Cold Blood

[i Ramenn.]

Am venit cu next o.o.

'Un nou inceput'

Am ajuns in orasul meu nou. E foarte diferit, oricum. Stau in fata garii si privesc cum norii se aliniaza, formand tot felul de ondulari. Aici, totul e mai trist. Sau, poate sunt eu trista. Cei drept, mai bine nu judec totul din prima vedere. Problema mea este ca nu stiu drumurile. Ma voi incurca la orice pas, chiar daca dau coltul in dreapta, daca ocolesc, traversez. Nu pot sa iau Taxi-ul pentru ca nu am bani si pentru el. Off, si nici macar nu m-am miscat din loc. E un mare dezavantaj cand te muti, departe de lumea ta in care ai trait si ai copilarit.
De acum in colo sunt pe cont propriu, deci. Va trebui sa ma descurc oricat de rau mi-ar fi. In plus, cat de rau e sa gasesc o amarata de scoala...

. . .

Asta-i! M-am resemnat. In tot orasul nu pot gasi nici macar o straduta care sa duca la scoala aia nenorocita. Nu pot sa fac altceva decat sa intreb pe cineva. Dar, sa fie cineva de varsta mea, mi-e rusine de multe ori.
- M-Ma scuzati...
- Da? Raspunde politicos.
Era un baiat roscat. Cand s-a intors, i s-au remarcat imediat ochii sai albastrii. Stralucirea suvitelor sale era unica. Parca n-as mai fi vazut un baiat pana atunci.
- Ăă..Da, scoala. Stii cumva unde e o scoala numita ‘Yuro Hudasaki’?
- Normal. Sunt si eu la scoala aia. Esti noua cumva?
- Da –blushez-. Inca nu m-am familiarizat cu locul, e prima data cand vin aici.
- Te inteleg. Pai, iti voi arata drumul. Eu sunt Moku. Stiu, ciudat nume mai am si eu. –laughs-
- Eu sunt Riku. La ce clasa esti?...
Si am continuat vorbind tot drumul. A acceptat sa-mi prezinte maine liceul. Am avut o surpriza afland ca el e clasa a9a B, la fel ca si mine. Ma bucur ca mi-am cunoscut unul din colegi, chiar intamplator. A fost un drum lung oricum. Nu il gaseam nici de cautam in tot orasul. Cel mai bine e ca exista camere in interiorul liceului. Adica, e ca un fel de facultate. Pot sa dorm in aceeasi cladire cu scoala mea, e grozav. Incerc sa am o atitudine cat mai buna.
- Ma descurc de aici. Mersi mult, Moku! Ne vedem la cursuri, maine.
- Oricand. La reverede!
Este un baiat bun.
Uau, totusi. E o cladire giganta cu zeci de etaje. Cred ca e mai mare decat mall-ul, sau-sau… Lumea e mai luxoasa aici. Se pare ca imi place deja. Vorbesc cu femeia de la biroul de secretariat si ea imi da cheia de la camera. Am auzit ca unele camere s-au renovat pentru ca au plecat mai multi elevi. Deci, camera mea e una renovata. Inca nu am coleg sau colega de camera. E ca intr-o noua viata, sau sa-i spun paradis? Merge oricum. Urc cu liftul pana la etajul 7 si o iau de-alungul coridoarelor. Sinistru loc. Ma ia cu fiori de cand am iesit din lift, dar nu e momentul pentru chestii copilaresti. O iau la dreapta si peste cateva camere e si a mea, micuta si draguta.
Ajung in fata usii. Toti elevi sunt la cursuri acum, mai ales cei mari. Ma uit bine la cheie care e aurie, nou-nouta, zambesc si o bag in broasca. Intorc firav, cu un gest alene si imping incet. Usa scoate imediat un zgomot deranjant, aproape iritant. Cred ca balamalele s-au dus demult. Nu ma deranjeaza prea tare. Intru si inchid usa la loc, cu acelasi gest si aceeasi melodie infernala, numai ca acum, e cantata invers. Caut usor, intinzand mana si simtind peretele rece, intrerupatorul. Aprind lumina si deschid ochii larg. O intreaga camera mirifica se arata in fata mea. Totul e curat si aranjat, nici pic de particula de praf. Ma minunez de atata frumusete si imi las bagajul jos. Ma uit prin fiecare coltisor, avand un zambet triumfator pe fata. Mi se citea nebunia in ochi. Eram nerabdatoare sa cotrobai peste tot. Dar, inainte : ma pun in mijlocul camerei...
-Asta e noua mea casa!
Cu gura pana la urechi, despachetez tot ce aveam la mine si incep sa insir totul prin camera. Toate ‘draciile’ mele sunt acum pe pereti, sub pat, peste tot. Acum, ma simteam chiar ca acasa. Nu a trebuit decat sa asez si sa lipesc cateva chestii. Am putut sa fac totul in abia cinci minute.
Sunt franta de oboseala, dar vreau sa vad tot ce este prin cladire. Totusi, sunt invinsa de cruda oboseala si cad prada somnului adanc.
Sunt intinsa pe podea, soarele batandu-mi in parul meu stralucitor. Ochii mei inchisi isi arata genele lungi si fine. Respiratul meu firav este din ce in ce mai lejer.
Si asa mi-a fost ziua crunta, plina de belele.

Nu e un capitol chiar bun, astept foarte multa critica:|. ( Dinnou xD ) Imi cer mii si milioane de scuze ca e atat de mic, nu am avut inspiratia necesara xD. Si cre'ca m-am si grabit.. x[.
Sa vedem ce iese .