[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Am ajuns si cu nextul...
App, stiu ca relatia dintre kyle si Ray se dezvolta incet, dar avand in vedere caracterele lor si trecutul lui Ray, nu cred ca as putea sa grabesc lucrurile (sau as putea, dar asta ar strica tot farmecul povestii). Oricum sper sa cititi in continuare, caci abia de acum lucrurile incep sa devina mai serioase.

***

Era agitat cand ajunse inapoi in biroul lui Ray. Nu putea sa se gandeasca decat la conversatia auzita. Trebuia neaparat sa afle ce se petrece aici si sa-l avertizeze pe Jesse.
-Ce a durat atata, pustiule? Ma gandeam ca te-ai inecat...sau poate ai facut altceva, spuse Ray ironic.
-Da, da, cum zici tu. Raspunsul evaziv a lui Kyle il puse pe ganduri. Alta data parul roscat i s-ar fi zabarlit si ar fi primit inapoi o replica usturatoare, dar acum nici macar nu fusese atent la ceea ce ii spusese.
Il analiza din cap pana-n picioare. Daca atunci cand plecase fusese rosu ca racul, acum pielea lui era alba, punandu-i in evidenta pistruii de pe nas si pometi si ochii verzi ce ii straluceau.
-Ce ai patit, Kyle? Vocea ii devenise serioasa. Se ridica de la birou si se apropie de baiat, insa acesta facu un pas in spate.
-Vrei sa-i duc ceva tatalui meu?
-Nu.
-Atunci eu am plecat. Baiatul se intoarse si puse mana pe clanta usii, insa inainte de a o deschide isi simti celalalt brat prins in stransoarea lui Ray.
-Inca nu am terminat de vorbit. Ce s-a intamplat? Te comporti ciudat!
-N-am nimic! Acum da-mi drumul! isi smuci mana dintr-a sa, deschise usa si iesi din birou.
Ray merse dupa el, nebagand-o in seama pe Camil care se uita uimita cand la unul cand la celalalt.
-Kyle!
-Nu e treaba ta, i-o intoarse baiatul. Ce ar fi sa-ti vezi de viata ta patetica si sa ma lasi in pace! De cand m-ai cunoscut nu faci altceva decat sa-ti bati joc de mine. Si sa nu crezi ca nu mi-am dat seama ce ai insinuat in birou! In ciuda a tot ceea ce crezi despre mine, nu sunt prost! Se opri si trase adanc aer in piept. Niciodata nu ii placuse sa se certe, dar erau momente, ca asta, cand nu se putea abtine.
-Ce am vrut sa insinuez? Vocea calma a barbatului ii crea o strare de agitatie, dar nu vroia sa dea inapoi. Poate ar fi fost mai bine sa nu inceapa, dar acum ca o facuse, trebuia sa si termine.
-Sti foarte bine ce. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun ce ti-am spus aseara. Trebuia sa-mi imaginez ca vei profita.
-Cum dracu am profitat? Ray mai facu un pas spre el.
-De ce incerci mereu sa ma faci sa ma simt prost? De ce nu poti sa te concentrezi la afaceri? Pentru asta am venit: pentru afacerile stupide pe care tu si tatal meu le aveti impreuna! De ce naiba nu va rezolvati probleme intre voi si ma lasati pe mine in pace? Nu am nimic de-a face cu lumea asta, cu tine si, daca stau sa ma gandesc bine, nici cu el.
-Kyle! tonul sau devenise amenintator, insa baiatul nu-l baga in seama.
-Tine cont de sfatul unui strain: daca vei continua sa te comporti asa, te vei trezi intr-o buna zi singur. Nimeni, nici macar familia ta sau persoanele la care ti nu te vor mai suporta. Nu vei mai avea pe nimeni. Si atunci vei sta si te vei gandi la toate greselile pe care le-ai facut si pentru care te caiesti degeaba pentru ca nu mai poti schimba nimic.
In momentul in care ii auzi cuvintele, se opri. Isi pleca privirea in pamant. Cuvintele lui Kyle ii atinsera sufletul. Baiatul nu stia cata dreptate avea. Doar ca ceea ce ii spusese nu se va intampla in viitor, ci se intamplase deja.
-Pleaca. Nu mai esti obligat sa te intorci aici.
Kyle tresari cand ii auzi vocea atat de schimbata. Nu mai era dura, ci plina de durere. Se intoarse spre el, dar nu reusi sa-i vada decat spatele in momentul cand usa de la birou s-a inchis in urma sa. Pe colidor se lasa tacere.
-Am zis ceva ce nu trebuia, nu-i asa Camil?
Femeia ii zambi trist, apoi ofta.
-Da, Kyle. Ai zis ceva extrem de dureros, chiar daca nu ti-ai dat seama.
-Poate ar fi mai bine...
-Nu, il intrerupse femeia. Mai bine pleaca. Nu cred ca vrei sa discuti cu el acum.
Poate femeia avea dreptate. Ar fi fost mai bine sa plece. Nu mai avea ce sa faca aici.
