele spuse de Sasuke. Naruto asculta cu atentie tot ce ii spun si brusc ma intreaba serios daca cea care se aude plangand e Hinata. Din pacate ii raspund afirmativ, apoi imi inchide.

Hinata este deja in masina iar Sasuke imi spune sa urc si eu repede. De data asta bruneta sta pe bancheta din spate alaturi de mine. Fratele lui Itachi conduce ca un nebun, cu siguranta s-a intamplat ceva grav cu Hinata. Eu o tin strans in brate si continui sa o intreb ce s-a intamplat insa nu reuseste sa imi spuna nimic. Se uita speriata la mine si varsa lacrimi din ce in se mai amare. Ochii mei sunt din ce in ce mai tristi. Nu pot ramane indiferenta cand vad ingerul asta pur si inocent plangand. Sasuke opreste masina si coboram toti trei repede. Masina blondului era deja parcata in fata casei. Imi dau pantofii jos ca sa pot merge si ii urmez pe cei doi. Deoarece Sasuke o tine pe Hinata in brate merg in fata lor ca sa le deschid usa. Naruto este inauntru, loveste obsesiv canapeaua cu piciorul pana cand ne vede intrand.

Cand vede in ce stare se afla Hinata arunca vaza care era langa mana lui, spargandu-se in mii de bucatele. Il lasa pe Sasuke sa o puna pe Hinata pe canapea apoi se repezeste la brunet.
- Unde dracu ati fost? De ce nu ai avut grija de ea?
- Calmeaza-te Naruto! Nu e vina mea. Scumpul tau nas a trimis-o la Orochimaru. Nu a stat nici 10 minute acolo si a iesit in starea in care este si acum. Nu avem idee ce s-a intamplat, insa daca satanistul ala a ranit-o cumva fii sigur ca va avea o moarte lenta si dureroasa.

Bruneta se linisteste putin apoi spune cu glasul tremurand: “Sunt bine.”. Apoi il roaga pe Naruto sa mearga langa ea. Blondul o imbratiseaza cu dragoste, fiind patruns de durere vazandu-si iubita asa.
- El e un mostru. Data trecuta cand a-am fost acolo avea doar, doar zece tablouri. Acum are treisprezece si doua poze. In prima e Sakura, iar in a doua e Konan.
La auzul ultimelor cuvinte Naruto si Sasuke m-au privit speriati si infricosati. Brunetul pune mana pe telefon si o suna pe Sakura.
- Esti acasa? Bine, stai acolo. Vin acum.

Nu mai inteleg nimic. Parca Sasuke nu mai vroiai sa o vada pe rozalie. Si care e treaba cu tabloul si poza? Ce e asa mare lucru ca un obsedat are o poza cu mine? Naruto suna si el pe cineva, spunandu-i sa vina urgent aici. Ce naiba se intampla?
- Naruto, spun eu incet, ce se intampla?
Nu mi-a spus nimic. Doar si-a lasat privirea in jos. Hinata se uita la mine cu mila si plange mai tare.

Din baie iese Pain cu parul complet ciufulit, avand in gura o periuta de dinti. Are pe el doar un prosop care defapt este in jurul taliei. Presupun ca pana acum a facut un dus. E prima data cand observ ce patratele are. Gandul asta m-a facut sa rosesc pentru o secunda dar mi-am revenit rapid. Mi-a ridicat privirea si am inceput sa il privesc in ochii. El face acelasi acelasi lucru, dar se uita la mine intr-un mod diferit.

Asteptam o explicatie legata de cele petrecuta, deci mulumesc Doamne ca Naruto sparge linistea:
- Se intampla ceva aici si nu stim noi?
Naruto si Hinata se uita unul la altul si incep sa rada. Sunt singura care nu se prinde? Totusi ma bucur ca bruneta e mai calma si fericita. Totusi, la auzul cuvintelor lui Naruto, Pain incepe sa rada nervos si sa il injure pe blond incet astfel incat eu sa nu aud. “Familia Uzumaki” se ridica de oe canapea si se indreapta spre usa.

- Eu si Hinata o sa plecam acum, va lasam singuri.
- Pai eu credeam ca aici locuieste Hinata.
De ce sunt singura persoana din incapere care rade? Adica Hinata este foarte amuzata, dar cei doi baietii sunt dezamagiti. Mereu spun lucruri stupide si nu imi dau eu seama?

