Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul insa scuze daca este prea scurt. Sper sa am si eu cateva comm-uri, nu conteaza de care doar sa fie sa vad ca nu scriu degeaba. Insa le multumesc celor care -au deranjat sa il citeasca macar. Insa Sper Sa Va Placa!:D>:D<


Capitolul 3 – Multe intrebari si doar un raspuns…..

Ma trezesc intr-un final din pricina unei melodii sacaietoare ce se aude din telefonul meu. Imi deschid ochii cei somnorosi si raspun apasand pe imagine. Pe partea cealalta era aceeasi voce ca in ziua aceea cand terminam de facut un alt reportaj. Se pare ca nu are de gand sa ma lase cu una cu doua in pace. Vorbele acelea grele si reci ma faceau sa-mi fie frica si de umbra mea. Nu e o dimineata tocmai frumoasa daca am innceput in necunoscut.
-Tu nu intelegi? Nu te amesteca in treburile lor, lasa-I sa faca ceea ce le este sortit sa faca.
-Nu inteleg! Cine esti? De unde ma cunosti? Cine sunt ei? Tip in telefon insa, aceea voce a innceput sa rada zgomots si cu pofta.
-Naiva ce esti. Ii cunosti de mult timp, insa nu sunt asa cu te asteptai sa fie dupa atata timp.
-Cine sunt aceste persoane de care imi tot vorbesti? Deja eram intr-o ceata densa care nu se risipea pana ace nu aflam cate ceva de la cei doi de ieri. Telefonul imi arata ca, convorbirea s-a inncheiat si s-a blocat automat. Nu mai rezist simt ca cedez. Habar nu am despre cine imi tot explica, nu cred ca voi afla prea curand din moment ce eu, mi-am facut un viitor nedeslusit inca de mine. Simt in adancul meu ca cei doi nu sunt ca mine, sunt altfel si acei dintii. Uf! Deja nu mai pot avea incredere in nimeni si nimic. Stau pe spate in pat privind tavanul si jucandu-ma cu urechiusa lui Raza lunii ce sta langa mine pe patura. Nu imi aduc aminte sa fi cunoscut pe cinva sa sa-l uit apoi sa-l revad. Ma hotarasc sa cobor din pat si ma indrept spre baie. Imi fac siesta mea obijnuita apoi ma duc glont la sifonier. De acolo imi aleg o pereche de blugi pana putin sub genunchi, dupa care imi aleg un tricou alb cu negru cu diferite modele. Imi pieptan parul meu cel moale si il prind intr-o coada la ceafa.. Ma machez usor si ma dau cu parfum. Plec pe usa dupa ce o incui si ma duc sa il caut pe acel Sasuke. Am inteles de la el ca sta prin apropiere. Bat la a treia casa departare de mine si de acolo imi raspune o doamna destul de invarsta ce vorbea dulce si calm.
-Da? Te pot ajuta cu ceva?
-Daca se poate sa imi spuneti unde sta un asa-zis Sasuke?
-Sasuke? Da stiu unde sta, insa te avertitez sa nu te duci cu ganduri bune acolo. Nopatea se aud niste zgomote ciudate deci fii prudenta. Sta la acea casa cu gardul verde.
-Multumesc mult de tot. O zi placuta in continuare.
-Mersi la fel.
Deja parca nu mai vreau sa ma duc. Deci se pare ca, chiar nu e uman. Ma intreb oare ce sunete? Of! Si acea doamna nu putea fii mai explicita? Acum lasa. Ma apropii cu mana stanga de usa aceea de un maro foarte deschis si lovesc usor si finut de ea. Aud un “Imediat” din spatele usii dupa care pasii aceia grabiti se opresc. Usa aceea se deschide scotand un scartait destul de deranjant.
-Buna! Spune el cand ma vede nemiscata
-Buna Sasuke nu? Ce faci?
Cred ca o intrebare mai tampita decat asta nu puteam scorni, insa cand sunt in preajma lui paca ceva se intampla cu mine, nu mai sunt cea de dinainte sunt altfel. Mai timida si retrasa, mai inchisa si fara sa imi dau seam sunt in casa lui. Deja ramasesem la propiu cu gura cascata. De afara parea o casuta destul de mare insa dinauntru este imensa. Ma aflu la jumatatea unui hol unde trebuia sa ne dam pantofii si gecile in caz ca aveam si sa le punem in cuier. Ma desclat de adidasi mei negrii ramanand doar in sosetele albe si curate.
-Poftim niste papucei, caci este rece pe jos. Pune si imi arata niste papuci verzi plini de blana inauntrul lor.
