Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

S&L:Straluceste! [shounen-ai] [sequel]

#22
Na na na...zi intreaga, sper sa pot sa le pun asa de acum incolo :)

iLove, in el, in lichid :P stiu ca nu s-a inteles..hm.stiu. am o problema cu timpul trecut(eh...v_v)..Waah! Chiar iti place?o_o Sugoooi. deci nu mi se va mai spune sa descriu mai "detaliat"(hurray ^^ ..nici mie nu imi place) so...thanks ^^ *chuu*
sakura345, vrei sa afli?v_v...gomen nasai..nici eu nu stiu(inca imi frec mintea sa gasesc ceva destul de bun..). kawaii, nee?^^ *chuu*













14 Februarie

Dupa multe luni reci, soarele se arata din nou peste oras, topind si ultimele portiuni de gheata de pe strazile acestuia. Zapada inalta, care l-a blocat pentru aproape o saptamana este acum doar o amintire. A fost o amanare destul de lunga, dar scoala va incepe din nou in urmatoarea zi.
Strazile sunt pustii, oamenii probabil inca profitand de zilele libere. Nu este frig, iar vantul nu este foarte rece. Crengile goale ale copacilor se aud trosnind, iar pamantul este fortat sa se usuce. Parcul este la fel de parasit precum si restul orasului Tokyo, dar nu iti da senzatia de singuratate, ci de liniste.
A ajuns..In stanga sa, de partea cealalta a soselei lungi care marcheaza in mintea baiatului un drum nesfarsit care, odata inceput, nu mai poate fi schimbat, se zareste o poarta. O priveste putin absent, gandindu-se ca prima daata cand a patruns pe ea, sufletul sau era la fel de uscat precum bucatile de lemn care au fost puse in urma cu multe luni, probabil, pentru a opri intrarea in acel loc uitat de lume.
Nu este nici o masina in departare si nici nu ar vrea sa vada asa ceva ; Este mult prea liniste pentru ca aceste vehicule moderne sa poata parcurge acel drum. Ezita putin, apoi intra in acel loc parasit, scandurile rupandu-se imediat. Zareste cateva randuri de banci care ii sunt necunoscute, neamintindu-si de existenta lor de acum un an, dar gandul ii paraseste mintea la fel de repede precum si caldura dispare din obrajii sai. Priveste indelung scena ciudat de incapatoare, prafuita si necrutata de timp. Au trecut doar douasprezece luni de cand n-a mai fost folosita, dar pare a fi suportat deja zeci de ani de uitare.
Se trezeste din acea transa puternica ce-l duce undeva departe, printre mii de ganduri profunde pe care nici macar nu le cunoaste. Face cativa pasi, indreptandu-se spre locul acela vopsit in negru, intr-un negru care acum pare gri, datorita prafului, lacrimilor care s-au uscat in timp si au secat. Se aseaza in mijlocul ei, langa un stativ pentru microfon probabil si-l lasa picioarele libere, in aer. Priveste in gol catre urmele pasilor sai, apoi catre locul aflat in dreapta sa.

« Canta cu mine pe scena ! »

Zambeste involuntar cand acele cuvinte pline de entuziasm ii rasuna in minte, apoi se uita spre cerul albastru, plin de nori imprastiati precum spuma marii. Nu poate vedea soarele, acesta aflandu-se in spatele sau, acoperit de cladiri si de vechii pereti ai acelei scene.

« Canta.. »


Nu poate sa scape de vocea persoanei care i-a schimbat viata pentru totdeauna. Citise multe carti pana la acea varsta si chiar credea ca se pot produce schimbari bruste in viata, dar el inca era tanar, mult prea tanar. Prea tanar pentru iubire, prea tanar pentru dragoste fizica, prea tanar pentru a fi dependent de cineva cu care nu are legaturi de sange, prea tanar pentru a sti ce inseamna « Te Iubesc » cu adevarat. Nu a auzit de multe ori acele cuvinte, dar in felul acesta stie sa pretuiasca momentele din viata cand inima le rosteste, nu vocea.
Fara sa vrea, buzele incep sa i se miste, articuland in surdina cuvinte complexe pe care doar el le poate intelege. Curand, vocea incepe sa i se auda si cuvintele prind un ritm lent, dar placut. Dintotdeauna a urat orele de muzica, fiindca era obligat sa cante, dar acum este altceva : Candva, cineva i-a cerut sa cante..si doar atat. A fost prima si singura dorinta a acelei persoane, dar el a uitat-o si nimeni nu i-a amintit de ea.
Inca priveste cerul, abia tinandu-si ochii deschisi. Nu-si aminteste momentul in care a memorat acele versuri. Nu este un cantec cunoscut si l-a auzit o singura data, dar acum stie ca este un mesaj in interiorul lui..mult mai profund decat s-ar crede.

