Pretul amintirilor

[mady]

Lume,lume....lume cap nou!!! Enjoy



XV


Razele palide ale soarelui de noiembrie imi atingeau delicat chipul adormit facandu-ma sa ma trezesc.Somnoroasa si destul de deranjata de faptul ca trebuia sa pun capat somnului odihnitor mi-am atintit ochii asupra telefonului.
-Hmm...9:30...trebuia sa fi mai dormit ! am soptit usor frecandu-mi delicat ochii cu dosul palmei.Ce-i asta? am rostit surprinsa cand am simtit un material rigid ce-mi atingea pielea.Mi-am amintit insa imediat ca defapt era plasturele ce-mi acoperea rana de la deget.
-Ace Damon....necioplit si totusi..atat de grijului uneori, am zambit intorcandu-mi privirea spre somptuasa vila de vis-a-vis.
Confuza.Asa ramasesem dupa plecarea lui Ace. Fusese atat de ciudat...noi doi purtand o discutie normala ca intre doi prieteni,fara jigniri,certuri,sau ironii.O dupamiaza absolut normala...aproape prea normala pentru unul ca Ace.
- Ce joc mai e asta Ace? Dintr-o data devii atat de amabil si binevoitor cu mine.La ce te gandesti? Mi-ar placea sa stiu ce e in mintea aia infecta a ta.Precis numai lucruri lipsite de sens care pentru mine nu au nici o valoare...si totusi mi-ar placea atat de mult sa stiu....
Am oftat scuturand usor capul.Ace Damon era un prefacut.Asta o stiam inca din prima clipa cand l-am vazut.Genul tipic de baiat rasfatat....oh si atat de ipocrit incat ma scotea din sarite cu simplul lui zambet.Uram personalitatea asta .Poate pentru ca, aveam sa aflu mai tarziu,imi aducea frecvent aminte de nenorocitul de Wade.Mda,cam asa era si Wade pe vremea cand il cunoscusem.Tocmai de aceea a fost un soc atunci cand l-am vazut apropiindu-se de mine si spunandu-mi ca ii plac.Fusesem atat de incantata ca cel mai grozav tip din liceu se uitase la o persoana atat de stersa ca mine,incat inima aproape ca imi sarise din piept.
Poate tocmai de aceea uram acel comportament.Dar il uram si pe Ace.Sau cel putin asa credeam,pana mai ieri,cand imi lasase o impresie mai mult decat placuta,ceea ce ma facuse sa ma infior mai mult de mine,ca fusesem pacalita de cateva gesturi dragute,decat de Ace, care nu facea altceva decat sa se distreze pe seama mea.Si totusi,Ace era un maestru in arta prefacatoriei si a manipulari.Cunostea atat de bine personalitatea unui om,de la doar o simpla privire aruncata cu dispret.Pun pariu ca imi cunostea emotiile si personalitatea.Asta ma scotea cel mai mult din sarita.In fata lui eram ca o carte deschisa.Imi cunostea reactiile si ii era atat de usor sa ma faca sa rebufnesc.
-Nu stiu ce cauti Ace Damon, sau de ce-ai vrea sa te joci...dar nu te baza pe mine.Nu mai am timp de asa ceva!



