102:
Aloha, Miss M!
Asa cum ti-am spus, m-am ocupat de fic si am citit inceputul si sfarsitul... si chiar si asa mai am ceva de citit, insa deja am tot ce imi trebuie ca sa critic.
O sa ma iau mai mult de inceput, cat si de modul in care ai evoluat pe parcurs si multe altele.
E bine ca si altii te-au mai ajutat acum pe parcurs si inainte, fiindca datorita lor ai evoluat mai mult, e bine.
OK, deci majoritatea capitolelor si-au pastrat acea simplicitate imbibata in confuzie, care a modificat extrem de mult sensul cuvintelor si a indus de multe ori cititorul in eroare. Cu timpul totul s-a mai clarificat si ai inceput sa dezvolti mult mai mult.
Capitolele sunt foarte scurte, mi-a fost usor sa le citesc, dar chiar si asa puteau fi mai lungi, prin combinatia de idei si atasarea lor la un capitol. Dar si pentru a face asta trebuia sa te pui la punct cu actiunea, cum avea sa se petreaca evenimentele ciudate, frumoase, cat si fenomenele stranii sau neobisnuite, care apareau in viata tinerei noastre Lizzi. Cat si a celor doi gemeni.
Actiunea a fost de mai multe ori, intr-o succesiune repetata, in care ideile zburau ca nebunele si nu se mai intelegea absolut nimic. Si ca sa fac referire si la ultimele capitole, da ai reusit sa ameliorez ceva mai bine aceasta probleme usor stapanind-o.
Un sfat mic: dezvolta mult mai mult dialogul si descrierea sentimentelor, personajelor, feomenelor, etc. Nu stiu cum sa-ti spun, dar dialogul nu trebuie chiar asa lasat simplu, trebuie specificat mai amplu cine il formeaza sau ce se petrece in timpul lui, un exemplu: "Cum ai facut asta?! Intrebarea mea ii atrasese privirea abisala si cu zambetul acela de vulpoi siret imi raspunsese in soapta, apropiindu-se cu pasi amenintatori spre mine. Pur si simplu ma uimea si in acelasi timp, ma fermeca."
- de genul, sper ca ai inteles.
De multe ori ai folosit cam aceleasi expresii, aceleasi cuvinte, in aproape toate capitolele... cel mai bine este sa diversifici, sa fluidizezi continutul. Din moment ce scri la persoana I-a, sunt sigura ca iti este mai usor sa spui prin intermediul personajului intreaga poveste, vorbeste normal, povestesel usor si amplu in acelasi timp, infigete mai adanc in miezul idei, care constituie inima acestui fic.
Felul in care tanara Lizzie se manifesta, gandeste trebuie mai bine conturat, mai pe scurt personalitatea ei vulcanica, personalitatea.... defapt adevaratul ei chip trebuie bine divizat, bine ingrosat si explicat, la fel si gemenii. Pot spune ca mediul in care ei s-au aflat nu le-a prea permis foarte multe si timpul lor petrecut impreuna nu a fost asa de bine simtit, in sensul ca parca nici nu erau impreuna ami tot timpul, asta datorata descrierii prea putine. Si poate ideile care au fost scurte.
Au fost momente destul de interesante pe aici si admit ca ai reusit sa le dai un farmec aparte, amia les la sfarsit cat si pe la inceput. Chiar daca modul tau de a scrie asa de simplu poate duce de multe ori in eroare, este totusi foarte atractiv si interesant, pe mine una m-a captat usor si ai reusit sa ma faci sa vreau sa citesc mai multe. Deci exista si parti bune, mai ales ca acuma ai inceput sa descrii ceva mai mult, mai structurat si mai cu amanunte.
Sa nu te lasi si sa continui pana la sfarsit... si sincer pui foarte, dar foarte repede capitolele care pe langa asta sunt cam scurte, deci ar cam trebui sa le lungesti.
Oricum bravo, ai evoluat, nu gluma, dar tot mai ai multe de invatat si noi te sustinem in continuare.
129:
Am citit tot :D Acum sunt gata sa comentez.