Cineva a spus odata ca semnele exista pentru cei care stiu sa le vada. A fost o carte pe care a citit-o cu mult timp in urma, dar n-a uitat acest lucru.. Poate acel cantec chiar avea un mesaj pentru el..

« ..cu mine.. »

Gura ii ramane intre-deschisa dupa pronuntarea ultimului cuvant, iar in mintea sa ultimele note ale melodiei isi urmeaza cursul. Acum a cantat si este constient de acest lucru. Stie ca varianta sa nici nu se compara cu varianta originala, dar tot isi doreste ca Yuuri sa fi fost alaturi de el si sa-l asculte. A cantat pentru el si vrea ca el sa stie acest lucru.

-Visezi..si canti frumos.. – prima data nu realizeaza faptul ca este ciudat sa auda in acel loc o alta voce decat a sa, dar foarte curand revine la realitate. – Chiar nu m-ai observat ? Te urmaresc de cand ai plecat de acasa.

Altcineva a spus ca atunci cand iti doresti ceva, tot universul conspira ca acel vis sa devina realitate..

Isi indreapta spatele, iar picioarele nu i se mai misca in aer, pe marginea scenei. Priveste mirat cum adolescentul din fata sa se apropie de el si cand acesta il priveste in ochi zambeste cu adevarat.
Nu a observat. Yuuri are dreptate : In ultimul timp a devenit neobisnuit de visator si deseori pierde contactul cu realitatea. Cantaretul se chinuie putin, dar reuseste in cele din urma sa se ridice alaturi de el doar cu ajutorul mainilor.

-Nici de telefon nu-ti mai pasa. Te-am sunat de douazeci de ori. – acesta il saruta repede pe obraz si ii intinde mana in care are aparatul. Baiatul se uita inca zambind, cu privirea si mintea aflate undeva departe, la palma acestuia si intr-un final accepta celularul.

-La multi ani..

La inceput, Myaki il priveste putin mirat, dar in continuare cu o urma de visare. De cand se spune « La multi ani » de Valentine’s Day ? S-a obisnuit cu felul ciudat al lui Yuuri de a aborda lucrurile, dar acum e cam ciudat.

-Acum un an ne-am vazut pentru prima oara, nu ?

Da..acesta era motivul. Nu uitase, dar nu a crezut ca este atat de important. Aproba miscandu-si usor capul si il priveste din nou in ochi. Isi vede propria reflexie, pe un fundal de-un albastru nostalgic si brusc isi simte tot corpul strabatut de o senzatie cu totul noua. Nu isi da seama ce se intampla cu el, dar in interiorul sau se afla un impuls care nu-i da pace. Isi inchide lent ochii, apropiindu-si buzele de cele ale cantaretului si, fara ezitari, i le atinge.
Sarutul sau nu ramane fara un raspuns, Yuuri inchizand la randul sau ochii si prinzandu-i mainile baiatului in ale sale, lasandu-l totusi pe acesta sa detina controlul. Buzele li se separa dupa cateva zeci de secunde, devenind fierbinti, dar cantaretul nu le lasa sa se raceasca si porneste un nou sarut inainte ca Myaki sa-si deschida ochii.

« Te iubesc.. »

***



Răspunsuri în acest subiect
RE: S&L:Straluceste! (shounen-ai) - sequel - de Budinca - 27-07-2008, 02:31 PM
RE: S&L:Straluceste! (shounen-ai) - sequel - de Aly - 30-07-2008, 02:33 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)