-Ai grija cu aia! Ma doare! am spus enervata atintindu-i priviri de foc hairstilistei ce-mi aranja parul.
Brutal si nepoliticoasa si-a cerut scuze,continuand insa sa ma traga de parul la care tineam nu mult...enorm.Ma aflam aici de patru ore, in seara asta avad loc faimoasa prezentare cu care parintii mei ma torturasera atat. Trebuie sa recunosc,si asta o spun cu toata franchetea ca...cel mai oribil lucru din lume e sa fi manechin.O simteam pe propia mea piele si nu-mi placea deloc.Nici mai mult nici mai putin decat patru ore a trebuit sa fiu machiata,coafata,imbracata,aranjata,apoi iar coafata si tot asa,pana ce nervii imi erau pe punctul de a ceda.Tot corpul imi tremura,si asta nu din cauza emotiilor,cat a furiei.
Rezultatul celor patru ore de chin m-a surprins insa chiar si pe mine.Mereu crezusem ca stiu cat de bine arat si ca orice as face in plus nu ma va face mai frumoasa ci mai penibila, incercand sa fortez ceea ce natura nu-mi daduse.Acum insa eram total convinsa ca machiajul...chiar poate face minuni.Cand m-am privit in oglinda,initial nu ma recunoscusem.Abia dupa secunde bune de tot holbat in oglinda am realizat ca cea de acolo eram eu.Ochii ma dadusera de gol.
Abia atunci intelesesem de ce a trebuit sa dureze atat de mult.Machiajul smokey eyes era destul de sofisticat,combinand mai multe culori dintre care putusem sa disting doar un negru mat si un crem pal.Parul imi era aranjat intr-o frumoasa coada impletita intr-o partre,in care se regaseau diverse pietricele argintii, verzi si mov ce straluceau orbitor.
Insa ceea ce ma impresionese cu adevarat fusese tinuta.Rochia pe care o purtam era intradevar splendida,constituind piesa de rezistenta a colectiei. Sofisticata, eleganta,provocatoare, era intru-totul pe gustul meu.Modelul era unul destul de complex ,cu multe aplicatii de perle si flori din dantela facute manual.Culoarea de verde turcoaz,in combinatie cu dantela neagra de pe margine creea un contrast izbitor ce scotea in evidenta eleganta tinutei.
In picioare purtam niste pantofi incredibil de inalti,dar spre surprinderea mea destul de comozi.Negrii,cu imprimeuri de dantela si matase,pantofii erau categoric o alegere extraordinara in combinatie cu rochia.
Altfel spus aratam incredibil ! Dar asta nu ma ajuta cu nimic in lupta cu emotiile ce ma stapaneau.Nu dupa mult timp s-a anuntat inceputul prezentarii,iar manechinele au inceput sa isi faca aparitia pe podium.In jurul meu era o mare agitatie fiecare avand grija sa isi indeplineasca cu sfintenie datoria.Dezorientata si speriata priveam tacuta in jurul meu inghitind in sec.Habar nu aveam ce trebuia sa fac asa ca am preferat sa raman unde eram cu aceea figura pe fata.
-Tu! am auzit o voce imperiala de barbat in spatele meu.M-am intors incet analizandu-l vag pe cel din fata mea.Era un barbat maruntel,bine facut cu o mustata ce aproape ca m-a facut sa surad.Cine esti tu...si ce stai acolo ca o statuie.Oh doamne sunt inconjurat numai de inutili !
-Si ma rog cine sunteti dumneavoastra sa imi vorbiti mie asa ? Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar s-ar putea ca de mine sa depinda soarta acestei....chestii pe care voi o numiti prezentare,am raspuns pe un ton acid,enervata de atitudinea si tonul micului omulet.
M-a analizat in detaliu si imediat ce a realizat cine sunt si-a cerut rusinat scuze,explicandu-mi ca e un pachet de nervii cu toata tevadura asta.Am dat nepasatoare din cap,nepasandu-mi prea mult de grijile sale.Nu dupa mult timp am fost anuntata ca eu urmez.Am tras precauta aer in piept incercand sa imi amintesc tot ceea ce repetasem timp de trei zile.
Increzatoare,eleganta si sigura pe sine,pe afara dar plina de teama si emotie pe dinauntru.Asta eram eu in momentul cand am pasit pe podium.Chiar daca nu as fi crezut niciodata asa ceva,cele trei zile de repetiti ma ajutasera sa imi controlez mai usor expresia si mimica fetei.Incercam sa privesc inainte si sa nu dau importanta blitz-urilor ce ma orbeau.Fara sa vreau i-am intalnit privirea tatalui meu.Parea ingrijorat,dar in acelasi timp imi dadea de inteles ca ceea ce fac este excelent si trebuie sa continui.Langa el am zarit-o si pe mama.Era zambitoare,privindu-ma cu dragoste si admiratie,fara a-si desclesta insa pumni,crezand poate ca daca o va face,toata energia pozitiva ce mi-o trimite va disparea si astfel voi face un lucru necugetat.Ceea ce insa m-a surprins a fost insa prezenta lui Ace.Desi in toata agitatia si luminile acelea orbitoare imi era practic imposibil,totusi,l-am putut vedea intr-un colt intunecat si destul de retras cum ma privea neincetat.Nu ii vedeam privirea,dar eram sigura ca se uita la mine.Nu stiu de ce,dar, asta imi dadea o sadisfactie enorma.