Ok... totul devine din ce in ce mai ciudat, sau cel putin mie asa mi se pare in secunda asta. Deci Melanie nu mai vorbeste cu Lizzie. Ei bine, in afara de acea Carol cam nimeni nu mai vorbeste cu ea.
Pot spune ca acest capitol m-a bagat in ceata rau de tot.
Actiunea nu mi s-a parut a fi grabita, descrierea cred ca a fost atat cat trebuie, iar greseli una singura am vazut care mi-a sarit in ochi, ai scris mai pe la inceput "insumi" si trebuia "insami".
In rest chiar nu mai stiu ce as putea sa spun, mai ales ca sunt multe chestii in capitolul asta care m-au bagat in ceata. Unul dintre ele este legat de persoana care a tras de fapt in Lizzie, pentru ca eu una tind sa o cred pe Carol cand spune ca nu ea a facut-o. Iar in acest caz singura explicatie care imi vine in minte este ca cineva trimis de Williams sau oricine altcineva care vrea ca planul sa reuseasca a facut-o. Caz in care sunt curioasa sa aflu cine anume, pentru ca presupun ca se va descoperi pana la urma, si tare mi-e ca e cineva din interior, ca sa zic asa.
Apoi ar mai fi acel desen, asa cum l-ai numit tu, la care lucreaza Melanie impreuna cu Alex. Cred ca de fapt este mult mai mult decat un desen la cum am ajuns sa o stiu pe Melanie. Pot spune ca sunt convinsa ca este ceva mult mai complex si din nou asta ma duce cu gandul la acea lupta care va avea loc cat de curand. Da, am eu ce am cu acea parte a ficului tau :))
Urmatoare chestie care mi-a atras atentia in acest capitol este acel vis pe care il tot are Lizzie. Nu cred ca este ceva atat de deosebit avand in vedere ca se stie deja ca nu prea mai are timp, dar mi-a placut partea aceea. Nu intreba de ce, ca nu as stii ce sa-ti raspund. Pur si simplu am eu ceva cu genul asta de vise, care de obicei nu prevestesc nimic bun, ceea ce in opinia mea inseamna ca totul va deveni muuult mai interesant.
Sa vedem daca am ratat ceva. Hmm... Ar mai fi faza cand Lizzie a cazut in mijlocul camerei cand asculta pe la usi care mi s-a parut putin amuzant. ^^
Pai, cam atat cred. Lizzie isi face totul cu mana ei, iar asta o cam costa, dar nu mai imi pare rau pentru ea. E vina ei ca pateste tot ce pateste deci sa se descurce. Bine sigur nu ii va fi dupa ce totul va lua sfarsit asta e clar. Nu pot sa ma hotarasc daca sa cred ca in cele din urma va innebuni sau nu, deci voi astepta sa vad ce se mai intampla.
Ok, atat, ca deja m-am lungit cam mult. Multa inspiratie in continuare!
134:
Buna ^^ Reusesc si eu in sfarsit sa ajung pe aici.
Ok, capitolul asta a fost destul de dragut. Multe nu s-au intamplat, dar poate e mai bine asa, avand in vedere ca intr-un viitor nu foarte indepartat(sper) totul o va lua putin razna, in sensul ca odata si-odata tot trebuie sa apara lupta aia intre Williams si grupul de mutanti.
Asa:
- actiunea nu a fost nici prea grabita nici prea lenta, a fost tocmai bine
- descrierea, dupa mine a fost buna, nu cred ca am vazut vreun loc in care sa mai fi mers. Eu zic ca a fost ok.
- greseli, am vazut una la final, ai uitat sa pui un "i", si cam atat. Nu am fost eu foarte atenta la asta ce-i drept.
Asa, mi-a placut muuuult parte cand Allan i-a spus verde in fata ca e clar ca ea il iubeste pe Alex si mi-a placut si mai mult cand ea a recunoscut cu voce tare chestia asta. Deci fata asta ii va scoate peri albi saracului baiat pana la urma :))
Pai, cam atat. Spor la scris in continuare! :*
Aloha, Miss M!
