A picture of you

[Beatrix LaVey]

Multumiiim :X Acum, next:

Capitolul 12
 
Ma durea inima acum. Pur si simplu cuvintele sale ma lovisera ca niste nenorocit, iar lui nici macar nu ii pasa. Pur si simplu doream... Sa dau timpul inapoi. De-as fi putut s-o fac as fi sters tot cu un burete, insa nu puteam si-acum eram curpins de regrete. Ma imaginam pe mine, o epava ajuns acum. Cand eram dezamagit si indurerat nici sa fac ceea ce imi placea nu mai puteam. Nici sa imi fac treaba nu mai puteam, nu mai puteam nimic. Sky credea ca era un obiect pentru mine, ceea ce pe mine ma durea ingrozitor.
Nu fusese un obiect si nu avea sa fuie in vecii vecilor un obiect pentru mine. Ceilalti fusesera obiecte, el era cu adevarat o pesoana. Ma durea ca ma certase, desi nu o facea. Erau multe in minea mea, nu stiam cum sa tratez lucrurile, ce sa fac sau cum sa le fac. Eram pierdut... Pierdut in durere, intr-o lume tacuta si totusi foarte galagioasa, in mintea mea erau acum numai tipetele lui de durere si imi simteam ochii umezi. Cand a plecat mi-am simtit cerul cazandu-mi in cap.
- Sedinta ta s-a amanat, poti pleca, imi spuse producatorul si mi-am luat hainele, plecand in acel costum sus, pe acoperis, unde il gasisem pe Sky. Statea pur si simplu si privea cerul cu acei ochi pierduti, incredibil de frumosi. Eram singuri acum, nu ne vedea nimeni. M-am apropiat incet de el. Statea rezemat de zidul de la casa de pe cladire a liftului, uitandu-se in gol.
- Sky...
Vocea mea era inceata, indurerata, profunda. Nu-mi venea sa cred ca ajunsesem sa fiu el cel dinainte, fara nicio masca, doar un simplu om. Tanarul isi intoarse pentru cateva momente privirea la mine. Imi zambea foarte dulce... Nu parea ca ar fi fost o problema tot ceea ce se intamplase in urma cu o noapte, insa pentru mine era o problema... Una mare, groaznic de mare.
- Stai jos, imi spuse zambind trist, apoi privirea sa se indreptase asupra cerului iarasi.
Mi-am dat sacoul jos de pe mine si camasa de la el, apoi si pantalonii si pantofii, luandu-mi maieul meu negru, blugii albastrii si taiati si tenesii negri in picioare. M-am pus exact langa el, trupurile noastre fiind lipite. Aveam loc sa stam si mai departati, insa nici eu nu stiam de ce vreau sa fiu langa el.
- Sky... i-am soptit numele cu aceeasi noanta trista in voce. Ochii incetosati acum scapau lacrimi si nu-mi venea sa cred acest lucru. Plangeam in fata cuiva... PLangeam in fata unui necunoscut, insa nici macar nu imi pasa de acest lucru. Sky, imi pare rau, din inima iti spun asta.
Eram ca un copilas acum si scanceam, inghitind gemete si lacrimi. Baiatul era de-a dreptul uimit de ceea ce vedea, insa nu scosese niciun alt sunet, nimic, nu facea decat sa se uite la mine, sa imi zambeasca usor, parca indiferent.
- Ti-am zis, Axel, nu trebuie sa imi ceri scuze... Eu imi cer scuze pentru faptul ca ti-am gresit, am facut eu ceva care sa te faca sa ma urasti...
Am inceput sa plang si mai tare in acel moment, deznadajduit. Baiatul insa isi puse o mana pe antebratul meu. Imi stransesem genunchii la piept si imi ascunsesem privirea in palme, dar el nu renunta si imi descoperi chipul cu blandete, incadrandu-mi-l in mainile sale fine, fortandu-ma, insa la fel de gingas, sa ma uit la el. 
Printre scancete, am reusit sa ii spun:
- Tu nu ai de ce sa iti ceri scuze... Am fost un adevarat monstru cu tine, m-am purtat ca o bestie ordinara. Nu reprezinti un obiect pentru mine, Sky. Poate ai avut impresia ca ceilalti reprezinta ceva pentru mine, insa ei sunt obiectele, nu tu. Pentru mine... Era doar placere. Si imi pare rau, dar nu pot nega acele lucruri... Te-am folosit sa-mi satisfac placerea si nu ti-as fi facut alea daca nenorocitul ala...
Sky facuse ochii mari acum, insa tot bland ma privea. Modul sau indiferent de a fi ma ingrijora prea tare, insa nu aveam ce sa-i fac, cum sa-l schimb, asta era el.
- Continua... ma indemna si imi sterse lacrimile cu degetele mari. S-a pus iarasi in aceeasi pozitie, continuand sa se uite la cer, asezandu-mi capul pe umarul sau.
- Stii, cel pe care l-am avut in baie... Mi-a spus ca ai fost al lui... Si al producatorului... Ca asa ti-ai castigat postul in Play Girl... Si ca ai ajuns prin patul mai tuturor de-acolo. Aflasem de curand ca esti gay chiar de la tine si pur si simplu am devenit furios. Poate daca mi-ai fi spus tu asta nu m-ar fi deranjat, insa mi-a spus-o el... Si a fost ca o palma pentru mine. Imi esti prieten... De fapt asa te consider eu, nu cer de la tine sa ma consideri asa. Nici nu ma mira daca ma urasti, ma urasc eu insumi...
