Iubirea-i trecătoare

[Daria v2]

‎

Iubirea-i trecătoare
Capitolul l
Un nou client

Se uita absentă pe niște schițe mototolite ce le uitase în birou. Începuse să râdă la văzul unei bluze roșii, cu imprimeu de leopard ce semăna cu o lampă mai de grabă, decât cu un obiect vestimentar. O rupse pe din două și trecu la alte desene, care erau și mai „oribile” după părerea ei decât ceea ce rupse acum cinci secunde. Viziunea ei asupra hainelor era diferită față de viziunea altor creatori de modă, de aceea mulți critici o considerau o regină a stilului, chiar dacă ea nega asta cu totul.
Era oarecum liniștită, dar văzu printre foile rupte un bilet cu „la șase”. Dădu ochii peste cap, apoi plecă din birou închizând ușa cu putere.
Pasul îi era grăbit și împiedicat, dar cu toate acestea elegant. Tinerii băieți ce treceau pe lângă ea se uitau lung, admirând în special picioarele ei lungi și subțiri, care de cele mai multe ori erau bine evidențiate de pantofii cu toc subțire. Eșarfa îi flutura iar părul șaten strălucea în razele plăpânde ale soarelui. Privirea-i era blândă și senină. De cele mai multe ori semăna cu o Zeiță din Antichitate, spuneau unii, dar cu toate acestea nu a profitat de frumusețea ei pentru a își îndeplini visele.
A zâmbit, apoi a intrat într-o clădire de cinci etaje, era Agenția Jasmine. A pășit pe un coridor lung, apoi a intat într-o încăpere spațioasă, decorată în stil victorian chiar de ea. Își aruncase geanta pe masa din sticlă și a căzut obosită pe fotoliu. Se uita în jur, apoi zâmbind amar își spuse în gând „covorul acesta trebuie să dispară”, apoi strigase după o servitoare ca să i se aducă cafeaua cu lapte și agenda.
După câteva minute, o femeie de treizeci de ani venise cu tava de cafea, iar în mână ținea agenda cu pricina. I le dădu, apoi cerându-și scuze plecă din cameră, lăsând-o pe tânăra de douăzeci și cinci de ani singură. Aceasta sorbea cu grijă din cafeaua fierbinte și își deschise marele caiet pentru a își vedea programul de astăzi. Ziua se arăta a fii liberă, când își aduse aminte de întâlnirea de la ora șase. A zâmbit, apoi a dat capul pe spate și a închis ochii.

***

Și-a deschis ochii și se uita buimacă la tot ce o înconjura. S-a ridicat în picioare și a început să-și îndrepte ținuta șifonată. A căscat, apoi s-a dus la baie pentru a își aranja părul și pentru a se spăla pe față. Își prinse părul într-o coadă și își refăcu machiajul care abia se vedea. A ieșit în grabă și se uită la ceas: era ora șase fără treisprezece minute.
După ce a părăsit Agenția, a sunat un taxi pentru a se deplasa mai rapid, timpul nu era deloc de partea ei. A urcat în mașină și se uita aeriană pe geam. Privea oamenii calmi și liniștiți, altceva nu avea de făcut. Când a ajuns la destinație, s-a așezat la secțiunea V.I.P. a terasei Mango așteptându-și clientul.
Secundele treceau repede, iar minutele păreau mai lungi decât de obicei. Își întoarse capul pentru a se uita la un cuplu de indrăgostiți, apoi a auzit un glas suav:
- Și tu ești Jasmine, presupun.
- Exact, ia un loc, a răspuns ea precisă, analizându-și clientul din cap până în picioare. A zâmbit suspicioasă și i-a întins catalogul cu noile ei creații. Erau în jur de douăzeci de schițe. Bărbatul surâse iar ea la fel. Se uitau unul la altul fără să spună nimic, dar, fără teamă ea sparse gheața ce se formase în nici cinci minute:
- Și cât ai fii dispus să plătești?
- Cât este nevoie, răspunse bărbatul zâmbind galant, apropiindu-se mai mult de Jasmine.
Aceasta a răsuflat ușurată, apoi a început să râdă fără motiv. Clientul cel nou începuse și el să râdă, după care îi lasă o carte de vizită și pleacă de la terasă lăsându-i pe masa din bambus un trandafir roșu.

***

Un nou fic, o nouă idee. Acest fic îl dedic Cristinei și Veronicăi. Nu este cine știe ce primul capitol și nici prea lung, dar mduh ^^”.