Thanks, sweethearts, for the commz . :*
*
Era deja dimineata cand ma trezisem. Ma aflam in patul moale, infasurat in cearsaful de pe pat. Imi era cald si am realizat in scurt timp ca eram gol, rosind tot. Cu toate astea, ma aflam singur in camera, ceea ce ma facu sa zambesc binedispus, ridicandu-ma in picioare.
Era un capot de panza pregatit parca special pentru mine si l-am luat, imbracandu-l. Mi-am adus imediat aminte ca trebuia neaparat sa mergem la executia tatalui sau. M-am uitat in jurul meu, apoi m-am linistit, vazand ca ceasul indica doar ora noua. Era ciudat ca ma trezisem asa de devreme, dar era bine ca nu eram in intarziere de niciun fel. Am zambit, ridicandu-ma.
Pe masa, un caiet imi atrase atentia. Il mai vazusem undeva, dar nu stiam unde... sau stiam?! Era acel Jurnal pe care-l gasisem in momentul in care tatal lui Eric era gata-gata sa ma...
Am intins mainile, ridicandu-ma, si, in gand, am inceput sa citesc:
"... tin la el ca la ochii din cap. O persoana pe care s-o pretuiesc mai mult nu am intalnit. Dupa tot ce era sa-i faca tata, el mi-a spus ca ma insoteste la condamnarea sa. O persoana cu suflet mai bun nu sunt sigur ca mai exista. Buzele, ochii, parul, trupul micut si care tremura nebun in bratele mele, toate sentimentele pe care cred ca le are... Nu e o persoana falsa. Ochisorii aia albastri cu care ma priveste, toate ma fac sa imi ies din fire, sa-l iubesc intr-una.
Aseara, desi nu ma asteptam, l-am avut din nou. El a facut primul pas. Nu voiam sa-l mai fac sa-l doara asa de tare, insa s-a miscat foarte brusc, parca vrand sa creeze durerea. Cand m-am sculat, pe cearsaf erau cateva pete de sange. Nu l-am putut lua, Caleb statea pe el. E un inger cand doarme. De fapt, el e un inger mereu. Ceva mai frumos ca el nu stiu daca exista.
De fiecare data cand il vad, cu ochii carpiti de somn, imi vine sa-l sarut intr-una. Trezeste sentimente de care nu am mai avut parte niciodata pana acum. Il ador pe Caleb... "
In timp ce-i citeam cuvintele, sute de fiori imi faceau trupul sa se cutremure. Nu credeam ca tine asa de mult la mine, dar ma inselasem: tinea chiar mai mult decat as fi crezut eu vreodata in viata. Mi-am trecut limba peste buze si am lasat caietul acolo unde-l gasisem.
- Eric... am spus incet, incepand sa-l caut prin casa.
Cea care ne pregatise baia aseara imi aparu in fata, cu zambetul pe buze. Se inclina in fata mea, zambind, si spuse:
- Domnule Caleb, micul dejun este servit., domnul conte va asteapta.
- Te rog, spune-mi Eric, cred ca sunt chair mai mic decat tine, am spus rosind usor. Intrebatoare, se uita la mine, cerandu-mi varsta, iar eu, incet, am spus: 19. Zambise si inclinase din cap, apoi am intebat: Cum se simte Eric?
Femeia care zambea mai tot timpul se oferi, fara sa imi raspunda, sa ma conduca la Eric al meu. Am urmat-o, desi eram imbracat doar intr-un capot, prin tot conacul, pana ce ajunsesem intr-o camera micuta, plina cu haine. Ceva mai incolo, intr-un loc in jurul caruia era o panza de matase, i-am observat trupul celui ce aseara ma avusese.
Am zambit,realizand ca ma simt mult mai bine decat ma simtisem ultima data, desi, totusi, durerea exista si nu avea sa-mi dea pace prea curand, dupa cum se intamplase in urma cu cateva zile, cand o facusem pentru a doua oara si... si prima oara, cand abia daca ma puteam tine pe picioare si scanceam la fiecare miscare, fiecare pas sau fiecare momnet cand ma asezam jos. Si acum, de fiecare data cand faceam ceva mai brusc, partea de jos a trupului, interiorul in special, imi era cuprins de junghiuri enervante. Invatasem insa ma cotrolez, sa nu accept durerea, deoarece as fi marit-o.