O saluta cu jumatate de gura si iesi pe usa afara, nedorindu-si altceva decat sa iasa cat mai repede de acolo.

Cateva ore mai tarziu inca se gandea la felul in care reactionase Ray la cuvintele sale. Ca si cum il ranise. Nu vrusese sa faca asta, dar in enervase atat de tare incat nu s-a putut controla si a lasat vorbele sa iasa fara sa se gandeasca la consecinte.
-De cateva ore oftezi incontinuu. Ce ai patit azi?
-Nimic. Kyle se sprijini cu cotul de birou si privi monitorul unde avea afisate diferite date.
-Blue Buterflly...? Derick se apropie si se uita peste umarul sau la ecranul alb. Astea seamana cu rapoarte financiare. Ce naiba pui la cale, Kyle? Si de ce iti folosesti semnatura de hacker?
-Vreau doar sa aflu ceva...nimic mai mult.
-Vei avea probleme. Una este sa spargem niste parole si sa dowloadam jocuri si alta e sa spargi serverul unei companii multinationale si sa te apuci sa le inspectezi datele confidentiale.
-Stiu asta. Kyle opri calculatorul. Oricum nu am gasit nimic bun. Sau poate gasise, dar a fost atat de ingandurat incat nu a fost in stare sa-si dea seama.
De ce naiba se simtea atat de vinovat? Nu facuse nimic gresit!
Bine, poate nu ar fi trebuit sa vorbeasca asa cu el, dar asta nu insemna ca...
-La dracu'! Chiar am gresit.
-Cu ce ai gresit? Cui?
-Derick, scuze, dar trebuie sa plec. Kyle se ridica de pe scaun, isi infasca haina de pe spatarul lui si se indrepta spre usa. Vorbim maine la scoala?
-O sa-mi spui ce se petrece?
-Da, o sa-ti spun, dar acum trebuie sa plec.
Zicand acestea iesi pe usa aparatamentului si cobora repede scarile, apoi se urca in masina si pleca. Macar aflase un singur lucru bun printre chestile pe care le citise: adresa lui Ray, impreuna cu adresele tuturor celorlalti angajati ce locuiau in L.A. Insa el o tinuse minte doar pe asta.
Era destul de tarziu, deci existau toate sansele ca Ray sa nu mai fie la birou ci acasa. Nu era prea frumos din partea lui sa apara asa, dar nu stia ce altceva sa faca. Poate era incapatanat si avea un caracter vulcanic de cele mai multe ori, dar niciodata nu ii placuse sa raneasca pe cineva, indiferent cat de enervant era acel cineva.
Mari viteza cand iesi de pe autostrada. Strazile erau in mare parte pusti in partea asta a orasului. Nici nu era de mirare, gandi Kyle. Era doar unul dintre cele mai bune cartiere rezidentiale.
Privi pentru cateva momente prin geamul lateral al masinii oceanul. In seara asta era linistit decat de obicei. Simtea mirosul de sare din aer si zambi. Nu s-ar fi gandit niciodata ca Ray locuia atat de aproape de ocean. Si-l imaginase ca fiind un tip ce ii placea agitatia din centrul orasului, nu atmosfera de aici de la periferie.
Ofta de cateva ori, gandindu-se cat de bine ar fi fost daca si-ar fi tinut gura. Poate Rayland nu era un tip asa de rau. Pana la urma ce tip rau s-ar lasa atins de cuvintele unui copil?
Gandindu-se in continuare la asta, aproape nu observa masina pe langa care trecuse, dar uitandu-se in retrovizoare isi dadu seama ca o cunoaste.
-Ce naiba cauta aici?
Dadu in masalier cativa metri pana ce ajunse din nou in dreptul ei. Se uita cu atentie, dar nu era nici urma de indoiala. Era masina lui Ray. Insa el nu era acolo. Isi lasa masina pe marginea drumului si se dadu jos de la volan.
Privi faleza ce se afla in semiobscuritate pana ce il vazu.
Ciudat insa inima incepuse sa-i bata mai tare si stomacul i se stranse intr-un mod dureros, dar incerca sa le ignore. Se descalta si isi lua papucii in mana apoi se indrepta spre el.
Pasii sai nu faceau niciun zgomot prin nisipul rece. Se opri in spatele lui si astepta, dar Ray nu parea sa-l fi auzit venind.
-Pot sa stau langa tine? Vocea calma nu dadea semne de neliniste.
Barbatul isi intoarse brusc capul spre el. Putea sa-i citeasca uimirea de pe chip chiar si in lipsa luminii. Il masura din cap pana-n picoare, apoi isi intoarse fata inapoi spre ocean. Nu-i raspunsese.
Baiatul se aseza langa el si, pentru o vreme tacu. Ii placea locul asta. Linistea ce se instalase intre ei era inalturata doar de valurile ce maturau nispul. Ar fi putut sa stea o vesnicie acolo, ascultandu-le muzica.
-Imi pare rau pentru ce ti-am zis astazi. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun toate lucrurile alea. A fost stupid. Nu am vrut niciodata sa te ranesc. Stranse din dinti, asteptandu-se la o replica obisnuita din partea lui, o replica plina de sarcasm, dar acesta nu veni.
