Atingerea mortii...

[Lussya]

Aceasta este doar prima parte din capitolul 3. In cel mai scurt timp o sa pozstez si cealalta parte.

Enjoy!!:*

Capitolul 3
Noaptea insangerata…

Cerul era sangeriu si straniu. Nu se zarea nici o raza de soare,nici o pasare. O tineam pe Lina de mana si incercam sa imi fac un plan de scapare. M-am asezat in genunchi si an inceput sa imi rup rochia, care era ingrozitor de grea si mult prea lunga , ceea ce nu mi-ar fi permis sa alerg in cazul in care ar fi fost nevoie. Dupa ce am sfasiat-o pe toata, mi-am dat jos pantofii deoarece aveau tocuri mult prea inalte. M-am pus in genuchi in fata Linei si am intrebat-o :
- Lina, esti toata speranta mea, vreau sa te gandesti bine si sa-mi spui daca exista prin apropiere un loc mai sigur. Un sat, o cetate , orice.
Lina a stat putin pe ganduri dupa care a raspuns cu jumatate de gura :
-Cand a luat foc satul, eu si mama am mers la palat. Acolo ne-au dat apa si paine.
Pe fata mea a aparut un zambet. Trebuia sa-mi dau seama ca unde sunt mai multe sate trebuie sa fie si un palat unde au depozite cu mancare si apa, pentru cazuri de urgenta, sau in caz de razboi.
-Daca ai fost cu mama ta la palat, inseamna ca sti unde se afla.
Lina s-a intors cu spatele si mi-a aratat cu degetul o padure imensa.
-Cu mama am trecut prin padure.
Minunat, era imposibil ca o fetita de doar sapte ani sa-si mai aminteasca drumul printr-o padure imensa si intunecata, iar de una singura nu aveam nici o sansa sa-l gasesc. Singura noastra sansa era sa gasim pe cineva care sa ne poata spune exact pe unde sa mergem. Am luat-o pe Lina de mana si ne-am furisat cat am putut de bine printre casele distruse incercand sa mai gasim pe cineva in viata, deoarece cadavre gaseam la fiecare metru. Imi era teama ca Lina sa nu ramana cu amintiri care ar putea sa-i intunece viata.
Am zarit o femeie in varsta care statea pitita sub un morman de lemne, privind cu disperare in toate directiile. I-am spus fetitei sa ramana pe loc, in timp ce eu m-am furisat in spatele femeii inrcand sa-i atrag atentia fara sa fac prea mult zgomot.
In momentul in care si-a intors capul spre mine, am putut sa-i citesc pe fata teama cu care ma privea, de parca as fi fost moartea in persoana. Cu ambele maini a inceput sa adune praful de pe jos si sa mi-l arunce in fata tipand cu disperare dupa ajutor. Am incercat sa o linistesc dar fara rezultat. Femeia s-a napustit asupra mea, lovindu-ma cu palmele si cu picioarele. Incercam sa ma tarasc cat mai departe de ea, dar m-a prins de picior, tragandu-ma cu putere inapoi.
Mi-a aruncat praf in ochi, dupa care s-a asezat deasupra mea si m-a lovit cu o piatra foarte aproape de ochi. Am simtit o durere groaznica in acel punct , apoi sangele mi-a acoperit toata fata.
Lina a inceput sa tipe, trezindu-ma la realitate. Am impins-o cat am putut de tare pe acea femeie, luand-o la fuga spre copila care ma privea terifiata.Am luat-o de mana si am inceput sa fug spre padure. Cand ne-au vazut, oamenii au iesit de sub daramaturi, tipand cu putere si aruncand cu pietre spre noi. Eram complet derutata. Nu intelegeam ce au cu noi, de ce reactioneaza asa. Cu cat se apropiau mai mult, cu atat vocile lor imi dominau gandurile.
-Veneficas…veneficas…veneficas !
Nu intelegeam ce striga, dar puteam vedea pe fetele lor ura cu care ma priveau. Ne-au inconjurat. Am strans-o pe Lina de mana, incurajand-o, chiar daca stiam ca nu o sa scapam cu viata. Erau prea multi…prea multi ochi care ma torturau cu fiecare privire. Nu era corect. De ce ma trezisem, daca oricum imi era sortit sa mor ? Atunci am inchis ochii, incercand sa ignor tot ce se intampla in jurul meu. Brusc, zgomotul s-a oprit. Am deschis ochii, privind trupul neinsufletit al unei femei fara cap, care zacea in fata mea. M-am speriat si am vrut sa fac un pas in spate, dar am simtit o prezenta langa mine. M-am intors brusc ,privindu-l pe barbatul inalt, bine facut,care statea in spatele meu,tinand in mana capul femeii. Ochii lui erau negri in intregime, iar parul sau lung, de culoarea noptii, ii acoperea umerii, lasandu-i chipul la vedere doar pe jumatate. Mi-a intalnit privirea, inaintand incet spre mine. Corpul imi era paralizat de frica, dar privirea lui nu era nici pe departe dura, ci mai de graba una calma, hipnotizanta. Cand a ajuns in fata mea, a aruncat capul femeii, intinzand mana spre obrazul meu. Lina m-a tras cu putere de mana, aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Fara sa mai pierd vremea mi-am facut loc printre oamenii care erau complet impietriti si am luat-o la fuga spre padure, fara sa mai privesc inapoi.