11-12-2011, 07:37 PM
Am revenit cu next-ul.... a durat cam mult, dar asta e... Abia acum mi-am făcut timp să-l mai retusez. Oricum, sper să vă placă!
Capitolul VII.
Naruto P.O.V
In acel moment m-am trezit si eram in aceeasi camera de un galben deschis, camera lui Ino. M-am uitat in jur in cautarea verisoarei mele si am gasit-o langa mine, dormind linistita. Deci pana la urma sarutul cu Hinata a fost doar un vis ? Dar a parut totusi atat de real. M-am simtit cuprins de dezamagire. Nu era corect ! De ce a trebuit sa fiu asa orb si prost si Hinata asa de sensibila ? Suntem niste specimene ale unor rase diferite care s-au intalnit si s-au indragostit. Dar oare Hinata ma iubeste ? Adica da, asa pare, dar daca nu e adevarat ? Cum as reusi eu sa supravietuiesc fara ea ? Déjà am suportat atata timp fara imbratisarile si sarutarile ei. Ce s-ar intampla daca as fi nevoit sa incerc sa o cuceresc ? Cred ca mi-as pierde mintile ! Sper ca si ea sa ma iubeasca la fel de mult cum o iubesc si eu. Am nevoie de ea. Este la fel de importanta in viata mea ca si aerul si apa !
- ‘Neata, Ino ! Ce s-a intamplat aseara ? o intreb, eu nemaiamintindu-mi nimic din seara precedenta.
- Ai adormit tot inganand ca vrei sa o vezi pe Hinata.
- Oh, am spus eu dezamagit.
Deci chiar a fost doar un vis. O vreau, o vreau pe Hinata alaturi de mine ! Sa o am numai si numai pentru mine ! Vai, cat de egoist a sunat ! Ei bine sunt egoist. Si ce ? Se spune ca indragostitii sunt cele mai egoiste persoane. Pai normal ! Doar nu-si doreste cineva sa-si imparta cea mai importanta persoana cu altcineva ! Hinata, ai face bine sa te pregatesti ! O sa lupt pentru tine pana o sa te am !
Am zbughit-o pe usa afara, indreptandu-ma spre apartamentul meu. Soarele abia incepea sa se profileze la orizont, si o adiere de aer rece imi umplea plamanii cu aer proaspat. Mergeam cu mainile in buzunar si fluierand ca un om fara griji, desi in mintea mea ideile se bateau cap in cap. Cand am intrat in casa, parinti mei erau deja treji, tata baundu-si cafeaua de dimineata si mama gatind. Era o poza cam amuzanta, avand in vedere cat timp a trecut de cand i-am mai vazut dimineata. M-au intrebat pe unde am fost, eu spunandu-le adevarul.
- Ne gandeam noi. Diseara sa ramai acasa, mergem la o cina importanta.
- Bine.
M-am dus la baie si am facut un dus, clarificandu-mi gandurile. Trebuia sa fac ceva. Mi-am imbracat uniforma pentru aceasta zi obisnuita de marti si m-am asezat la masa. Niste paine prajita cu gem a fost tot mic dejunul meu. Tata deja plecase, eu ramanand singur cu mama. Mama are un par lung, rosu si niste ochi albastri, minunati. Inca dupa atata timp, ea e neschimbata. La fel de frumoasa si cu aceeasi personalitate puternica. Personalitatea mea este la fel ca a mamei, Kushina. Ridicam tonul, eram usor iritabil, competitiv. In rest, sunt leit cu tatal meu, Minato.
- Naruto, ce e cu tine ? ma intreaba mama deodata.
- Nimic...
- Nu-mi spune mie ca este nimic. Cred ca imi cunosc destul de bine fiul pentru a sti cand nu este el insusi.
- Mama ! Este o nimica toata ! Nu am voie sa fiu mai filozof din cand in cand ?
- Sa vedem cat de filozof vei fi diseara !
Pornesc spre scoala ingandurat. Nu stiu la ce s-a referit mama, dar se pare ca trebuie sa astept pana diseara sa aflu. Cand am ajuns la scoala, Hinata era cu Neji, Ten Ten si Ino in curtea scolii, vorbind. Langa ei era de asemenea blondinul pe care l-am vazut la Hinata acasa. Stai o clipa ! Ce cauta el la scoala ?
- Ino, ce cauta el aici ?spun uitandu-ma urat la blondin.
