19-10-2011, 11:59 AM
Dragoste Infinita
Capitolul 18
- Prieteni Buni -
- Sakura ... Scuza-ma, nu am vrut sa se intample asa ceva. Imi pare rau.
Dupa ce imi scuse aceste cuvinte, vru sa plece, dar eu il opresc spunandu-i:
- Hey, n-ai pentru ce sa-ti ceri scuze. S-a intamplat dintr-o mica neatentie. Acum tu esti cel care fuge sau mi se pare mie? Doar nu crezi ca sunt suparata pe tine doar pentru atat? S-a intamplat. Asta este. Ce zici daca amandoi uitam de acest mic incident si ne continuam viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Desigur ... daca vrei asta ... daca mai vrei nsa ramanem prieteni ...
Ultima propozitie am spus-o cu un pic de regret in voce. Nu vroiam sa incheiem atat de repede aceasta prietenie. Oftez lung, dupa care imi indrept privirea spre brunet, cerandu-i din priviri sa-mi dea mai repede un raspuns. Ma sufoca aceasta liniste dintre noi, iar Sasuke facea ca totul sa fie din ce in ce m-ai tensionant, tinandu-ma in suspans.
Deodata Sasuke incepe sa rada, pe mine facandu-ma sa fac o fata ciudata rau de tot. Nu intelegeam. Pur si simplu nu intelegeam ce are de rade. Ce l-a apucat? Doamne, baiatul asta este de-a dreptul imposibil, isi schimba starile de la o secunda la alta. Ba este pervers si nebun, ba este rece si distant, ba dragut, romantic si extrem de dulce, apoi trist si dezamagit de el insusi. Apoi, deodata, incepe sa rada asa, singur, facandu-ma din ce in ce mai confuza. Nu, pe buna ca eu una nu il mai inteleg.
Dar stai! Eu sunt exact la fel ... si eu am facut exact acelasi lucru fata de Sasuke. Cred ca si el crede acelasi lucru despre mine. Hmm ... se pare ca semanam mult mai mult decat mi-as fi inchipuit eu. Ne place acelasi gen de muzica, avem foarte multe pasiuni comune, amandoi suntem inebuniti dupa muzica si amandoi adoram orice tine de scris. Bine, ma rog, ce-i drept, Sasuke este mult mai bun decat mine ... el este un adevarat scriitor, de cantaret nici nu mai zic. Eu nu ma pot compara cu brunetul.
Sasuke se opreste din ras si imi spune pe un ton ironic, dar totodata amuzant:
- Tu chiar credeai ca vreau sa plec? Stai linistita ca nu plec nicaieri ... eu nu sunt atat de lasi ca si tine. Si apropo, sunt toal de acord cu tine, hai sa uitam tot ce s-a intamplat mai devcreme. Si ca sa-ti raspund la marea ta enigma ... sigur ca mai suntem prieteni.
Ii zambesc dulce, dupa care radem amandoi fara motiv. Sasuke imi spune sa ne asezam din nou pe marginea fantanii, iar eu il dezaprob. Ma uit un pic ganditoare la cer, apoi din nou la brunet si ii dau de inteles ca va ploua ... cel putin asa cred eu. Sasuke imi zambeste si el cu acel zambet divin pe care il are, dupa care isi indreapta si el privirea spre cer.`
O mica picatura de apa cade din cerul trist, innorat si posomorat. Acea lacrima a cerului era ca un cub de gheata ce imi atinge pielea cu incetinitorul, inghetandu-mi tot corpul incet, incet, incet de tot. Sasuke observand ca mi se face frig, imi spune sa mergem acasa la el, deoarece e la doua strazi distanta. Incuviintez din cap, apoi imi iau repede lucrurile si incep sa alerg, cu Sasuke in ujrma mea.
In cateva secunde am ajuns la la intrarea in parc. In partea stanga a aleii se aflau multi copaci dezgoliti de frigul lunii noiembrie. Sasuke imi spune sa il urmez, iar eu fac intocmai.
In cinci minute ajungem in fata casei brunetului. Este o vila imensa, extraordinar de frumoasa. Nu am mai vazut in viata mea o casa atat de frumoasa.
Ne grabim sa intram in casa. El descuie repede usa, iar acolo ...
