Cand viata se complica

[Leontina]

Asa, am ajuns in sfarsit si eu pe aici. ^^
Deci, daca am inteles bine Melanie e mult mai matura decat ar trebui sa fie la varsta ei. Destul de neobisnuit, dar ce anume e normal in povestea ta? Mai nimic de ceva timp incoace, nu-i asa? Nu o zic cu subinteles sau ceva, e doar o constatare ^^ A, da, si vreau sa-ti spun ca primul lucru pe care l-a scos Melanie pe gura aia a ei m-a lasat ceva gen: WTF? Ce nai...? O_O" Am citit cred de creo 3 ori chestia aia inainte de a trece mai departe.
Trecand peste, totul este atat de trist acum :( Desiii mi-a placut enorm partea cu Alex si lacrima lui. Nici nu stii de cand tot sper la ceva de genul din partea lui :D De ce crezi tu ca ti-am zis la un moment dat de "Alex cu inima de piatra"? Pur si simplu mi se paruse la un moment dat ca nu-i pasa suficient. Acum nu mai cred acelasi lucru.
Descrierea a fost buna, desi parca mai mergea ceva cand Melanie a zis de asemanarea dintre ochii ei si a lui Alex :-?
Dialog, aici e bine. Nu am vazut nimic care sa ma deranjeze.
Greseli, chiar daca au fost am fost prea absorbita de evenimente pentru a ma mai uita dupa ele.
Pai, cam atat. Ce mai pot sa spun? Nu se intampla foarte multe acum, cat despre interventia lui Alex, s-a cam bagat ca musca in lapte, ca sa zic asa. Si tare am impresia ca lucrurile vor merge din rau in si mai rau de acum incolo...
Pai, astept acea minunata continuare de la tine si momentul in care lucrurile se vor lamuri si vor reintra, eventual, pe fagasul normal, ca presupun ca nu va fi totul atat de haotic tot timpul.
Spor la scris, sau mai degraba la corectat, ca stiu eu despre ce vorbesc :P