Tanara fata cu care banuiam ca ma imprietenisem ma duse in camera unde se afla Eric. Nu-l vedeam pe el, insa ii vedeam silueta gratioasa, ascunsa dupa o usa ce se plia. Am zambit multumit in acel moment si m-am dus rapid in acel loc, intrand peste Eric, care tocmai isi dadea pantalonii jos de pe el.
- S-a trezit ingerasul somnoros? intreba, iar eu rosisem puternic. Eric veni si ma saruta apasat pe buze, dupa care intreba: Te doare? Mai curge sange?
Ma uitam la el ca si cum venea de pe alta lume. N-aveam idee la ce se refera, asa ca ochii mi se fixasera in cei ai sai, ciocolatii.
- Ce sa ma doara, Eric? intrebasem scurt, iar el izbucnise in ras, apropiindu-si din nou buzele de ale mele. M-am intins usor si l-am pupat cu dragoste, apoi am simtit cum mana sa coboara pe trupul meu incet-incet, ajungand pe fese. Stranse usor, insa fara sa-mi provoace vreo durere. In acel moment, prinzandu-ma, am rostit rusinat: Aaaa! Asta... Nu, nu ma doare... Dar nu stiu ca a curs sange, am spus incepand sa chicotesc.
Minteam, insa nu cu rautate, ci pentru ca nu voiam sa afle ca ii citisem jurnalul sau ce o fi reprezentand acea carte. Am zambit apoi, ascunzandu-mi privirea de el, si Eric ma pupa iar.
"Azi e procesul... " mi-am spus in minte cu parere de rau. In privirea lui citeam clar ura fata de tatal sau, repulsia si durerea. Pana la urma, sangele apa nu se face, iar el nu avea cum sa-l uite pe tatal sau, orice ar fi facut. Ofta prelung, apoi, incercand sa-si alunge durerea, spuse:
- Deci sa inteleg ca ti-e bine, a rostit, iar eu am inclinat din cap, fiindca, intr-adevar, imi era foarte bine acum, fara sa ma chinui zadarnic si sa ma gandesc tot timpul la durerea crunta. In fond, mi-o facusem cu mana mea si ceea ce traisem aseara merita toata durerea, fiindca fusese divin.
- Da, scumpetea mea, mi-e bine, am rostit incolacindu-mi mainile in jurul gatului sau. Voiam sa-i spulber toata nesiguranta pe care o avea, asa ca, incet, mi-am apropiat buzele de ale sale. Intelese ce am de gnad sa fac, astfel ca si el isi apropiase incet capul, rabdator. Ii vedeam buzele usor intredeschise, dulci, asteptandu-ma, si mi-am inchis ochii. Imediat, mi-am presat gura peste a sa, simtindu-i caldura. Sireata, limba mi se strecura in locul fierbinte, incepand sa se rasuceasca usor, valsand cu a lui.
Mana lui Eric se strecuura atunci pe sub bluza mea, mangaindu-mi pielea. Cateva minute mai tarziu, respirand sacadat din cauza nevoii de aer, amandoi ne uitam unul la celalalt zambind. Fusese un sarut nebunesc, pe cinste, si nu imi puteam retine un zambet.
- Ma bucur sa te vad asa, am rostit incet. El dadu din cap, incepand sa ma dezbrace. Hainele, care intotdeauna imi fusesera pregatite de o persoana din conac, imi erau acum langa cele ale lui Eric. El statea doar in lenjerie in fata mea si nu mi-am putut stapani un zambet.
- Atata timp cat vei fi langa mine, ingerasule, voi fi fericit.
Cuvintele sale imi facusera stomacul sa se stranga intr-un mod placut si zambisem, asteptand in tacere sa fiu dezbracat si apoi, ca si cum as fi fost un copilas, imbracat. Contelui nu-i lua mult sa-si ia hainele pe el si, in urmatorul moment, stateam amandoi, imbracati superb, si ne priveam.
- Stii, mai vreau sa fac tablouri cu noi doi, am spus calm. Si ti-am gasit gradina cu trandafiri, sa stii. Acolo, intr-o tufa, facem...
- Dragoste? intrebase el senin, uitandu-se la mine. Am rosit si am dat negativ din cap. Mi se pusese un nod in gat si nu eram in stare sa mai spun altceva, asa ca am aratat un tablou pictat tot de mine. Eric intelese si incepuse sa rada, apoi, luandu-ma de mana, ne indreptasem impreuna catre iesirea din conac.
"Sper sa fie totul bine... " mi-am spus oftand. Ma temeam de ce s-ar putea intampla acolo.