-Deci, chiar te-am ranit...Kyle ofta. Sti, pentru un moment ma asteptam sa-mi zici ca vorbesc prosti, dar vad ca...
-Ai avut dreptate. Kyle isi intoarse privirea spre el. Ochii lui inca priveau oceanul. Tot ce ai spus e adevarat. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze.
-Nu e adevarat! zise baiatul cu convingere. Eu am gresit.
-Chiar iti place atat de mult sa te certi cu mine? Kyle tresari. Niciodata nu crezuse ca vocea sa poate sa fie atat de blanda. Ray se intoarse spre el si ii zambi, insa zambetul sau era trist si totusi...cald. Kyle isi simti obrajii imbujorandu-se si multumi in gand faptul ca nu era destul de multa lumina pentru a observa si Ray asta.
-Nu sunt o persoana atat de buna, continua Ray pe acelasi ton.
-Eu cred ca esti. Trebuie sa recunosc ca ai momentele tale cand reusesti sa scoti omul din sarite, dar asta nu te face o persoana rea.
-Oare daca as fi procedat altfel, as mai fi ramas singur?Ar fi ramas daca l-as fi rugat sa o faca? Ar fi ramas pentru mine?
Kyle isi dadu imediat seama ca ceea ce zicea nu avea nicio legatura cu discutia lor. Cuvintele lui era atat de pline de durere incat ii venea sa se apropie si mai mult de el. Nu-l vazuse niciodata asa. Nu stia despre ce era vorba, dar vroia sa-l ajute.
-Nu stiu...
-Sti, l-am iubit, insa nu am vrut sa fiu egoist si sa-i cer sa ramana. Poate era mai bine sa o fac.
-L-ai iubit? il intreba Kyle perplex. "L-am iubit" adica se referea la un barbat. Ray iubise un barbat? sau mai bine zis lui Ray ii placeau barbatii?
-Da, l-am iubit, raspunse Ray ganditor. Poate nu i-am spus-o de multe ori, insa asta nu a schimbat ceea ce simteam sau ce simt si acum.
-Ce s-a intamplat...?
Nu primi un raspuns imediat. Ray parea sa mediteze la trecut, iar Kyle vazand cat de ingandurat era, nu a vrut sa-l deranjeze asa ca pastra tacerea.
-A murit, ii raspunse intr-un final pe un ton lipsit de inflexiuni.
-Imi pare rau. Vad ca vorbele mele ti-au facut mai mult rau decat am crezut. Kyle se intinse pe spate, ignorand raceala nisipului. Nu vroiam sa-ti trezesc amintiri dureroase, Ray.
-Stiu...nu e vina ta, pustiule.
-Nu am pierdut niciodata un iubit, dar stiu cum e sa pierzi pe cineva la care ti. O sa sune stipid si cliseic, dar cu timpul durerea se va atenua. Nu-ti spun ca o sa-l uiti, dar va fi mai bine decat acum. Kyle intinse mana in sus ca si cum si-ar fi dorit sa atinga stelele. Nu vei ramane singur. Vei gasi pe altcineva care te va iubi si pe care il vei iubi la randul tau. Asa e viata. Baiatul ofta.
-Poate e valabil pentru altii, dar nu pentru mine. Asa ceva nu simti decat o data.
Cand ii auzi cuvintele, baiatul se ridica inapoi in sezut. Felul in care il privea Rayland ii taia rasuflarea. In seara asta masca de duritate ii cazu de pe fata, scotand la iveala un caracter surprinzator de bland si poate chiar romantic. Kyle ii zambi si se trase langa el, pana cand ajunse atat de aproape incat ii putea simti respiratia calda.
Isi duse mainile de-o parte si de alta a fetei lui, apoi isi apropie fata de a sa. Inima i-o luase la galop, dar nu putea sa dea inapoi acum. Fara sa se mai gandeasca la consecinte, isi lipi buzele de ale sale. Erau reci si pastrau gustul intepator al alcoolului pe care sigur il bause inainte de a ajunge aici. Nu primi niciun raspuns, dar nici nu se astepta la unul. Nu asta fusese intentia lui.
Cand se indeparta de el, Rayland inca il privea cu o privire stupefiata.
-Ai simtit asta, nu? il intreba Kyle oftand. Poate nu vrei sa mai simti, dar tot o vei face si cu timpul vei uita. Asta e mersul vietii, Rayland. Nu ai cum sa i te impotrivesti.
Se ridica in picioare, se scutura de nisip, apoi ii intinse mana, dorind sa-l ajute sa se ridice. Barbatul ezita pentru un moment, apoi se conforma, lasandu-se ajutat. Se dezechilibra putin, probabil din cauza alcoolului pe care il bause si se sprijini de Kyle.
-De ce ai facut asta?
-Nu stiu. Poate pentru ca mi-ai aratat ca poti fi si uman. Kyle ii zambi. Cred ca te plac mai mult acum decat am facut-o azi dimineata...