Asa cum ti-am spus, m-am ocupat de fic si am citit inceputul si sfarsitul... si chiar si asa mai am ceva de citit, insa deja am tot ce imi trebuie ca sa critic.
O sa ma iau mai mult de inceput, cat si de modul in care ai evoluat pe parcurs si multe altele.
E bine ca si altii te-au mai ajutat acum pe parcurs si inainte, fiindca datorita lor ai evoluat mai mult, e bine.
OK, deci majoritatea capitolelor si-au pastrat acea simplicitate imbibata in confuzie, care a modificat extrem de mult sensul cuvintelor si a indus de multe ori cititorul in eroare. Cu timpul totul s-a mai clarificat si ai inceput sa dezvolti mult mai mult.
Capitolele sunt foarte scurte, mi-a fost usor sa le citesc, dar chiar si asa puteau fi mai lungi, prin combinatia de idei si atasarea lor la un capitol. Dar si pentru a face asta trebuia sa te pui la punct cu actiunea, cum avea sa se petreaca evenimentele ciudate, frumoase, cat si fenomenele stranii sau neobisnuite, care apareau in viata tinerei noastre Lizzi. Cat si a celor doi gemeni.
Actiunea a fost de mai multe ori, intr-o succesiune repetata, in care ideile zburau ca nebunele si nu se mai intelegea absolut nimic. Si ca sa fac referire si la ultimele capitole, da ai reusit sa ameliorez ceva mai bine aceasta probleme usor stapanind-o.
Un sfat mic: dezvolta mult mai mult dialogul si descrierea sentimentelor, personajelor, feomenelor, etc. Nu stiu cum sa-ti spun, dar dialogul nu trebuie chiar asa lasat simplu, trebuie specificat mai amplu cine il formeaza sau ce se petrece in timpul lui, un exemplu: "Cum ai facut asta?! Intrebarea mea ii atrasese privirea abisala si cu zambetul acela de vulpoi siret imi raspunsese in soapta, apropiindu-se cu pasi amenintatori spre mine. Pur si simplu ma uimea si in acelasi timp, ma fermeca."
- de genul, sper ca ai inteles.
De multe ori ai folosit cam aceleasi expresii, aceleasi cuvinte, in aproape toate capitolele... cel mai bine este sa diversifici, sa fluidizezi continutul. Din moment ce scri la persoana I-a, sunt sigura ca iti este mai usor sa spui prin intermediul personajului intreaga poveste, vorbeste normal, povestesel usor si amplu in acelasi timp, infigete mai adanc in miezul idei, care constituie inima acestui fic.
Felul in care tanara Lizzie se manifesta, gandeste trebuie mai bine conturat, mai pe scurt personalitatea ei vulcanica, personalitatea.... defapt adevaratul ei chip trebuie bine divizat, bine ingrosat si explicat, la fel si gemenii. Pot spune ca mediul in care ei s-au aflat nu le-a prea permis foarte multe si timpul lor petrecut impreuna nu a fost asa de bine simtit, in sensul ca parca nici nu erau impreuna ami tot timpul, asta datorata descrierii prea putine. Si poate ideile care au fost scurte.
Au fost momente destul de interesante pe aici si admit ca ai reusit sa le dai un farmec aparte, amia les la sfarsit cat si pe la inceput. Chiar daca modul tau de a scrie asa de simplu poate duce de multe ori in eroare, este totusi foarte atractiv si interesant, pe mine una m-a captat usor si ai reusit sa ma faci sa vreau sa citesc mai multe. Deci exista si parti bune, mai ales ca acuma ai inceput sa descrii ceva mai mult, mai structurat si mai cu amanunte.
Sa nu te lasi si sa continui pana la sfarsit... si sincer pui foarte, dar foarte repede capitolele care pe langa asta sunt cam scurte, deci ar cam trebui sa le lungesti.
Oricum bravo, ai evoluat, nu gluma, dar tot mai ai multe de invatat si noi te sustinem in continuare.
129:
Am citit tot :D Acum sunt gata sa comentez.
