Umanity and Sacrifice

[Anna]

Multumesc de comentarii!:*

Capitolul 2:Un lucru ciudat…

M-am trezit invaluita de un frig extrem de nasol.Nici nu stiu ce era cu mine,parca as fi adormit in zapada.M-am ridicat buimaca,vizibil afectata de tot ce s-a intamplat,dar am putut sa ma mentin treaza.Se pare ca eram in cabinetul medical,iar langa mine era doctorita.M-am uitat la ea putin buimaca,de parca n-as fi cunoscut-o,desi o stiam.Mi-a spus ca am avut un atac de panica,desi cam toata lumea a vazut ca eram plina de semnele acelea din cap pana in picioare.Am continuat sa imi cred cele spuse,sis a ignor opinia ei medicala,care ma interesa catusi de putin.Am mers ametita spre clasa mea,care spre nenorocirea mea se afla la etajul al doilea.Am mers sprijinita de bara de langa scari,iar parca tot ce atingeam ma ardea si imi facea frig in acelasi timp.Ce mama naibii se intamplase cu mine?
Cand am ajuns la etajul unu,am vazut cum la geamul dinspre etajul al doilea era aceasi fata,cu parul ondulat si ochii caprui.Ea se uita la mine zambind iar eu am intrebat-o sarcastic:
-Sa ghicesc,acum voi lesina si o sa cad pe scari?
Ea a inceput sa rada,un raset atat de normal,atat de asemanator mie.. atat de ciudat ca si mine.Am inceput sa urc in continuare,fiindu-mi din ce in ce mai greu sa respir.In cele din urma am ajuns in clasa mea,iar cand am intrat toti se uitau cu o privire speriata I ciudata in acelasi timp.
“Da,nimic nou,doar am lesinat si am urlat de spaima langa un cadavru…ce frumos e afara nu?”ma intrebam seaca.M-am asezat in banca mea,simtind cum toate privirile colegilor erau atintite spre mine.Totusi cand m-am uitat spre ei,toti si-au retras privirile.Ce oameni…
Ziua mi se paru extreme de lunga,insa cand am ajuns acasa bunica mea,cu care stau nu prea vorbi cu mine.Eram obisnuita cu aceasta liniste calmanta.M-a intrebat cum a fost la scoala,si i-am spus ca totul era in regula,exceptand faptul ca nu i-am mentionat ca a murit cineva astazi.Am vorbit putin cu sora-mea,si toate restul si m-am apucat de invatat.Pana cand se intuneca afara,am stat cu gandurile aiurea,si abia jumatate din lectii erau facute.Totusi vroiam sa ies afara,chiar aveam o dorinta ciudata de a iesi din cei patru pereti ai casei,eu care ii gaseam drept confort si aparare.Ciudat de straniu…
Calculatorul ma trezi din letargia aceea,facandu-ma sa privesc curioasa ecranul.Un anumit baiat,ma salute,fiind chiar uimita de ceea ce am vazut.I-am salutat politicos,si m-a intrebat ce fac.Cine e acest tip va intrebati,pai era un coleg de-al surorii mele,adica am mai iesit seara dar totusi am inceput sa-l plac.Da,pana si oamenii ciudati au sentimente,ceea ce ma ingrozea si pe mine.L-am invitat la o plimbare pe afara,iar el a acceptat simplu.Tipic lui:o persoana perfect normala ,cu mintea pe pamant,sigur in ceea ce face,amuzant si perfect logic.Plus ca arata si bine,ceea ce e total opus mie.Eu cred ca as fi oglinda lui,o imagine rasturnata in spatiu si timp..
Mi-am luat haina pe mine,si am iesit afara.Aerul rece de toamna ma revigora instantaneu dupa toate cele petrecute astazi.Am respirat adanc,caile respiratorii fiind binecuvantate de o asemenea intamplare.Aparu si el cu acel pas linistit si sigur in acelasi timp,imbracat intr-o geaca de piele,si cu o pereche de ochelari.Desigur si eu purtam ochelari,desi mi se parea ca arat ca o momaie,nu prea imi pasa,dar am un exemplu de om ce arata bine cu asa ceva pe nas.
Imi zambi scurt si ma saluta in acelasi timp.i-am raspuns la gest si l-am salutat si apoi i-am oferit o imbratisare destul de lunga,iar apoi mi-am dat seama ca ma dadeam de gol.M-am retras rusinata,si am zambit timid,ceva tipic mie,trebuia sa ma comport ca un copil.
Am mers unul langa altul si am inceput sa ne plimbam.Satula de aceleasi strazi,am hotarat sa mergem pe langa Stadionul Municipal,si apoi pe straduta ce ducea catre centrul orasului.Am mers si am vorbit,fiind putin suprinsi de linistea ce se asterna frumos peste orasul inghetat de toamna.Am inceput sa vorbim,ceva normal,si mi se parea ca e ceva foarte linistitor,sa vorbesc cu el,si sa aflu atatea detalii mici si neinsemnate dar atat de importante pentru mine,aproape ca aerul.Si-a pus mana la spatele meu,iar eu la fel si am inceput sa mergem,iar fluturasii aceia nu ma mai lasau in pace…