-Mersi Sasuke. Imi place la tine aici. Sunt multe carti, chiar foarte multe. Spun asta deoarece parasind acel hol de culoare albastru deschis, dam intr-un living marfe sip e toti peretii erau rafturi pana la tavan cu diferite carti. In partea drepata era un spatiu gol unde se afla un semineu ce parea vechi din caramizi ce luceau iar in fata lui finn doua fotolii maro inchis si o canapea de aceeasi culoare. Pe jos era un parchet de un maro-galben deschis de tot. In partea stanga se aflau niste scar ice duceau sus probabil si sub acele cari era o usa deshisa pre bucatarie deoarece acolo a disparut Sasuke sa imi audca ceva de baut. Nu inteleg inc ace, dar acea casa imi tot da o stare de déjà vu. Desii pana acum nu steam ca cineva poate detine atatea carti intr-o singura camera.
-Sakura esti in regula? Imi aud numele strigat si intorc capul automat.
-Mda sunt bine, dece?
-Pai am vazut ca tot studiai pe aici de cand am venit.
-Nu-ti face grji! imi place la nebunie ce ai tu aici, e original.
-Mersi, insa la ce-i bun daca am invatat toate cartile pe derost?
-Pe toate? Nu imi vine sa cred ochilor si auzului. Toate acele carti imense?
-Da. Pe absolute toate, daca nu aveam ce face in timpul meu liber, pur si simplu citeam si citeam. Daca vrei iti pot da sa vezi despre ce am studiat.
-Pai, bine mersi. Il vad cum se indeparteaza de mine si se duce fugarind cu ochii fiecare carte pana da de cea aleasa.
-Poftim. Este despre Vampiri si Varcolaci. Cand am auzit cu vantul “vamipri” am crezut ca voi lesina, deci despre asta a tot citit el atata timp. Despre neamul lui nu imi vine sa cred dar nu il pot cataloga altfel decat un vampir. In pahar este o substanta rosie ce pare a fi suc insa nu stiu ce mi-ar fi putut pune in ea. Prefer sa o pun pe masuta de sticla din fata semineului.
-Acum ca te-ai facut comoda, eu asezandu-ma pe fotoliu, despre doresti sa discuti cu mine?
Acum este momentul adevarului. Totul sau nimic va trebui sa il intreb ceva ce nu credeam ca voi intreba vreodata pe cineva insa uite ca se intamplat.
-Scuze daca sunt mai directa insa, tu esti ei bine…..vampir?gata am spus-o, nu mai pot da timpul inapoi. Ma uit foarte atenta la expresia fetei sale ce parea neschimbata. El state pe fotoliul opus cu al meu imbracat cu un tricou si niste pantaloni gri si largi. Insa observ ca isi lasa privirea in jos analizand parca parchetul. Il fixez cu privirea si il observ ca se uita din nou la mine.
-In sfrasit mai descoperit. Am crezut ca esti mai rapida de atat, dar este bine si asa.
-Stai putin! Ce vrei tu sa imi spui este ca tu chiar esti vampir? Dar am crezut ca nu mai exista aceste creaturi.
Se ridica usor de pe fotoliu si se indpreapta spre mine aminintator de mult.
-Te rog sa nu imi faci rau! Spun si ma fac mica strangandu-mi picioarele la piept inchizand ochii.
-Prostuta mica. Nu am de gand sa iti fac ceva rau. Vreau doar sa vad ceva la tine, atat. Ii imt respiratia in ceafa, se pare ca ma cauta de vreo cicatrice sau ceva de genul asta. Ii simt mana catifelata plimbandu-se pe gatul meu incet parca dorind sa raman nemiscata. Nu mai suport si imi deschid ochii incet vrand sa ma trezesc in pat si sa ma gandesc ca este un cosmar. Dar cand ochii fac contact cu lumina puternica din casa lui totul mi se clarifica.
-Deci, ai gasit ce cautai?imi fac curaj sa il intreb dar atat de incet parca numai pentru mine.
-Sakura, sa stii trebuie sa iti pun ceva ce de mult ma tin insa pana acum nu te-am intalnit si se pare ca destinul mi-tea scos in cale cand ma asteptam cel mai putin sa dau peste tine.
-Cum adica? Ce vrei sa imi spui? Nu cred ca pricep, nu te cunosc decat de ieri in rest nu te-am mai vazut vreodata in viata mea.
-Of of of! Totul ti se va clarifica imediat.
Si punand astea se apropie de gatul meu dupa care o durere rece si usturatoare imi brazda tot corpul meu inghetat de frica. Simt cu slabesc si ochii mi se inchid incet incet, pana ce ajung sa dorm fara sa visez absolut nimic. Ma simt de parca as cadea intr-o groapa adanca de unde sansele sa ies sunt scazute apropae de 0%. Din negura ce eu o denumeam vis in subcotient aud o vorba care ma infioara si tot o data ma incalzeste enorm de mult.
-"Esti lumina ochilor mei, insa pacat ca nu te pot vedea."




Sper sa va placa!>:D<