Ok... totul devine din ce in ce mai ciudat, sau cel putin mie asa mi se pare in secunda asta. Deci Melanie nu mai vorbeste cu Lizzie. Ei bine, in afara de acea Carol cam nimeni nu mai vorbeste cu ea.
Pot spune ca acest capitol m-a bagat in ceata rau de tot.
Actiunea nu mi s-a parut a fi grabita, descrierea cred ca a fost atat cat trebuie, iar greseli una singura am vazut care mi-a sarit in ochi, ai scris mai pe la inceput "insumi" si trebuia "insami".
In rest chiar nu mai stiu ce as putea sa spun, mai ales ca sunt multe chestii in capitolul asta care m-au bagat in ceata. Unul dintre ele este legat de persoana care a tras de fapt in Lizzie, pentru ca eu una tind sa o cred pe Carol cand spune ca nu ea a facut-o. Iar in acest caz singura explicatie care imi vine in minte este ca cineva trimis de Williams sau oricine altcineva care vrea ca planul sa reuseasca a facut-o. Caz in care sunt curioasa sa aflu cine anume, pentru ca presupun ca se va descoperi pana la urma, si tare mi-e ca e cineva din interior, ca sa zic asa.
Apoi ar mai fi acel desen, asa cum l-ai numit tu, la care lucreaza Melanie impreuna cu Alex. Cred ca de fapt este mult mai mult decat un desen la cum am ajuns sa o stiu pe Melanie. Pot spune ca sunt convinsa ca este ceva mult mai complex si din nou asta ma duce cu gandul la acea lupta care va avea loc cat de curand. Da, am eu ce am cu acea parte a ficului tau :))
Urmatoare chestie care mi-a atras atentia in acest capitol este acel vis pe care il tot are Lizzie. Nu cred ca este ceva atat de deosebit avand in vedere ca se stie deja ca nu prea mai are timp, dar mi-a placut partea aceea. Nu intreba de ce, ca nu as stii ce sa-ti raspund. Pur si simplu am eu ceva cu genul asta de vise, care de obicei nu prevestesc nimic bun, ceea ce in opinia mea inseamna ca totul va deveni muuult mai interesant.
Sa vedem daca am ratat ceva. Hmm... Ar mai fi faza cand Lizzie a cazut in mijlocul camerei cand asculta pe la usi care mi s-a parut putin amuzant. ^^
Pai, cam atat cred. Lizzie isi face totul cu mana ei, iar asta o cam costa, dar nu mai imi pare rau pentru ea. E vina ei ca pateste tot ce pateste deci sa se descurce. Bine sigur nu ii va fi dupa ce totul va lua sfarsit asta e clar. Nu pot sa ma hotarasc daca sa cred ca in cele din urma va innebuni sau nu, deci voi astepta sa vad ce se mai intampla.
Ok, atat, ca deja m-am lungit cam mult. Multa inspiratie in continuare!
134:
Buna ^^ Reusesc si eu in sfarsit sa ajung pe aici.
Ok, capitolul asta a fost destul de dragut. Multe nu s-au intamplat, dar poate e mai bine asa, avand in vedere ca intr-un viitor nu foarte indepartat(sper) totul o va lua putin razna, in sensul ca odata si-odata tot trebuie sa apara lupta aia intre Williams si grupul de mutanti.
Asa:
- actiunea nu a fost nici prea grabita nici prea lenta, a fost tocmai bine
- descrierea, dupa mine a fost buna, nu cred ca am vazut vreun loc in care sa mai fi mers. Eu zic ca a fost ok.
- greseli, am vazut una la final, ai uitat sa pui un "i", si cam atat. Nu am fost eu foarte atenta la asta ce-i drept.
Asa, mi-a placut muuuult parte cand Allan i-a spus verde in fata ca e clar ca ea il iubeste pe Alex si mi-a placut si mai mult cand ea a recunoscut cu voce tare chestia asta. Deci fata asta ii va scoate peri albi saracului baiat pana la urma :))
Pai, cam atat. Spor la scris in continuare! :*