~Pain~

Cei doi amorezi au plecat, casa Hinatei ramanand la dispozitia mea. As vrea sa ii spun lui Konan in seara asta, dar nu stiu daca pot. Dar ce e atat de greu pana la urma? Sunt doar cateva cuvinte, nici macar nu sunt lungi. Trebuie sa fiu incapabil ca sa dau gres astazi...
Cineva mic si dragut ma tine brusc de mana si ma priveste insistent, asteptand un raspuns de la mine. Nestiind la ce se refera o intreb ce vrea.

- Nu crezi ca eu sunt singura lasata pe dinafara? Singura care afla ultima? Pain, vreau si eu sa stiu adevarul! E timpul sa imi spui. Promit ca nu ma voi supara, indiferent ce va fi. Asa ca spune-mi.
In tot acest timp mi-a tinut mana strangand-o din ce in ce mai tare. Nu imi venea sa cred ce tocmai auzisem. Daca vroia sa ii spun inseamna ca si ea simte la fel. Ii iau si cealalta mana si pasesc mai aproape de ea, cu un zambet larg pe buze.
- Pai, nu stiu cum sa incep. Poate nu ne stim de foarte mult, dar in aceasta perioada in timp mi-ai fost alaturi. Iti amintesti ziua in care mi-ai salvat catelul?
- Nu! Despre ce tot vorbesti?

Asta e o zi importanta, prima mea zi libera. Nu pot sa cred ca Jiraiya ne-a lasat pe mine si Konan sa facem ce vrem. I-am promis micii mele protejate ca ii voi arata cel mai dragut lucru din lume. Chestia asta a cam lasat-o rece, dar sper ca atunci cand imi va vedea surpriza va fi mai fericita. Dupa ce am parasit vila sefului am condus cu 80 km/h.
Chiar vroiam sa il vada pe Akamaru, sa il stranga in brate si sa imi spuna: “Multumesc Pain”, cu zambetul pe buze.

Dupa 10 minute am ajuns. Amandoi ne-am indreptat spre curtea din spatele casei mele. Acolo era catelul, de asta Konan nu l-a vazut prima data cand a venit aici. Odata ajunsi acolo animalutul meu a venit spre noi alergand si latrand, dand din coada ca un tampit. Lucrul care m-a dezamagit este frica lui Konan pentru caini. Ea s-a ascuns practic in spatele meu. L-am luat pe Akamaru in brate si m-am dus sa ii pun zgarda si lesa. Aveam de gand sa facem o plimbare toti trei. Konan a spus ca e in regula cat timp “potaia” sta departe de ea. Am iesit din curte, urma sa mergem intr-un parc.

Am traversat strada cu grija, urmand sa trecem peste un pod. Telefonul meu a inceput sa sune haotic asa ca am rugat-o pe Konan sa tina putin lesa. M-am intors cu spatele pentru a discuta niste afaceri cu Gaara. Cred ca nu vorbeam de nici 5 minute, dar a trebuit sa inchid deoarece tipatul lui Konan ma speriase putin. M-am intors si am observat ca Akamaru disparuse. Am intrebat-o pe Konan ce s-a intamplat. Ea s-a uitat catre raul care trece pe sub pod cu subinteles. Nu imi venea sa cred ce se intamplase. Am inceput sa imi dau hainele jos fiind gata sa sar dupa catelus. Eram gata insa Konan m-a oprit. Mi-a spus ca stie ca eu nu stiu sa innot asa ca m-a impins inapoi si a sarit ea.

- Acum iti amintesti? L-ai salvat pe Akamaru in acea zi friguroasa, apoi ai racit.
- Da… imi amintesc. Ai avut grija de mine apoi. Te-am intrebat de ce ma ajuti, insa mi-ai spus ca ti-am salvat javra si imi esti recunoscator. Dar stai ce treaba are asta cu Orochimaru?
- Ce?
- Pai eu vorbesc despre Orochimaru si treaba cu poza si tabloul. Speram ca tu sa imi spui ce se intampla. Tu despre ce vorbesti?
Deci la asta se referea tot timpul. Si eu… Ce prost pot fi! Era clar vorbeam despre lucruri diferite. Acum ce ii pot spune? Ma simt ca un copil prost si penibil. Desi imi e cam rusine ma uit la ea. Sta cu privirea in jos si imi spune sa ii spun despre Orochimaru. Ce surprinzator, speram sa aud altceva.
- Pain, tu… ma placi?


______
Ha ha! Asta e tot. Imi pare rau ca nu am fost originala in ceea ce priveste numele cainelui, dar e tarziu si nu stiu ce sa mai scriu. Nextul o sa vina curand sper.
Capitol scurt si necorectat.