*
Era deja dimineata cand ma trezisem. Ma aflam in patul moale, infasurat in cearsaful de pe pat. Imi era cald si am realizat in scurt timp ca eram gol, rosind tot. Cu toate astea, ma aflam singur in camera, ceea ce ma facu sa zambesc binedispus, ridicandu-ma in picioare.
Era un capot de panza pregatit parca special pentru mine si l-am luat, imbracandu-l. Mi-am adus imediat aminte ca trebuia neaparat sa mergem la executia tatalui sau. M-am uitat in jurul meu, apoi m-am linistit, vazand ca ceasul indica doar ora noua. Era ciudat ca ma trezisem asa de devreme, dar era bine ca nu eram in intarziere de niciun fel. Am zambit, ridicandu-ma.
Pe masa, un caiet imi atrase atentia. Il mai vazusem undeva, dar nu stiam unde... sau stiam?! Era acel Jurnal pe care-l gasisem in momentul in care tatal lui Eric era gata-gata sa ma...
Am intins mainile, ridicandu-ma, si, in gand, am inceput sa citesc:
"... tin la el ca la ochii din cap. O persoana pe care s-o pretuiesc mai mult nu am intalnit. Dupa tot ce era sa-i faca tata, el mi-a spus ca ma insoteste la condamnarea sa. O persoana cu suflet mai bun nu sunt sigur ca mai exista. Buzele, ochii, parul, trupul micut si care tremura nebun in bratele mele, toate sentimentele pe care cred ca le are... Nu e o persoana falsa. Ochisorii aia albastri cu care ma priveste, toate ma fac sa imi ies din fire, sa-l iubesc intr-una.
Aseara, desi nu ma asteptam, l-am avut din nou. El a facut primul pas. Nu voiam sa-l mai fac sa-l doara asa de tare, insa s-a miscat foarte brusc, parca vrand sa creeze durerea. Cand m-am sculat, pe cearsaf erau cateva pete de sange. Nu l-am putut lua, Caleb statea pe el. E un inger cand doarme. De fapt, el e un inger mereu. Ceva mai frumos ca el nu stiu daca exista.
De fiecare data cand il vad, cu ochii carpiti de somn, imi vine sa-l sarut intr-una. Trezeste sentimente de care nu am mai avut parte niciodata pana acum. Il ador pe Caleb... "
In timp ce-i citeam cuvintele, sute de fiori imi faceau trupul sa se cutremure. Nu credeam ca tine asa de mult la mine, dar ma inselasem: tinea chiar mai mult decat as fi crezut eu vreodata in viata. Mi-am trecut limba peste buze si am lasat caietul acolo unde-l gasisem.
- Eric... am spus incet, incepand sa-l caut prin casa.
Cea care ne pregatise baia aseara imi aparu in fata, cu zambetul pe buze. Se inclina in fata mea, zambind, si spuse:
- Domnule Caleb, micul dejun este servit., domnul conte va asteapta.
- Te rog, spune-mi Eric, cred ca sunt chair mai mic decat tine, am spus rosind usor. Intrebatoare, se uita la mine, cerandu-mi varsta, iar eu, incet, am spus: 19. Zambise si inclinase din cap, apoi am intebat: Cum se simte Eric?
Femeia care zambea mai tot timpul se oferi, fara sa imi raspunda, sa ma conduca la Eric al meu. Am urmat-o, desi eram imbracat doar intr-un capot, prin tot conacul, pana ce ajunsesem intr-o camera micuta, plina cu haine. Ceva mai incolo, intr-un loc in jurul caruia era o panza de matase, i-am observat trupul celui ce aseara ma avusese.
Am zambit,realizand ca ma simt mult mai bine decat ma simtisem ultima data, desi, totusi, durerea exista si nu avea sa-mi dea pace prea curand, dupa cum se intamplase in urma cu cateva zile, cand o facusem pentru a doua oara si... si prima oara, cand abia daca ma puteam tine pe picioare si scanceam la fiecare miscare, fiecare pas sau fiecare momnet cand ma asezam jos. Si acum, de fiecare data cand faceam ceva mai brusc, partea de jos a trupului, interiorul in special, imi era cuprins de junghiuri enervante. Invatasem insa ma cotrolez, sa nu accept durerea, deoarece as fi marit-o.
