[Terminat] Dincolo de cuvinte, ego-ul ne stapaneste pe fiecare

[Miss M]

Bun, dupa lupte seculare mi-am invins lenea si am venit si eu pe aici.
Imi place place place povestea ta:X, descrii sentimentele lor asa frumos...
La modul general vorbind, mi-a placut firul narativ pana acum, felul cum s-au comportat Ada si Oliver, care mai de care mai prostuti uneori. Dar se iubesc, asta conteaza. Totul e sa se termine bine. Ca de inceput, au inceput cu stangul. Era ceva gen:
- Nu voi fi papusa ta.
- Dar trebuie! :))
Si totusi a devenit, treptat, mai bine. Am adorat scena cu:"De cate ori sa-ti spun sa nu mai pleci din spital?", cred ca e preferata mea. Apoi, minunatul nostru baiat strica tot. Bravo lui, ce sa zic?
Acum, despre ultimul capitol. Mi-e mila rau de Ada, sa-l cauti asa disperata si sa nu-l gasesti, unde mai apare si ingerul mortii(nu stiu ce mi-a venit) si il terfeleste in cel mai jalnic mod pe bietul Oliver.
Oricum, daca Demetri continua cu aluziile atat de evidente(apropae ca urla: "Te plaaac!"), se vor forma doua echipe: team Oliver vs. team Demetri. Sper doar sa nu-i prinda pe aia doi in dormitor si totul sa fie stricat... din nou.
Astept continuarea si vroiam sa te rog, daca nu te superi, sa ma anunti cand o pui. :*