- Nu trebuie, spuse in soapta, luandu-mi mana in mana sa pe care si-o lasa sa cada pe picioare. Incepuse sa mi-o mangaie usor, parca in incercarea de a ma calma. Lacrimile mele insa continuau sa-mi strabata chipul si nu ma asteptam sa inceteze prea curand. 
- A fost o ratacire de moment... De mai mult timp, de fapt... Si constientizez ca acum incerc sa imi justific comportamentul acelas... Si da, chiar o fac. Imi cer iertare, o fac pentru ca nu esti un obiect, nu reprezinti asta pentru mine si nici in momentele alea nu ai reprezentat. Ma doare insa ca te-am ranit, ca mi-am batut joc de tine ca de un strain, de parca nu ai fi fost Sky, ci ai fi fost un simplu '' cineva ''. De obicei sunt violent pentru ca nu ma satisface nicio persoana, aseara insa nici eu nu stiu de ce am fost asa... Poate din cauza faptului ca eram orbit de gelozie. Am reactionat ca un prost, voiam doar sa te am si eu. De ce sa te aiba ei si eu nu? Imi placeai prea mult, crezusem ca esti altfel si dupa spusele boului aluia concluzionasem ca esti ca toti ceilalti, insa cand m-am trezit mi-am dat seama ca nu esti... Priveam sangele si plangeam, Sky. Mi-e rusine de mine, nu imi pot ierta faptul ca nu te-am ascultat cand mi-ai zis ca fac o greseala... Nu-mi pot ierta faptul ca nu mi-am dat seama ca esti virgin...
Din nou suspinam si abia mai vorbeam. Eram insa coerent si stiam tot ceea ce spun, eram si incredibil de dezamagit, de trist. Ma uram pe mine insumi si el nu o facea!
- Axel, asculta. A fost poate si greseala mea. Tipul ala s-a dat la mine, eu l-am refuzat. Dar nu aici e marul discordiei, problema a fost Emmet. De cand m-am despartit de el, am ajuns doar o umbra a ceea ce am fost. Si nu iti port pica. Asa a fost sa fie, nu trebuie sa ne uram unul pe celalalt si nici pe noi insine.
Se intorsese spre mine pentru a-mi putea vorbi, pentru a ma putea privi. Ii strangeam mana intr-a mea acum, insa nu cugetam a face orice altceva.
- Imi doresc sa fie un vis urat... Din care sa ma trezesc si sa te am langa mine... Sa ti-l povestesc si sa radem copios amandoi, intelegi? Imi doresc, pe de alta parte, sa mor. Aproape ca m-as sinucinde...
- Nu mai spune asta, Axel. Nu vreau sa te aud spunand asta, imi comunica in soapta baiatul si imi sterse lacrimile. Haide, nu mai plange, nu vreau sa te mai vad facand asta. Ma doare cand plangi chiar mai mult decat durerea aceea fizica. Ti-am zis clar, nu iti port pica si nu o ducem nicaieri daca ne tot contrazicem in privinta acestor doua chestii.
Am oftat. Avea prea mare dreptate, eu ziceam una, el zicea alta, si ne tot contraziceam.
- Ma ierti? am intrebat stergandu-mi lacrimile. Nici macar nu stiam de ce intreb acest lucru, mi se parea teribil de prostesc. Cum sa ma ierte? Poate verbal o facea, insa in sufletul sau eram sigur ca ma uraste... Si nu stiam cum sa fac sa modific acest lucru.
- Da, te iert.
Vocea lui era in conitnuare calda, dar indiferenta. Ma speriase insa tonul dur din camera unde facusem poze. Doream sa il iau in brate si sa il strang, insa nu-mi permitea sa mai fac acest lucru.
- Sky, cred ca am probleme cu nervii, am spus in soapta, parca fiindu-mi rusine de ceea ce fac. Desigur, isi daduse el insusi seama de toate acele lucruri dupa ceea ce ii facusem.
-  Vad, dar de ce imi spui asta? Ce te framanta in afara de... ?
- L-am batut pe nenorocitul ala. Cred ca i-am lasat sechele. I-am scos dintii si l-am facut sa scuipe sange... Si merit sa intru la inchisoare, insa nu pentru el, ci pentru tine. Nu-mi vine sa cred ca te-am violat... Pricepi ce spun? Nu-mi vine sa cred, mi-e teama...Mi-ai spus ca m-ai iertat, insa oare ai facut-o? Eu o s-o fac vreodata? m-am intrebat oftand si inca o lacrima se scurse pe chipul meu.
- Nu mai plange, Axel. Sa nu o luam de la inceput, imi spuse nelasand loc de a-l refuza. Gata, ajunge. Ce a fost a fost, s-a intamplat acum si nu mai poti face nimic, pricepi? E gata, am trecut si eu, ai trecut si tu si suntem bine, ne-am impacat. Nu ma mai supara...
Avea dreptate, eram absurd, insa ma durea si aveam indoieli. Cum sa nu fi avut? Barem... Nu fusesem bland cu el si eu, nu ii aratasem ce e placerea, ci ma comportasem animalic. Eram un animal, insa se parea ca aveam sentimente, fiindca nu doream sa il mai supar. Mana sa era inca legata de a mea si i-am ridicat-o la buze, sarutandu-i-o usor. Isi inchisese ochii si se lasa pe jos, intinzandu-se. Ma indemna dintr-o privire sa fac precum facuse el, ajungand si eu sa stau ca si el. Imi lasase capul sa se aseze iarasi pe umarul sau si stateam amandoi si priveam cerul frumos...
'' Imi pare rau... Iarta-ma... Imi cer iertare... Jur... Jur ca ma doare... ''