[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Cap 3 Neasteptat de bine
Ayu (P.O.V)
Ajungem insfarsit in garajul ala paraginit si vai de mama lui unde incep baietii sa repete. Toate bune si frumoase pana aici dar nu le-ar face rau si o voce.
-Nu se mai poate asa! Ne trebuie un vocalist. il vad pe Paul cum rabufneste.
-Ce-ar fi daca ati canta pe rand, cate putin, si-l alegeti pe cel mai bun. propun eu.
Inafara de Ynaru ceilalti se uita jenati unul la celalalt. Mda, se pare ca nu aveau voci nici cat o ceapa degerata. Si incep pe rand:
Mai intai Paul. Vai de mine. Am facut otita.
Dupa aceea Rio. Cred ca mi-au cazut pantalonii in vine. Bine ca am curea.
Si la urma scumpul meu fratior. Abia ce-a deschis gura si am frisoane deja.
Se pare ca toti au voci de argint. Hai taceti din gura , ca tacerea e de aur.
Pacat de ei ca se pricep cu instrumentele.
-Ynaru, tu de ce nu canti? cu vocea. intreaba Mike indignat.
-Vezi sa nu te trezesti maine la fel de blond ca frate-tu. maraie printre dinti acesta.
Numai eu stiam ce ,,calitati’’ vocale mai are si asta. Dar trebuia sa ma razbun pentru partea a doua a replicii lui.
-Cel putin eu sunt asa de la mama natura. spun ranjind si constient ca i-am divulgat secretul. Ma rog, unul dintre ele.
-Adica esti vopsit in cap? Se baga si Paul in seama. Proasta miscare.
-Poate te ,,vopsesc’’ eu pe tine la fund!
Frumos Ynaru. Poate se prinde. Astia nu’s asa tembeli pe cat par.
Si acum ma rascolesc amintirile. In clasa a11-a , cand am aflat de la Ynaru ca va pleca in America cu familia, ne-am certat si ne-am luat la bataie aproape plangand. Dar ne abtineam.
Eram baieti! Ce naiba?
Ne era greu sa acceptam faptul ca vom fi pe 2 continente diferite. Ne cunosteam de la gradinita, faceam totul impreuna.
Tot in ziua aia-ultima impreuna-ne-am dus, pentru prima oara, intr-un bar. Cica eram certati dar tot unul langa altul stateam. Si am baut amandoi pana ne-a iesit pe nas. In drum spre casa ,leganandu-ne pe picioare si hlizindu-ne de mama focului, am inceput sa cantam:
,,Drumurile nostre toate
Se vor intalni vreodata…’’
Dupa aia am inceput sa ne sarutam ca doi disperati. Dar doar atat.
Si asa a plecat dar noi ramasesem-inca-prieteni. Nu ne-am stabilit pe baieti si totusi trebuie sa recunosc ca m-am simtit bine atunci. Sau o fi fost alcoolul de vina.
-Canta tu! ma trezeste Paul din visare. ah…stresant baiat.
-Tra la la. incep sa fac misto de el si nici macar nu am cantat ci am ziso pur si simplu.
-Hai mai.
-Unde?
-Ayu. spune fratele meu privindu-ma rugator.
Ohh...pentru el. Doar pentru el o fac.
-In padurea cu alune…
-Ayu nu te mai prostii. Canta-le baietilor putin. imi zice Ynaru.
Oftez, din nou.
-Ce sa cant?
-Uite lyricsul asta. recationeaza Rio dandu-mi o foicica.
Ce scris de doctor mai are si asta. Las foaia de-o parte si incep sa cant privind visitor.
-Drumurile noastre…si tot asa pana cand prietenii lui Mike inclusiv Mike mai au putin si bazaie iar Ynaru isi odihneste mana pe umarul meu. Ma opresc.
-Frate…m-ai terminat. mi se adreseaza Ynaru.
-Cand sant bun, sant bun. continui eu in gluma pentru a putea sparge si risipi perdeaua aceea de memorii ce nu ne dadea pace.
-Deci, asa ramane. Ayu tu esti vocea. il aud pe Paul.
Da’ pe mine m-a intrebat cineva? eh …ce mai conteaza? Dupa concurs Ynaru va pleca, eu ma retrag iar totul va ramane oale si ulcele. Sau ca sa nu fiu rautacios si sa ma exprim mai poetic:Visul lor adolescentin impletit cu aroma inocentei se va sparge iar ei vor ramane sa adune cioburile.

