[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Next! Sper sa va placa.

Cap2 Noii membrii (Ayu P.O.V)

Telefonul meu suna de zor in zori. Stiu ca nu suna bine dar la 7 dimineata nu’s in stare de prea multe. Incerc sa il ignor dar ma las pagubas cand vad ca nu am sanse sa ma lase in pace.
-De ce mama dracu raspunzi asa greu? imi rasuna in ureche vocea celui mai bun prieten al meu plecat la studii in America de ceva timp.
-Neata,dormeam foarte bine. Multumesc de intrebare.
-Hai lasa asta. Sunt la aeroport . Ma iei ?
-Cred ca ai batut drumul degeaba.
-Ce?! de ce?
-Nu m-am reprofilat, sa stii.
-Du-te dracu’!
-Parca ziceai sa vin la aeroport.
-Du-te…vino mai repede!
Chicotesc si inchid mobilul. Imi fac toaleta de dimineata si ma duc sa-l verific pe Mike. Nu stiu de ce am obiceiul asta. Pasesc cu grija in camera sa. Doarme de n-are treaba. Cobor scarile,ies din casa si urc in masinuta mea.
-Ce ti-a luat atata?! ma intreaba Ynaru furios ca am cam intarziat.
-Traficul.
-Da’ cum sa nu…
Dau mana cu el si urcam in masina.
-Deci, frate-tu are nevoie de un bassist.
-Aha.
-Tipule, nu ma incurc cu tanci.
-Doar un concert si atat.
-Mi-ai mancat zilele.
-Pot trai cu asta.
Dupa ce am mai developat cateva amintiri,mai mult sau mai putin placute,ajungem acasa la mine. Ma rog, a parintilor.
Ii spun blondului sa se serveasca cu ce vrea din bar-ah!ca-n vremurile bune-iar eu o i-au la galop spre Mike. Abia astept sa vad cum va reactiona. Si sa mai aiba curajul sa zica ca nu sunt un frate bun.
Mike(P.O.V)
Simt cum ma zdruncina ceva in somn. O fi cutremur? Nu cred…ii prea bland.
-Inca 5 minute mami.
-Mikey trezeste-te!
Ma intorc buimac si vad in ceata o claie galbena. Ce naiba se petrece? E soarele la mine in camera? Nu se poate…mi-a zis Mikey! Reactionez din instinct si-I dau o palma. Vai de mine,ce-am facut? Am pocnit soarele.
-Stai ma, prostule! Eu sunt.
Aaaa... ii doar ametitul de frate-miu.
-Ba! tu te-ai lovit cu capul de pragul usii? Ii sambata! Lasa-ma naiba in pace.
-Am o surpriza.
-Surprize, surprise… dar nu apuc sa fac misto de el pana la capat ca ma ia pe sus ducandu-ma in living unde zaresc alta claie galbena. Ce naiba? Invazia blonzilor?
-Nenea, da’ tu cine mai esti?
-Copile, ai grija cum vorbesti ca eu nu sunt Ayu.
-Am observat.
-Ce-ai zis?
-Nimic, nimic.
Da Domnu’ si se baga si Ayu in seama.
-Frate, Ynaru e cel mai bun prieten al meu si cel mai bun bassist pe care il cunosc.
Raman cu o mecla gen: Ha?
Vazand ca nu-mi vine a crede continua Ynaru ala:
-Exact. Nu te flata prea tare ca Ayu m-a zapacit sa vin. Sa-ti fie clar: te ajut cu un singur concert. Atat.
Pune accentul pe ,,atat’’. Grozav. Va trebuii sa lucrez cu un imfumurat ca asta? Avand in vedere ca optiunile sunt limitate se pare ca da.
-Nu-mi spune ca mi-ai facut rost si de solist.
-Da’ ce-s eu? Miere cereasca? Ma asteptam sa-mi multumesti ca l-am tarat pe Ynaru pana aici pentru tine.
Cum sa nu! Nu vrei sa-ti sarut si urma pasilor? In fine,trecem peste.
Ziua de azi a fost una… nu asa cum ma astepatm eu sa fie. Desi urasc sa o zic, la repetitii Ynaru asta ne-a cam dat clasa. Aproape ne-a rescris toate cantecele si ne oprea la cea mai mica greseala. Bun, bun. Nu-i nimic. Macar va fi ceva de capu’ nostru la concurs.
Ajunsi acasa ne-am pus ,,micuta’’ problema, si anume, unde doarme Mrs,,eu le stiu pe toate’’.
Pe canapea nu vroia. I-a uita-te la el, esti oaspete in casa asta nu mai face atate mofturi.
-O sa dormi la Mike in camera. il aud pe Ayu spunand.
-Si eu unde mai dorm desteptule?
-La mine. mi-a raspuns el promt.
Am inghitit in sec. Nu am mai dormit impreuna de cand eram mici si mie imi era frica de intuneric. Hei! Suntem frati, ce-mi fac atate griji? parca as fi fata. Si chiar daca eram nu trebuia sa-mi fie teama. Fratele meu nu era un pervers. Asta apreciam la el. Era cicalitor dar in rest imi placea de el. Adica…personalitatea lui. Nu ma lasa la greu.Ii pasa de mine si de tot ce avea legatura cu mine. Vroia sa stie totul , sa-I spun totul. Chiar si chestii mai putin placute. Si-l apreciam pentru asta.
