20-10-2011, 08:43 PM
deah, apar si eu pe aici, deci next-ul de la mine :))
sper sa va placa si sorry de greseli :P
Ma invart in cerc prin camera, agitata, senzatia energizantelor luate cu ore in urma inca isi pastreaza efectul in mine. Ma opresc in fata oglizii, ma simt iritata, de parca totul s-ar duce de rapa. Si ce e cu starea asta de rahat ? La dracu, mi-am promis ca nu o sa-mi mai pese. Ma lovesc usor cu palmele peste fata mai apoi facandu-i o analiza mai detaliata imagini mele din oglinda. Parul alb, perfect drept, se intinde in toate partile, deranjat, ochii verzi nu par sa divulge nici un sentiment, doar oboseala acumulata in ultimele zile. Oftez plictisita de fata mea si ies din camera mea coborand in living.
-Yvone, ti-ai facut bagajul ? Sper ca n-ai uitat ca de maine stai la internat.
O privesc scarbita pe mama mea, nu-i raspund, doar merg in bucatarie lasand-o sa dea dezaprobator din cap in urma mea. De ar disparea dracului odata din viata mea, m-am saturat pana peste cap de femeia asta, tot ce mai reuseste sa-mi starneasca e scarba sau iritare.
Dau o cafea mare pe gat si ies din casa trantind usa, poate pentru ultima data. De maine voi numi « acasa » porcaria aia de internat. Cica acolo e locul meu, si cine naiba se simte in stare sa stabileasca unde e locul meu ? Draci, iar ma enervez…
Merg cu pasi mici, inceti, desi simt energia scurgandu-se prin tot trupul meu. Ajung pe strada unde sta el si-l vad iesind din casa, fiind bagat repede de baieti in masina. Zambesc, macar el va fi acolo, sa-mi tina de urat cand o sa ma plictisesc de tarfele cu care o sa impart camera.
Din fata mea isi fac aparitia Hinata, o bruneta dotata si o prietena dezavarsita, impreuna cu Ino, genu de fata care se arunca cu capul in fata, fara sa se gandeasca vreodata la consecinte sau la cine ar putea avea de suferit. Ne cunostem toata trei de anii buni desi gasca nu e completa inca. Hinata alearga putin aproapiindu-se de mine si lasand-o pe Ino putin in spate.
-Am vesti bune, nu o sa mergi singura la prostia aia de internat, suntem cu tine.
-O da, o sa fie ca pe vremuri. Aud vocea blondei din spatele Hinatei.
-Sa inteleg ca noi facem regulile?
De data asta vocea vine din spatele meu, ma intorc brusc ca sa o vad pe Anko, parul ei de un negru albastrui ii flutura in vant in timp ce ne priveste cu ochii plini de entuziasm. Deci gasca e completa.
Zambesc satisfacuta spunandu-le fetelor ca ar fi cazul sa sarbatorim. Si stiu deja cine e cea mai entuziasmata de ideea asta. O vad pe Anko cum isi da jos din spate un ghiozdan pe care nici nu am observat ca-l are pana acuma aratandu-ne ce are in el. Zambim toate satisfacute si ne ducem spre cel mai apropiat parc.
Ajungand Ino deja sare pe geanta lui Anko scotand din ea sticla de whisky. Incepem sa bem cu sete si viata are din nou sens.
Pamantul se invarte in sensul invers acelor de ceasornic dandu-mi o senzatie usoara de amenteala. Ma sprijin de un copac si sfarsesc pe jos, privind cerul inorat, la dracu, toamna asta e mai de rahat ca oricare alta.
Ino si Hinata ma trag de pe jos spunandu-mi ceva de ploaie. Mai apoi incearca acelas lucru cu Anko dar aceasta refuza categoric zicand ca vrea sa danseze in ploaie. In urmatoarea secunda simt stropi mari de ploaie lovindu-se de trupul meu, incep sa tremur simtindu-le raceala pe intreg trupul. Reusesc sa ma trezesc putin dar senzatie de amentela inca persista facandu-ma sa ma balansez in continu. Ma retrag mai aproape de trunchiul copacului lasand crengile sa ma fereasca macat de o parte din stropi de ploaie. Ino si Hinata mi se alatura lasand-o pe Anko singura, sa rada fara motiv in timp ce priveste spre cer si-si lasa chipul rosu lovit de stropii puternici de apa.
Ah, mi-am revenit deja. Ce oribil, in momente ca astea realizez ca cu timpul am devenit aproape imuna la alcool. Si atunci poti sa ma acuzi ca am mers mai departe, cautand aceleasi senzatii tari de care am devenit dependenta, aceiasi iluzie a fericirii si acelas zambet luminos.
Privesc posomorata spre cer stropii de apa care cadeau din el devenind tot mai rari, fara vreo intentie de a se opri de tot insa.
Dupa inca cateva minute, sau cateva zeci, hotaram sa ne retragem fiecare la casele noastre. Macar sa ne scapam de hainele ude daca nu altceva. Eu sunt prima care pleaca, lasandu-le pe fete si fugind ca un copil spre casa.
Intru tiptil, n-am nici un chef de gurile parintilor ce inca au impresia ca crizele lor mai au vreun efect asupra ea. Ma imbrac in haine uscate dupa un dus scurt facut cu scopul de a ma incalzi si ma trantesc in pat lasandu-mi ochii sa se odihneasca pentru un timp.
Ma trezesc brusc privind direct spre ceasul rotund atarnat deasupra usi. Ora cinci, cel mai probabil diminiata. Ah, cum naibi am putut dormi atat ? Ma ridic din pat repede si scot geanta de sub pat aruncandu-mi in ea tot dulapul cu exceptia hainelor care urmeaza sa le iau pe mine.
In mai putin de zece minute ies din casa intrand direct in masina Hinatei, gasca fiind deja stransa, doar eu fiind cea mai intarziata, ca de obicei de altfel.
Ino imi tranteste un « neata » ironic ca mai apoi sa pornim in viteza spre aeroport.
Urcam probabil in ultimul moment, dar intodeauna m-au incantat fazele de genul asta. Ne asezam la locurile noastre si imi pun castile in urechi uitand de unde ma aflu sau orice altceva.
Simt o mana calda atingadu-mi umarul si zgataindu-ma usor.
-Trezeste-te ‘frumoasa din padurea adormita’!
Deschid ochii ca sa-i intalnesc privirea albastra a lui Ino. Ii ofer un « hmmmm » lung si lipsit de chef.
Dupa multe insistente ma hotarasc sa ma trezesc . Dupa nici un minut aterizam intrand direct in masina Hinatei si pornind spre scoala. Strazile sunt pustii, emanand parca plictiseala in tota regula. Shit, cu siguranta o sa intru iar intr-o stare de rahat din care doar cateva pachete intregi de tigari ma pot scoate, sau pur si simplu niste heroina. Zambesc deja satisfacuta, parca simtand deja gustul drogurilor pe limba.
Anko imi arunca o doza de energizant si o desfac dand-o pe gat in mai putin de doua minute, de parca ar fi doar apa chioara. Simt din nou pulsandu-mi sangele in vene si toate simturile trezindumi-se la viata brusc. Zambesc satisfacuta desi stiu ca senzatile astea nu au sa ma multumeasca pentru prea mult timp.
Imi misc capul intr-o parte si alta scapandu-ma de amorteala ce o simteam la ceafa din cauza pozitie incomode. Imediat ajungem la scoala si coboram din masina. In fata noastra se inalta o cladire mare, cica impunatoare. Poate ar trebui sa ma simt intimidata ?
Mda sigur, poate am ajuns in iad… dar cine spune ca cei care fac regulile in iad nu au o viata frumoasa. Zambesc deja avand niste imagini clare in cap despre cum o sa fie viata mea pe aicea.
In fata noastra, deschizandu-ne usa neagra din fier forjat, isi face aparitia o fata cu parul roz care am impresia ca are de gand sa ne prezinte scoala. Hmm, mda, de parca nu am nimic mai bun de facut.
Se apropie de noi si imi dau seama ca aveam dreptate. Nu o las sa zice prea multe ca deja ma bag peste ea intrerupand-o fara nici un pic de nesimtire.
-Suntem obosite si prietena mea nu se simte prea bine, ai putea te rog doar sa ne arati unde sunt camerele noastre. Ii spun mimand un cascat in timp ce Hinata isi strange abdomenul cu mainile prefacandu-se ca ar avea cu adevarat o problema.
Tipa ofteaza, probabil nu suntem primele care incearca sa scape de discursul ei inutil si plictisitor.
In final renunta si ne conduce la camerele noastre din capatul unui coridor al naibi de lung si intunecat. O camera prea mica dupa mine, din fericire totusi suntem doar noi patru in ea. Nici nu se putea altfel, asta daca nu vroiau sa aiba de-a face cu mine inca din prima zi.
Dupa ce intarm inauntru ii inchid usa in nas la tarfa si ma arunc pe pat ca sa realizez ca nu e confortabil de nici o culoare, Oftez zgomotos dupa care inchid ochii fortandu-ma sa adorm. Deja m-am plictisit de ziua asta, in plus am nevoie de somn, maine am o impresie de facut pana la urma. Adorm cu un zambet pe fata, desi numai eu stiu semnificatia lui.
astept parerile voastre :D
sper sa va placa si sorry de greseli :P
Capitolul 2
~Yvone pov.~
Ma invart in cerc prin camera, agitata, senzatia energizantelor luate cu ore in urma inca isi pastreaza efectul in mine. Ma opresc in fata oglizii, ma simt iritata, de parca totul s-ar duce de rapa. Si ce e cu starea asta de rahat ? La dracu, mi-am promis ca nu o sa-mi mai pese. Ma lovesc usor cu palmele peste fata mai apoi facandu-i o analiza mai detaliata imagini mele din oglinda. Parul alb, perfect drept, se intinde in toate partile, deranjat, ochii verzi nu par sa divulge nici un sentiment, doar oboseala acumulata in ultimele zile. Oftez plictisita de fata mea si ies din camera mea coborand in living.
-Yvone, ti-ai facut bagajul ? Sper ca n-ai uitat ca de maine stai la internat.
O privesc scarbita pe mama mea, nu-i raspund, doar merg in bucatarie lasand-o sa dea dezaprobator din cap in urma mea. De ar disparea dracului odata din viata mea, m-am saturat pana peste cap de femeia asta, tot ce mai reuseste sa-mi starneasca e scarba sau iritare.
Dau o cafea mare pe gat si ies din casa trantind usa, poate pentru ultima data. De maine voi numi « acasa » porcaria aia de internat. Cica acolo e locul meu, si cine naiba se simte in stare sa stabileasca unde e locul meu ? Draci, iar ma enervez…
Merg cu pasi mici, inceti, desi simt energia scurgandu-se prin tot trupul meu. Ajung pe strada unde sta el si-l vad iesind din casa, fiind bagat repede de baieti in masina. Zambesc, macar el va fi acolo, sa-mi tina de urat cand o sa ma plictisesc de tarfele cu care o sa impart camera.
Din fata mea isi fac aparitia Hinata, o bruneta dotata si o prietena dezavarsita, impreuna cu Ino, genu de fata care se arunca cu capul in fata, fara sa se gandeasca vreodata la consecinte sau la cine ar putea avea de suferit. Ne cunostem toata trei de anii buni desi gasca nu e completa inca. Hinata alearga putin aproapiindu-se de mine si lasand-o pe Ino putin in spate.
-Am vesti bune, nu o sa mergi singura la prostia aia de internat, suntem cu tine.
-O da, o sa fie ca pe vremuri. Aud vocea blondei din spatele Hinatei.
-Sa inteleg ca noi facem regulile?
De data asta vocea vine din spatele meu, ma intorc brusc ca sa o vad pe Anko, parul ei de un negru albastrui ii flutura in vant in timp ce ne priveste cu ochii plini de entuziasm. Deci gasca e completa.
Zambesc satisfacuta spunandu-le fetelor ca ar fi cazul sa sarbatorim. Si stiu deja cine e cea mai entuziasmata de ideea asta. O vad pe Anko cum isi da jos din spate un ghiozdan pe care nici nu am observat ca-l are pana acuma aratandu-ne ce are in el. Zambim toate satisfacute si ne ducem spre cel mai apropiat parc.
Ajungand Ino deja sare pe geanta lui Anko scotand din ea sticla de whisky. Incepem sa bem cu sete si viata are din nou sens.
Pamantul se invarte in sensul invers acelor de ceasornic dandu-mi o senzatie usoara de amenteala. Ma sprijin de un copac si sfarsesc pe jos, privind cerul inorat, la dracu, toamna asta e mai de rahat ca oricare alta.
Ino si Hinata ma trag de pe jos spunandu-mi ceva de ploaie. Mai apoi incearca acelas lucru cu Anko dar aceasta refuza categoric zicand ca vrea sa danseze in ploaie. In urmatoarea secunda simt stropi mari de ploaie lovindu-se de trupul meu, incep sa tremur simtindu-le raceala pe intreg trupul. Reusesc sa ma trezesc putin dar senzatie de amentela inca persista facandu-ma sa ma balansez in continu. Ma retrag mai aproape de trunchiul copacului lasand crengile sa ma fereasca macat de o parte din stropi de ploaie. Ino si Hinata mi se alatura lasand-o pe Anko singura, sa rada fara motiv in timp ce priveste spre cer si-si lasa chipul rosu lovit de stropii puternici de apa.
Ah, mi-am revenit deja. Ce oribil, in momente ca astea realizez ca cu timpul am devenit aproape imuna la alcool. Si atunci poti sa ma acuzi ca am mers mai departe, cautand aceleasi senzatii tari de care am devenit dependenta, aceiasi iluzie a fericirii si acelas zambet luminos.
Privesc posomorata spre cer stropii de apa care cadeau din el devenind tot mai rari, fara vreo intentie de a se opri de tot insa.
Dupa inca cateva minute, sau cateva zeci, hotaram sa ne retragem fiecare la casele noastre. Macar sa ne scapam de hainele ude daca nu altceva. Eu sunt prima care pleaca, lasandu-le pe fete si fugind ca un copil spre casa.
Intru tiptil, n-am nici un chef de gurile parintilor ce inca au impresia ca crizele lor mai au vreun efect asupra ea. Ma imbrac in haine uscate dupa un dus scurt facut cu scopul de a ma incalzi si ma trantesc in pat lasandu-mi ochii sa se odihneasca pentru un timp.
***
Ma trezesc brusc privind direct spre ceasul rotund atarnat deasupra usi. Ora cinci, cel mai probabil diminiata. Ah, cum naibi am putut dormi atat ? Ma ridic din pat repede si scot geanta de sub pat aruncandu-mi in ea tot dulapul cu exceptia hainelor care urmeaza sa le iau pe mine.
In mai putin de zece minute ies din casa intrand direct in masina Hinatei, gasca fiind deja stransa, doar eu fiind cea mai intarziata, ca de obicei de altfel.
Ino imi tranteste un « neata » ironic ca mai apoi sa pornim in viteza spre aeroport.
Urcam probabil in ultimul moment, dar intodeauna m-au incantat fazele de genul asta. Ne asezam la locurile noastre si imi pun castile in urechi uitand de unde ma aflu sau orice altceva.
Simt o mana calda atingadu-mi umarul si zgataindu-ma usor.
-Trezeste-te ‘frumoasa din padurea adormita’!
Deschid ochii ca sa-i intalnesc privirea albastra a lui Ino. Ii ofer un « hmmmm » lung si lipsit de chef.
Dupa multe insistente ma hotarasc sa ma trezesc . Dupa nici un minut aterizam intrand direct in masina Hinatei si pornind spre scoala. Strazile sunt pustii, emanand parca plictiseala in tota regula. Shit, cu siguranta o sa intru iar intr-o stare de rahat din care doar cateva pachete intregi de tigari ma pot scoate, sau pur si simplu niste heroina. Zambesc deja satisfacuta, parca simtand deja gustul drogurilor pe limba.
Anko imi arunca o doza de energizant si o desfac dand-o pe gat in mai putin de doua minute, de parca ar fi doar apa chioara. Simt din nou pulsandu-mi sangele in vene si toate simturile trezindumi-se la viata brusc. Zambesc satisfacuta desi stiu ca senzatile astea nu au sa ma multumeasca pentru prea mult timp.
Imi misc capul intr-o parte si alta scapandu-ma de amorteala ce o simteam la ceafa din cauza pozitie incomode. Imediat ajungem la scoala si coboram din masina. In fata noastra se inalta o cladire mare, cica impunatoare. Poate ar trebui sa ma simt intimidata ?
Mda sigur, poate am ajuns in iad… dar cine spune ca cei care fac regulile in iad nu au o viata frumoasa. Zambesc deja avand niste imagini clare in cap despre cum o sa fie viata mea pe aicea.
In fata noastra, deschizandu-ne usa neagra din fier forjat, isi face aparitia o fata cu parul roz care am impresia ca are de gand sa ne prezinte scoala. Hmm, mda, de parca nu am nimic mai bun de facut.
Se apropie de noi si imi dau seama ca aveam dreptate. Nu o las sa zice prea multe ca deja ma bag peste ea intrerupand-o fara nici un pic de nesimtire.
-Suntem obosite si prietena mea nu se simte prea bine, ai putea te rog doar sa ne arati unde sunt camerele noastre. Ii spun mimand un cascat in timp ce Hinata isi strange abdomenul cu mainile prefacandu-se ca ar avea cu adevarat o problema.
Tipa ofteaza, probabil nu suntem primele care incearca sa scape de discursul ei inutil si plictisitor.
In final renunta si ne conduce la camerele noastre din capatul unui coridor al naibi de lung si intunecat. O camera prea mica dupa mine, din fericire totusi suntem doar noi patru in ea. Nici nu se putea altfel, asta daca nu vroiau sa aiba de-a face cu mine inca din prima zi.
Dupa ce intarm inauntru ii inchid usa in nas la tarfa si ma arunc pe pat ca sa realizez ca nu e confortabil de nici o culoare, Oftez zgomotos dupa care inchid ochii fortandu-ma sa adorm. Deja m-am plictisit de ziua asta, in plus am nevoie de somn, maine am o impresie de facut pana la urma. Adorm cu un zambet pe fata, desi numai eu stiu semnificatia lui.
astept parerile voastre :D