Mike(P.O.V)

Yupi! Ne-am gasit un solist! Si nu oricine, ci chiar propriul meu frate. Sunt super incantat. Pe el il stiu de-o viata si nu va mai fi nevoie sa fac cunostinta cu ,,omu negru’’ sis a incerc sa ma acomodez cu el. Nici nu banuiam ca are voce.
Abia astept marea seara. Poate vrajitoarea aia avea dreptate. O sa fiu celebru! Dar zicea ceva si de dragoste… da-o incolo de dragoste! O sa devin un rock star!

Zilele trec… noi repetam, asudam in garaj… La naiba! Asta nu-I un film derulandu-se pe o coloana sonora dinamica. Trec la sutien… pardon, subiect. Este o tipa pe scena care infatiseaza genul meu de fata. Si are si voce, puternica chiar. Da’ parca prea tipa la microfon.
In fine, dupa ce fetele astea sunt scaldate in aplauze, intram noi. Mai intai prezentarea si formalitatile ce le executa un barbat mai la patruzeci de ani. Nu as fi crezut niciodata ca in cluburi sunt si ,,bunici’’ ca tipul asta.
-Vor interpreta in continuare formatia…
Se aude greerele.
-Cum va numiti? Ne sopteste acesta aplecandu-se spre Ynaru, pionul principal de pe tabla de sah. (el era liderul…)
Cat de stupizi am putut fi! Ne-am luat cu munca, ne-am stresat si ne-am concentrate atat de mult pe muzica incat am uitat de un titlu ce se presupunea ca va intra in istoria muzicii rock. Cel putin asa aspiram eu.
-Pai… spunem toti ravasindu-ne parul.
-Dark star! Tresar eu.
Ceilalti se uita la mine ca la felul paisp’ce dar putin imi pasa. E hai… nu-I asa rau.
Si incepem: mai intai notele muzicale ce se desprind de pe corzi, clape, tobe apoi fratele meu mirobolant. Multimii se pare ca-I place iar boi continuam, bucurosi de faptul ca sunt incantati de prestatia noastra.
-Hei, hei… I wanna be a rockstar.
Termina Ayu melodia si Rio se da mare, incepand un solo la tobe precum un foc de artificii ce anunata sfarsitul unui eveniment important. Nu vorbisem desprea asta inainte. Da’ hai ca merge. Publicul ne aplauda si sper ca nu o fac din politete. Mai intra pe scena doua formatii si dupa aceea intervine un fel de ,,timp liber’’ pe la bar pana cand juriul voteaza.
Ii privesc pe ceilalti si nu-mi vine a crede cat de relaxati pot fi. Eu dau pe afara de emotii. Imi pulseaza odata cu inima care le raspandeste prin tot corpul, risipindu-le odata ce expir aerul din plamani si tragandu-le inapoi cand inspire aceiasi fiori. Tremur incontrolabil si fruntea imi este brodata cu picaturi marunte de sudoare. Vreau un tampon! Dar intr-un club de fite numai servetele gasesti… vine acelasi ,,mos’’ pe scena si incepe sa turuie cum ca toti am fost magnifici si dulceturi d’astea inainte sa ne bage sub recele dus… pierderea unei sanse de ai face pe ceilalti sa tanjeasca dupa umbra ta odata devenit celebru.
-Pe locul doi, cei care ne-au incantat auzul si vazul: Daaaark staaaar!
Nu era nevoie sa ne pocesti numele in halul asta! da’ ce zic eu aici?! Am iesit pe locul doi! Ye, ye! Se pare ca pe locul unu au fost niste fete cu un cantec mai lent si a atins multimea la coarda sensibila. Sunt foarte fericit! Starea de euforie difera mult de cele traite pana acum. Parca e o bucurie mai intense, mai… mai, firar! Nu exista cuvinte sa descri asa ceva. Trebuie simtit. Stiu doar ca e prima oara cand experimentez aceasta senzatie si e a naibii de placuta. Nu vreau sa ma mai descotorisesc vreodata de sentimental asta. Vreau sa-l imprim in inima mea sis a-l retraiesc din nou si din nou.


Drumurile noastre... daaaa e aiurea ce-am ales :))