- Deidara ? E fratele meu mai mare.
Am ramas trasnit. Ino- frate. Frate-Ino. Ceee?
- Poftim? Nu ar fi trebuit sa stiu si eu de el? Adica suntem veri.
- Da, Naruto. E Dei, de cand eram mici.
Imi scotocesc memoria, fara nici un succes insa. Nu imi aduc aminte de nici un Dei cand eram mic. Singura faptura care merita mentionata este Hana. Am privit-o in ochi, iar ea s-a inrosit automat. Ah, ce dor imi era! Hinata a revenit la normal.
- Fie, e Deidara. Dar ce cauta aici ?
- Am venit sa discut cu familia Hyuuga in legatura cu niste lucruri foarte importante, raspunde Deidara.
Atunci zambetul Hinatei disparu si tristetea isi facu loc pe chipul ei. M-am apropiat din reflex vrand sa o imbratisez, insa dandu-mi seama ce prostie era sa fac in preajma colegilor, m-am departat rapid.
La pauza mare, am luat-o pe Hinata deoparte, vrand sa discut cu ea. Nu o sa mai fiu un las. O sa-i spun in fata absolut totul.
- Hinata, in legatura cu ieri...
- Imi pare foarte rau, Naruto! Nu am vrut sa fac asta ! Nu stii cat regret ! spune ea, izbucnind in plans.
O imbratisez, mangaindu-i usor capul.
- Prostuto! Nu plange! Eu te iubesc si asa!
Am spus-o ! I-am spus Hinatei ce simt si anume ca o iubesc. Imi strange cu mainile camasa, incercand sa zambeasca cu lacrimile in ochi.
- Si eu te iubesc, Naruto! Foarte mult !
Si se ridica pe varfuri, atingandu-mi buzele cu buzele ei catifelate. Ah, cat vroiam sa le simt din nou. Cand in sfarsit a rupt sarutul, am tipat de fericire.
- O iubesc pe Hinata Hyuuga !
- Naruto, mai incet, incearca ea sa ma potoleasca razand cu pofta.
O imbratisez si tinand-o de mana, pornim spre urmatoarea ora. Desi Hinata radia de fericire, o umbra de ingrijorare ii intuneca din cand in cand chipul.
Capitolul VII.
Naruto P.O.V
In acel moment m-am trezit si eram in aceeasi camera de un galben deschis, camera lui Ino. M-am uitat in jur in cautarea verisoarei mele si am gasit-o langa mine, dormind linistita. Deci pana la urma sarutul cu Hinata a fost doar un vis ? Dar a parut totusi atat de real. M-am simtit cuprins de dezamagire. Nu era corect ! De ce a trebuit sa fiu asa orb si prost si Hinata asa de sensibila ? Suntem niste specimene ale unor rase diferite care s-au intalnit si s-au indragostit. Dar oare Hinata ma iubeste ? Adica da, asa pare, dar daca nu e adevarat ? Cum as reusi eu sa supravietuiesc fara ea ? Déjà am suportat atata timp fara imbratisarile si sarutarile ei. Ce s-ar intampla daca as fi nevoit sa incerc sa o cuceresc ? Cred ca mi-as pierde mintile ! Sper ca si ea sa ma iubeasca la fel de mult cum o iubesc si eu. Am nevoie de ea. Este la fel de importanta in viata mea ca si aerul si apa !
- ‘Neata, Ino ! Ce s-a intamplat aseara ? o intreb, eu nemaiamintindu-mi nimic din seara precedenta.
- Ai adormit tot inganand ca vrei sa o vezi pe Hinata.
- Oh, am spus eu dezamagit.
Deci chiar a fost doar un vis. O vreau, o vreau pe Hinata alaturi de mine ! Sa o am numai si numai pentru mine ! Vai, cat de egoist a sunat ! Ei bine sunt egoist. Si ce ? Se spune ca indragostitii sunt cele mai egoiste persoane. Pai normal ! Doar nu-si doreste cineva sa-si imparta cea mai importanta persoana cu altcineva ! Hinata, ai face bine sa te pregatesti ! O sa lupt pentru tine pana o sa te am !