Ajunsa in sfarsit in culise,am putut rasufla linistita.Prezentarea fusese un succes,iar eu nu ma impiedicasem nici macar o data,ceea ce ma facea extrem de mandra de mine.Cu toate ca nu agream modelingul,faptul ca reusisem sa duc la bun sfarsit ceea ce incepusem,era cu adevarat un mod de a-mi demontra mie,ca daca e vointa,si un strop de santaj emotional la mijloc pana si cel mai neplacut lucru poate fi realizat.In culise am fost calduros intampinata de parinti si de sotii Damon ce m-au felicitat indelung.Tata mi-a spus ca am fost extraordinara si ,incercand sa glumeasca,mi-a spus ca ma va chema si cu alta ocazie.Am zambit ironic,iar el, euforic mi-a zambit sarutandu-mi tandru crestetul.Mama era si ea in culmea fericirii acum ca "ii calcasem pe urme".Era atat de fericita ca fiica sa a ajuns sa defileze la un asa eveniment incat nu se mai oprea din imbratisat si laudat,spunandu-mi ca am fost nascuta pentru asta si ca, o mostenesc cu siguranta in aceasta priviinta.
Satula de toate aceste comentarii si vizibil obasita i-am rugat sa ma lase sa ma duc sa ma schimb,iar,dupa aceea vom discuta pana dimineata daca e necesar.Odata ce toti au plecat am respirat adanc inchizand prelung ochii.
-Doamne credeam ca nu mai pleaca !
-Ooo micuta Allison e obosita? s-a auzit o voce ironica in spatele meu,ce stiam foarte bine cui ii apartinea.
-Ace Damon ! Am crezut ca macar de data asta nu-ti vei face simtita prezenta,dar am sperat in van...Ce cauti aici?am intrebat plictisita.
-Nu se vede? Am venit....sa vad cum esuezi...a continuat ironic, o sclipire ciudata aparandu-i in privire.
-Hmm...se pare ca iti pierzi timpul pentru ca totul a fost un succes,iar eu...ei bine nu are rost sa ma laud...doar m-ai vazut,am rostit plina de mandrie,doar pentru a-l face sa se simta prost ca s-a indoit de calitatile mele.
A tacut pentru o secunda privindu-ma grav.Nu era incordat,ci dimpotriva,se arata extrem de jovial si destins.
-Da am vazut si,de departe ai fost cea ma frumoasa...Trebuie sa recunosc dulceata ca m-ai lasat cu un gust extrem de dulce, a spus zambitor apropiindu-se usor de mine.
Incercand sa arat o atitudine cat mai intimidanta si napasatoare,am ramas nemiscata,incercand sa il inteleg.
-Ce vrei sa spui cu "un gust extrem de dulce"?
-Vreau sa spun ca mi-a placut ce am vazut,dar ca afirmatia mea sa fie adevarata in totalitate trebuie sa si gust....
Spunand acestea,fara a-mi da nici o alta avertizare,si-a incolacit rapid o mana in jurul taliei mele, pe cealalta inclestand-o usor in parul meu,sarutandu-ma intens.Luata prin surprindere nu am putut riposta ceea ce m-a facut sa cad cu o foarte mare usurinta in mrejele ademenitoare ale cuceritorului Damon.Ii simteam buzele carnoase,usor reci,cum le acaparasera pe ale mele,iar limba sa ce isi facea de cap neincetat facandu-ma sa scot un mic icnet.Eram constienta de ceea ce fac,dar totusi nu doream sa ma opresc asa ca, surprinzandu-ma chiar si me mine,mi-am incolacit bratele in jurul gutului sau, adancind si mai mult sarutul.Mana sa a inceput sa se plimbe usor pe spatele meu ,trimitandu-mi fiori reci.
Nu stiu cat timp am mai fi continuat asa,dar parca trezita dintr-un vis,am reactionat la un moment dat,incepand sa bat in retragere.Ace insa nici nu a vrut sa auda de asa ceva.M-a strans si mai mult la piept, incepand cu o noua serie de mangaieri si atingeri patimese.Ramasa insa fara aer,si nemaigasind o alta alternativa am ajuns la concluzia ca asa era cel mai bine, si fara a ma mai gandi mult,l-am muscat brutal de buza de jos,facandu-l sa geama de durere.
-Auch ! E a doua oara cand faci asta ! mi-a reprosat el zambind, atingandu-si intentionat buzele.
-La fel si in cazul tau,am reusit eu sa gangur printre gafaieli.
Fara a-mi da de veste s-a intors pe calcaie,pasind nonsalant spre iesire.In treacat mi-a aruncat plin de sarcasm o privire perversa.
-Esti dulce intradevar,exact asa cum am banuit... !