In scurt timp am ajuns catre o intrare in vale,unde erau mai multe cladiri,si multe terenuri de fotbal ceva mai incolo.Am mers usor,trecand de acele cladiri,si ajungand incet in parcul de langa Sala Sporturilor.Ne-am asezat pe o banca si am stat unul langa altul,in timp ce inghetam de frig.Parcul era pustiu perfect normal pentru un om oarecare insa noi eram exceptiile.Intre timp,am inceput sa spunem bancuri si sa radem,scapand astfel de tacerea morbida a noptii.Apoi am continuat sa spunem si cateva intamplari mai stranii,ceea ce mi s-ar fi parut o nebunie sa mai aud dupa ziua de astazi,dar sentimentul de siguranta ma facea sa ma simt de parca as fi ascultat povesti cu “Tom si Jerry”.
Totusi,la un moment dat se auzi un zgomot ciudat,si ne-am oprit din vorbit.Am stat nemiscati pentru cateva secunde,pana cand am auzit pe cineva cum canta,iar pasii lui auzindu-se in linistea parcului.El se ridica brusc,insa l-am apucat de mana spunand ca poate ni s-a parut,iar imaginatia ne-a jucat o festa.Linistea s-a asezat din nou,dar acum o senzatie stranie imi pulsa capul.Sangele mi se scursese din obraji si m-a luat din nou frigul atunci cand am auzit:
“-Te-am vazut.Tu vei fi Prima”
M-am ridicat speriata in picioare si m-am asezat langa el.Corpul imi tremura,iar el putea observa asta si doar s-a uitat spre mine intrebator.Tot ce am putut sa zic era:
-Ai auzit ceva?
A dat din cap in semn de nu.Desigur,un om normal la cap nu avea lucruri paranoice in minte ca si mine,uneori puteam fi un copil.Nervii au inceput sa mi se zbata,dar totul se opri brusc atunci cand un tip scutura noaptea cu tonul lui:
-Te-am gasit fetito.
Ne-am uitat speriati in spatele nostru si mi-am inabusit un tipat.Corpul imi tremura din toate incheieturile,iar Catalin statea in fata mea.Tipul acela zambi,iar apoi disparu in neant.El s-a intors catre mine,cu o privire ingrijorata si mi-a spus incet:
-Esti bine?
Am dat din cap afirmativ.Am mers cu pasi rapizi catre casa,sperand ca ni s-a parut doar,desi totul era intiparit in mintea noastra asemeni unui film horror.M-a dus pana in fata blocului,iar de acolo vroia si el sa plece,asa ca am plecat si eu.Totusi dupa ce am facut vreo cinci pasi,in spate aceasi voce sinistra.Nu tipa,dar era destul de clar incat sa ajunga informatia pana la timpanele mele:
-Opreste-te Camille.
M-am uitat in spate,si am vazut stupefiata,cum tipul ala i-a pus mana la gat “lui”,persoana la care tineam cel mai mult.Stia asta,si a profitat de acest lucru.Zambi spre mine,nu avea un zambet sinistru sau rau,ci un zambet normal,ciudat de normal,de parca s-ar fi jucat cu papusile.Trupul imi tremura de frica,dar mai mult de furie,fiindca indraznea sa se lege de Catalin.Mi-am atintit privirea spre el,si m-am uitat urat spre el intreband ce vrea.Mi-a zis simplu,atat de simplu incat mi-ar fi spus un raspuns la un rebus:
-Pe tine.Iar daca ma refuzi,amicul tau s-ar putea sa-si piarda gatul.Si daca tipi,nu va fi bine sa stii.
Mi-a ghicit miscarea.Eram intr-o situatie absolut idioata,nu puteam sa-mi imaginez ce se putea intampla daca il refuz.Am inghitit in sec si i-am spus cu o voce gatuita,aproape fara aer:
-Lasa-l pe el in pace!Poti sa-mi faci mie ce vrei,dar lui da-I drumul!spuneam aproape printre lacrimi.Individul a inceput sa zambeasca inocent,apoi disparand in neant din nou.Catalin era liber,insa abia acum putea sa ia o gura de aer intreaga.Am fugit spre el bucuroasa,insa fuga mi-a fost oprita atunci cand strainul a ajuns in fata mea.M-a invartit rapid,si si-a scos un fel de cutit,cu o forma ciudat de stranie.Manerul era in forma de creion iar lama era mica si ascutita,ea inlocuind mina.A ajuns la spatele meu,miscandu-se extrem de rapid,taindu-mi tot spatele si miscandu-se in jurul meu,de parca eram intr-o mini tornada cu lame.Nu puteam sa-l vad,insa ma ataca cu siguranta,pielea mea fiind strapunsa de mai multe ori.La sfarsit,imi aparu in fata si mi-a spus atat:
-Vei fi o Conducatoare excelenta,iar el isi ingropa chipul diabolic in gatul meu.
Noaptea fu strapunsa de tipatul meu slab de durere,insa termina rapid.