Am zbughit-o pe usa afara, indreptandu-ma spre apartamentul meu. Soarele abia incepea sa se profileze la orizont, si o adiere de aer rece imi umplea plamanii cu aer proaspat. Mergeam cu mainile in buzunar si fluierand ca un om fara griji, desi in mintea mea ideile se bateau cap in cap. Cand am intrat in casa, parinti mei erau deja treji, tata baundu-si cafeaua de dimineata si mama gatind. Era o poza cam amuzanta, avand in vedere cat timp a trecut de cand i-am mai vazut dimineata. M-au intrebat pe unde am fost, eu spunandu-le adevarul.
- Ne gandeam noi. Diseara sa ramai acasa, mergem la o cina importanta.
- Bine.
M-am dus la baie si am facut un dus, clarificandu-mi gandurile. Trebuia sa fac ceva. Mi-am imbracat uniforma pentru aceasta zi obisnuita de marti si m-am asezat la masa. Niste paine prajita cu gem a fost tot mic dejunul meu. Tata deja plecase, eu ramanand singur cu mama. Mama are un par lung, rosu si niste ochi albastri, minunati. Inca dupa atata timp, ea e neschimbata. La fel de frumoasa si cu aceeasi personalitate puternica. Personalitatea mea este la fel ca a mamei, Kushina. Ridicam tonul, eram usor iritabil, competitiv. In rest, sunt leit cu tatal meu, Minato.
- Naruto, ce e cu tine ? ma intreaba mama deodata.
- Nimic...
- Nu-mi spune mie ca este nimic. Cred ca imi cunosc destul de bine fiul pentru a sti cand nu este el insusi.
- Mama ! Este o nimica toata ! Nu am voie sa fiu mai filozof din cand in cand ?
- Sa vedem cat de filozof vei fi diseara !
Pornesc spre scoala ingandurat. Nu stiu la ce s-a referit mama, dar se pare ca trebuie sa astept pana diseara sa aflu. Cand am ajuns la scoala, Hinata era cu Neji, Ten Ten si Ino in curtea scolii, vorbind. Langa ei era de asemenea blondinul pe care l-am vazut la Hinata acasa. Stai o clipa ! Ce cauta el la scoala ?
- Ino, ce cauta el aici ?spun uitandu-ma urat la blondin.
- Deidara ? E fratele meu mai mare.
Am ramas trasnit. Ino- frate. Frate-Ino. Ceee?
- Poftim? Nu ar fi trebuit sa stiu si eu de el? Adica suntem veri.
- Da, Naruto. E Dei, de cand eram mici.
Imi scotocesc memoria, fara nici un succes insa. Nu imi aduc aminte de nici un Dei cand eram mic. Singura faptura care merita mentionata este Hana. Am privit-o in ochi, iar ea s-a inrosit automat. Ah, ce dor imi era! Hinata a revenit la normal.
- Fie, e Deidara. Dar ce cauta aici ?
- Am venit sa discut cu familia Hyuuga in legatura cu niste lucruri foarte importante, raspunde Deidara.
Atunci zambetul Hinatei disparu si tristetea isi facu loc pe chipul ei. M-am apropiat din reflex vrand sa o imbratisez, insa dandu-mi seama ce prostie era sa fac in preajma colegilor, m-am departat rapid.
La pauza mare, am luat-o pe Hinata deoparte, vrand sa discut cu ea. Nu o sa mai fiu un las. O sa-i spun in fata absolut totul.
- Hinata, in legatura cu ieri...
- Imi pare foarte rau, Naruto! Nu am vrut sa fac asta ! Nu stii cat regret ! spune ea, izbucnind in plans.
O imbratisez, mangaindu-i usor capul.
- Prostuto! Nu plange! Eu te iubesc si asa!
Am spus-o ! I-am spus Hinatei ce simt si anume ca o iubesc. Imi strange cu mainile camasa, incercand sa zambeasca cu lacrimile in ochi.
- Si eu te iubesc, Naruto! Foarte mult !
Si se ridica pe varfuri, atingandu-mi buzele cu buzele ei catifelate. Ah, cat vroiam sa le simt din nou. Cand in sfarsit a rupt sarutul, am tipat de fericire.
- O iubesc pe Hinata Hyuuga !
- Naruto, mai incet, incearca ea sa ma potoleasca razand cu pofta.
O imbratisez si tinand-o de mana, pornim spre urmatoarea ora. Desi Hinata radia de fericire, o umbra de ingrijorare ii intuneca din cand in cand chipul.
She's wiskey in a teacup.