Ma duc in camera lui si ma asez pe pat deoarece era destul de tarziu. Dupa repetitia cu trupa am mai hoinarit putin si prin oras. Ynaru si Ayu se opreau in locuri ciudate penrtu mine dar nostalgice pentru ei. Cum ar fi parcul de skate unde Ynaru isi fracturase piciorul iar Ayu a fost acolo pentru el. Cimitirul in care se plimbau cu fetele (strategic) el se speriau si le sareau lor in brate. Scoala generala unde facusera multe alte prostii. Liceul… cand totul luase o intorsatura nu tocmai placuta. Ynaru plecase in America cu familia cand erau clasa a 11-pea.Se certasera rau de tot. Erau ca fratii iar eu eram gelos pe atunci. Petreceau atat de mult timp impreuna si vroiam si eu cu ei. Cred ca de atunci devenise Ayu cicalitor cu mine. Nu vroia sa ma piarda si pe mine. Se impacasera totusi. Vorbeau pe net, la telefon dar nu mai era acelasi lucru.
Aud un scartait. Usa se deschide incet iar in camera semi-luminata isi face aparitia Ayu ud flesca -probabil facuse dus- si doar un prosop in jurul taliei sale.Inima mi se strange si se face cat un purice. Ma intimideaza aspectul sau. Brobonelele de apa ce se preling de pe scalp pe parul galben cazand pe gat si umeri, apoi urmarindu-si traseul pe bicepsii si pectoralii frumosi conturati. Ma intreb cum ar fi fost daca in locul picaturilor de apa erau degetele mele lungi? numai gandul acesta ma infioara. Dar la ce ma gandesc si eu?! Imi scutur capul si ma asez turceste pe pat. Ochii verzi de felina ai fratelui meu ma fixeaza. Se incrunta. De ce?
-Vrei sa dau drumul la centrala?
-Nu! nu...da’ de ce ma intrebi?
-Vad ca ti s-a facut pielea de gaina si ma gandeam ca ti-e frig.
Ah! Grijuliu ca intodeauna. Nu mai fi asa!
-Nu. Mi-e bine. Serios.
Da din umeri si-si alege un tricou alb impreuna cu o pereche de pantaloni de la Puma.
Imi intorc rusinat si rosu ca focul privirea pentru ca el isi da prosopul jos. Tresar cand il vad langa mine. Bine ca-I imbracat...
-Ma, tu sigur esti bine? Acum esti cald si rosu. Astea sunt semne de raceala.
-N-am nimic. Nu ma mai cicali atata omule!
Ma intind pe pat cu spatele la el si incerc sa-mi inchid pleoapele in speranta ca voi adormi.
-Somn usor Mike. imi ureaza Ayu.
Ingan si eu acolo un ,,noapte buna’’si-mi setez creerul pe ,,close’’. Ca si cum nu era de ajuns isi petrece o mana peste mine dar nu se lipeste cu totul de trupul meu, aschiuta pe langa al lui. Acesta era un gest de protectie si dragoste de frate pe care mi-l aplica cand eram mai mici si imparteam aceeasi camera. Acum insa ma nelinistea si nu-mi dadeam seama de ce.
Cred ca au trecut minute bune dar eu continui sa respir ca si cum am alergat la maraton iar inima sa se zbuciume in interiorul meu. Aud vocea grava a fratelui meu ce nu sparge , ci din contra, se acompaniaza perfect cu linistea din camera.
-Dormi Mike.
-Ihi…
Cuvintele lui isi fac efectul ca un anestezic asupra mea. Adorm si visez ceva dar nu stiu ce.
Ma trezesc dimineata si prima imagine din albumul zilei de azi e Ayu la bustul gol incordandu-si muschii in fata ferestrei deschise. Mai frumos de atat nu se putea…
Mormai un ,,neata’’ acolo si fratele meu isi indreapta atentia spre mine.
-Buna dimineata si tie, frumoasa din padurea plictisita.
-Vai…ce glumet esti tu azi.
-All the time baby. apoi ma imbratiseaza cu mainile lui vanjoase incercand sa ma ridice de pe suprafata moale a patului.
-Lasa-ma, sunt greu.
-Opa! sa stii ca eu n-am profitat de tine in somn.
Intelegand la ce face asta aluzie ma rastesc la el:
-Daca-ti dau una, te bag in ce ai acum in fata ta.
El priveste pe fereastra si continua:
-Uuu, sexy girl. Cand ziceai ca-mi dai una?
-Te bag in mata.
-Se intampla sa fie si mama ta ,,brunetule’’.
-Lasa…bine ca esti tu mai blond.
Ma uit urat la el si ies din incapere. Ma indrept spre bucatarie sa-mi prepar ceva. Prostii! il astept pe Ayu ca eu dau foc la casa. In aria mea vizuala apar -a dat Domnu’- Ayu insotit de Ynaru. Ambii la bustul gol. Puii mei! Ce-i azi? Ziua bustului gol? Pai daca-i asa eu ma duc afara sa le vad pe fete nu sa ma zgaiesc la baieti sau barbati sau ce-or fi ei. Oricum ar fi stiu sigur ce sunt eu. Si nu mi-e rusine sa recunosc-draci! ba da, imi e-sunt baiat. Si care-i faza?
Ii vad pe munti venind la Mohamed, adica je.
-Ce mancam? intreaba Ynaru cascand de zor.
-Pa-l mai mic. ii raspunde Ayu zambind strengar.
Eu ma incarc cu energie negativa si astia incep a rade de mine. Firar! Din ambitie imi dau si eu tricoul jos expunandu-mi scheletul ambulant ce-l am la purtator. Mai mult i-am starnit pentru ca ei incep sa faca si mai tare haz de necaz. Frate ajuta-ma! Nu-i tine partea lu’ Ynaru. La naiba! Se intampla la fel ca in urma cu cativa ani cand ei erau prieteni la catarama. Se linistesc si in bucatarie se face simtit un miros imbietor de mancare. Servim micul dejun, ne facem toaleta si o luam la pas spre studio... garajul in care repetam. Dar mie imi place sa-i zic studio. Era sa uit. Ne trebuie un vocalist.