Dupa ce imi scuse aceste cuvinte, vru sa plece, dar eu il opresc spunandu-i:
- Hey, n-ai pentru ce sa-ti ceri scuze. S-a intamplat dintr-o mica neatentie. Acum tu esti cel care fuge sau mi se pare mie? Doar nu crezi ca sunt suparata pe tine doar pentru atat? S-a intamplat. Asta este. Ce zici daca amandoi uitam de acest mic incident si ne continuam viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Desigur ... daca vrei asta ... daca mai vrei nsa ramanem prieteni ...
Ultima propozitie am spus-o cu un pic de regret in voce. Nu vroiam sa incheiem atat de repede aceasta prietenie. Oftez lung, dupa care imi indrept privirea spre brunet, cerandu-i din priviri sa-mi dea mai repede un raspuns. Ma sufoca aceasta liniste dintre noi, iar Sasuke facea ca totul sa fie din ce in ce m-ai tensionant, tinandu-ma in suspans.
Deodata Sasuke incepe sa rada, pe mine facandu-ma sa fac o fata ciudata rau de tot. Nu intelegeam. Pur si simplu nu intelegeam ce are de rade. Ce l-a apucat? Doamne, baiatul asta este de-a dreptul imposibil, isi schimba starile de la o secunda la alta. Ba este pervers si nebun, ba este rece si distant, ba dragut, romantic si extrem de dulce, apoi trist si dezamagit de el insusi. Apoi, deodata, incepe sa rada asa, singur, facandu-ma din ce in ce mai confuza. Nu, pe buna ca eu una nu il mai inteleg.
Dar stai! Eu sunt exact la fel ... si eu am facut exact acelasi lucru fata de Sasuke. Cred ca si el crede acelasi lucru despre mine. Hmm ... se pare ca semanam mult mai mult decat mi-as fi inchipuit eu. Ne place acelasi gen de muzica, avem foarte multe pasiuni comune, amandoi suntem inebuniti dupa muzica si amandoi adoram orice tine de scris. Bine, ma rog, ce-i drept, Sasuke este mult mai bun decat mine ... el este un adevarat scriitor, de cantaret nici nu mai zic. Eu nu ma pot compara cu brunetul.
Sasuke se opreste din ras si imi spune pe un ton ironic, dar totodata amuzant:
- Tu chiar credeai ca vreau sa plec? Stai linistita ca nu plec nicaieri ... eu nu sunt atat de lasi ca si tine. Si apropo, sunt toal de acord cu tine, hai sa uitam tot ce s-a intamplat mai devcreme. Si ca sa-ti raspund la marea ta enigma ... sigur ca mai suntem prieteni.
Ii zambesc dulce, dupa care radem amandoi fara motiv. Sasuke imi spune sa ne asezam din nou pe marginea fantanii, iar eu il dezaprob. Ma uit un pic ganditoare la cer, apoi din nou la brunet si ii dau de inteles ca va ploua ... cel putin asa cred eu. Sasuke imi zambeste si el cu acel zambet divin pe care il are, dupa care isi indreapta si el privirea spre cer.`
O mica picatura de apa cade din cerul trist, innorat si posomorat. Acea lacrima a cerului era ca un cub de gheata ce imi atinge pielea cu incetinitorul, inghetandu-mi tot corpul incet, incet, incet de tot. Sasuke observand ca mi se face frig, imi spune sa mergem acasa la el, deoarece e la doua strazi distanta. Incuviintez din cap, apoi imi iau repede lucrurile si incep sa alerg, cu Sasuke in ujrma mea.
In cateva secunde am ajuns la la intrarea in parc. In partea stanga a aleii se aflau multi copaci dezgoliti de frigul lunii noiembrie. Sasuke imi spune sa il urmez, iar eu fac intocmai.
In cinci minute ajungem in fata casei brunetului. Este o vila imensa, extraordinar de frumoasa. Nu am mai vazut in viata mea o casa atat de frumoasa.
Ne grabim sa intram in casa. El descuie repede usa, iar acolo ...
Ok, stiu ca este extrem de scurt si ca la sfarsit actiunea este extrem de grabita, dar ma grabesc si nu am avut atat de mult timp de scris.
So revin in weekend cu nextul.
Melodia pe care a cantat-o Sasuke in capitolul trecut ( melodia capitolului trecut ):
http://www.youtube.com/watch?v=JHnj2WwurU4
Melodia capitolului asta:
http://www.youtube.com/watch?v=AtEk7_TVBZI
Ok deci astept cat mai multe comentarii pana sambata.
Si va rooog, criticati. vreau critica cat mai dura, va imploor, ok?