Tanara fata cu care banuiam ca ma imprietenisem ma duse in camera unde se afla Eric. Nu-l vedeam pe el, insa ii vedeam silueta gratioasa, ascunsa dupa o usa ce se plia. Am zambit multumit in acel moment si m-am dus rapid in acel loc, intrand peste Eric, care tocmai isi dadea pantalonii jos de pe el.
- S-a trezit ingerasul somnoros? intreba, iar eu rosisem puternic. Eric veni si ma saruta apasat pe buze, dupa care intreba: Te doare? Mai curge sange?
Ma uitam la el ca si cum venea de pe alta lume. N-aveam idee la ce se refera, asa ca ochii mi se fixasera in cei ai sai, ciocolatii.
- Ce sa ma doara, Eric? intrebasem scurt, iar el izbucnise in ras, apropiindu-si din nou buzele de ale mele. M-am intins usor si l-am pupat cu dragoste, apoi am simtit cum mana sa coboara pe trupul meu incet-incet, ajungand pe fese. Stranse usor, insa fara sa-mi provoace vreo durere. In acel moment, prinzandu-ma, am rostit rusinat: Aaaa! Asta... Nu, nu ma doare... Dar nu stiu ca a curs sange, am spus incepand sa chicotesc.
Minteam, insa nu cu rautate, ci pentru ca nu voiam sa afle ca ii citisem jurnalul sau ce o fi reprezentand acea carte. Am zambit apoi, ascunzandu-mi privirea de el, si Eric ma pupa iar.
"Azi e procesul... " mi-am spus in minte cu parere de rau. In privirea lui citeam clar ura fata de tatal sau, repulsia si durerea. Pana la urma, sangele apa nu se face, iar el nu avea cum sa-l uite pe tatal sau, orice ar fi facut. Ofta prelung, apoi, incercand sa-si alunge durerea, spuse:
- Deci sa inteleg ca ti-e bine, a rostit, iar eu am inclinat din cap, fiindca, intr-adevar, imi era foarte bine acum, fara sa ma chinui zadarnic si sa ma gandesc tot timpul la durerea crunta. In fond, mi-o facusem cu mana mea si ceea ce traisem aseara merita toata durerea, fiindca fusese divin.
- Da, scumpetea mea, mi-e bine, am rostit incolacindu-mi mainile in jurul gatului sau. Voiam sa-i spulber toata nesiguranta pe care o avea, asa ca, incet, mi-am apropiat buzele de ale sale. Intelese ce am de gnad sa fac, astfel ca si el isi apropiase incet capul, rabdator. Ii vedeam buzele usor intredeschise, dulci, asteptandu-ma, si mi-am inchis ochii. Imediat, mi-am presat gura peste a sa, simtindu-i caldura. Sireata, limba mi se strecura in locul fierbinte, incepand sa se rasuceasca usor, valsand cu a lui.
Mana lui Eric se strecuura atunci pe sub bluza mea, mangaindu-mi pielea. Cateva minute mai tarziu, respirand sacadat din cauza nevoii de aer, amandoi ne uitam unul la celalalt zambind. Fusese un sarut nebunesc, pe cinste, si nu imi puteam retine un zambet.
- Ma bucur sa te vad asa, am rostit incet. El dadu din cap, incepand sa ma dezbrace. Hainele, care intotdeauna imi fusesera pregatite de o persoana din conac, imi erau acum langa cele ale lui Eric. El statea doar in lenjerie in fata mea si nu mi-am putut stapani un zambet.
- Atata timp cat vei fi langa mine, ingerasule, voi fi fericit.
Cuvintele sale imi facusera stomacul sa se stranga intr-un mod placut si zambisem, asteptand in tacere sa fiu dezbracat si apoi, ca si cum as fi fost un copilas, imbracat. Contelui nu-i lua mult sa-si ia hainele pe el si, in urmatorul moment, stateam amandoi, imbracati superb, si ne priveam.
- Stii, mai vreau sa fac tablouri cu noi doi, am spus calm. Si ti-am gasit gradina cu trandafiri, sa stii. Acolo, intr-o tufa, facem...
- Dragoste? intrebase el senin, uitandu-se la mine. Am rosit si am dat negativ din cap. Mi se pusese un nod in gat si nu eram in stare sa mai spun altceva, asa ca am aratat un tablou pictat tot de mine. Eric intelese si incepuse sa rada, apoi, luandu-ma de mana, ne indreptasem impreuna catre iesirea din conac.
"Sper sa fie totul bine... " mi-am spus oftand. Ma temeam de ce s-ar putea intampla acolo.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour