[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms fetelor pt commuri

***

-Deci...eu ce fac? intreba intr-un final Kyle plictisit. Era acolo de aproape o ora si nu facuse absolut nimic, inafara de a se uita la barbatul din fata sa care, dupa ce i-a spus ce a avut de zis, si-a vazut de treaba sa si la ignorat total. Se intreba daca nu o face dinadins doar ca sa-l enerveze pe el.
-S-au apucat de lucru la noul concept? il intreba Ray fara a-si ridica privirea din foi. Tatal tau a spus ca o vor face imediat ce plecam.
-Da. Nu au fost prea multumiti de modificari, dar pana la urma au fost de acord cu ele. Pana la sfarsitul saptamanii veti avea noul spot publicitar.
-Foarte bine. Deja suntem in intarziere. Munca ta va incepe abia cand a lor va fi gata, pustiule. Tu, ca reprezentant a Lancaster CO. va trebui sa prezinti spotul in cadrul sedintei de la sfarsitul saptamanii. Sa fi pregatit.
Kyle clipi de cateva ori cand auzi vestea.
-Eu? De ce eu?
-Tu esti reprezentantul.
-Defapt sunt un om de legatura intre cele doua companii.
-Tot aia e, spuse Ray absent. Te-am anuntat ca sa sti. Nu vreau sa avem surprize.
-Perfect, bombani Kyle. Fix asta imi mai lipsea...
Cam la asta se reuma conversatia lor. Vazand cat de mult se afundase in munca, Kyle decise ca e mai bine sa nu-l deranjeze. Poate nu-l suporta deloc pe acest barbat, dar simtea un oarecare grad de respect pentru el vazand cat este de dedicat muncii sale.
Ca sa-si faca de lucru scoase din buzunarul pantalonilor tablita electronica, ce devenise in ultima vreme cel mai bun prieten al sau si incepu sa caute pe internet detalii despre jocurile ce urmau sa apara. Ieri, dupa ce toata incurcatura de la compania tatalui sau se incheiase, apucase sa vorbeasca cu Derik si sa-si ia partea lui din banii pe care ii castigasera. Si, spre umirea lui, deja aveau alti clienti ce asteptau o serie de jocuri noi.
Era riscant. Putea sa fie prins oricand, iar pedeapsa pentru asa ceva nu era deloc mica, dar in comparatie cu necesitatea de a-i cere tatalui sau banii de care avea nevoie, ar fi preferat oricand pedeapsa.
Nu dura mult si uita de locul unde se afla, de prezenta barbatului si de toate grijile sale.

-Pustiule, ce naiba tot faci acolo?
Kyle isi ridica ochii confuz din eranul tablitei, clipi de cateva ori pana ce privirea i se facaliza pe chipul barbatului ce statea de partea cealalta a biroului.
-Nimic, raspunse si oprise tablita. Se uita pe fereastra si ramasese suprins cand constata ca deja se insera. Cat timp trecuse de cand era aici?
-E 5 dupa-amiaza, ii raspunse Ray la intrebarea nerostita.
-Cat?! Deja?!
-Da. Erai atat de absorbit de ceea ce faceai ca nici macar nu m-ai auzit cant ti-am spus ca poti pleca acasa. Ce faceai? intreba barbatul ironic. Sa sti ca e mai amuzant sa te uiti la filme porno cu sonorul pornit.
-Ai o minte bolnava. Nu ma uitam la filme porno! Baiatul se ridica de pe scaun, isi puse ruxacul pe umar si se intoarse cu spatele la Ray pregatindu-se sa plece.
-Cred ca nu au fost prea interesante, auzi vocea usor amuzata a barbatului in spatele sau.
-Ce?
-Filmele...nu pari prea afectat. Sau poate problema e la tine.
-Nici macar nu meriti sa-mi bat capul cu tine, bombani tanarul, inainte de a iesi din birou. Trecu pe langa secretara, care se preagtea si ea sa plece acasa si o saluta. Femeia ii zambi.
-Cum a mers?
-Traim amandoi, deci banuiesc ca bine.
Femeia chicoti si se aproapie de el. Ii puse mana pe umar in semn de incurajare.
-Domnul Newcrest nu e chiar atat de rau pe cat vrea sa para. Probabil profita un pic de situatie. Prea putine persoane au fost in stare sa-l confrunte si cred ca ii place cand gaseste ocazia de a se impunge cu cineva, ii sopti conspirativ.
-Ar putea sa se impunga cu altcineva si sa ma lase pe mine in pace. In fine, zise intr-un final tanarul. O seara placuta, doamna Camil.
-Doar Camil, zise femeia si se indrepta spre lift.
Kyle privi in urma ei, gandindu-se la ceea ce ii spusese. Poate avea dreptate. Uneori oamenii simt nevoia de a se certa cu cei din jurul lor.
-De ce naiba incerc sa-i gasesc scuze?!
-Mai nou vorbesti singur?
Kyle se intoarse ca ars cand auzi vocea bine cunoscuta in spatele sau. Dori sa-i dea o replica usturatoare, dar isi inghiti imediat cuvintele cand il vazu.
Parul ce in urma cu cateva minute era frumos ordonat, acum arata de parca vantul il zburlise. Ciudat, dar aranjat asa parea un pic mai lung. Ii cadea pe frunte si in acoperea ochii obositi. Il facea mai tanar si ii dadea un aer rebel si oarecum prietenos. Coborandu-si privirea mai jos, observa lipsa cravatei si camasa care avea primii nasturi descheiati, apoi pantalonii ce aveau mai multe cute ca si cum inainte sa iasa se intinse pe o canapeaua. Arata atat de diferit incat ziceai ca e o alta persoana.
-Pustiule, ti-a mancat pisica limba? Sau ti-ai epuizat replicile pe ziua de azi?
Kyle ofta. poate arata diferit, dar era aceeasi persoana.
-Am plecat. Pe vineri...
Nu astepta un raspuns. Se indrepta spre lift si intra in acesta imediat ce usile de sticla se deschisera.

Privi vila uriasa, gandindu-se daca sa intre sau nu. Aceea era casa lui, dar niciodata nu se simtise confortabil acolo. Locul era mult prea mare pentru trei persoane. Mare, rece si artificial.
Ii era dor de casa in care locuisera inainte de a moartea mamei si a surorii sale in urma cu cinci ani. Nu era atat de mare, dar atmosfera era placuta si primitoare. Acela fusese caminul sau, probabil singurul pe care il avusese.
Casa asta o cumparase tatal sau pentru noua sa sotie, ce, nu mai trebuia sa spuna, ca era mai tanara decat el cu aproape treizeci de ani. Niciodata nu intelesese de ce batranul isi dorise o sotie atat de tanara, dar pana la urma nu era problema lui.
-Am ajuns...zise imediat ce intra in living, dar nu-i raspunse nimeni. Nici nu era de mirare avand in vedere dimensiunile imobilului.
-Kyle! Imi pare bine ca ai ajuns. Incepusem sa-mi fac griji. O femeie in varsta, un pic dolofana si cu parul carunt prins intr-un coc la spate venise in intampinarea lui. Ai mancat? Ti-e foame? Vrei sa-ti pregatesc ceva?
-Nu, multumesc, Nana, ii raspuse Kyle femeii zambind. Nu trebuia sa ma astepti. E tarziu, zise, uitandu-se la ceasul de pe mana care arata deja ora 11 noaptea. Dupa ce plecase de la companie, mai ramasese afara. Se intalnise cu Derick si pierdusera vremea, nedorind sa ajunga atat de repede acasa.
-Trebuie sa mananci ceva. Ai slabit prea mult in ultima vreme. Si nici de dormit nu ai prea dormit. Nu o mai face pe Nana sa-si faca griji pentru tine, copile, il dojeni pe un ton bland.
-Am mancat deja, mintise Kyle. Adevarul era ca isi cam pierduse pofta de mancare in ultimul timp. Nici nu-si mai amintise ultima oara cand mancase o masa calumea. Ma duc sa dorm, Nana. Am avut o zi grea.
-Noapte buna, Kyle. Femeia veni langa el si-i depuse un sarut pe frunte. Daca ti se face foame, ai cina in frigider.
-Merci. Nu stiu ce m-as face fara tine. Baiatul ii zambi, apoi ura scarile ce duceau la etaj. Merse la el in camera si inchise usa in urma sa, dar in loc de a se pune in pat sa doarma, porni laptopul si se aseza in fata sa la birou. Pana vineri nu mai erau decat 3 zile si trebuia sa-si puna la punct prezentarea. Si, pe langa asta trebuia sa recupereze o parte din materia pentru scoala.
Ca de obicei, se astepta la o noapte lunga si obositoare...