06-10-2011, 08:20 PM
Dragoste Infinita
Capitolul 17
- Sa ne cunoastem mai bine -
Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece Sasuke vine la mine si imi spune ca nu placa nicaieri. Eu ii zambesc dulce, dupa care ma uit adanc in ochii lui.
Iar simt cum ma pierd in acel abis nesfarsit, acel abis unde nu pot citi niciodata nimic. Simt cum totul in jurul meu dispare. Nu mai exista nimic pe langa mine, doar eu si el. Inima mea zburda ca o nebuna in interiorul meu. Incerc sa ii spun ceva, sa misc, dar nu pot. Corpul meu nu reactioneaza in nici un fel. Trag adanc aer in piept, vrand totusi sa spun ceva, dar Sasuke mi-o ia inainte si zice :
- Hai sa mergem in parc. Putem sa mai vorbim, sa ne cunoastem mai bine si poate … sa devenim totusi prieteni. Ce zici ? Ai curaj sa incerci sau o sa fugi si de data asta de mine ?
- Sigur ca o sa vin ! Nu vreau sa mai fug de acum inainte, deci o sa vin cu tine si o sa infrunt realitatea. Si despre oferta ta cu prietenii … cred ca am de gand sa o accept. Ce crezi ? Acum mai sunt o fricoasa ? zic eu cu un zambet smecher pe buze.
Cand aude ca accept sa fim prieteni fata i se lumineaza, iar un zambet mare ii apare pe buze, facandu-l sa para incantat de raspunsul meu. Fara sa mai stea mult pe ganduri imi spune sa mergem.
Pornim incet spre parc. Pe drum am vorbit despre diverse chestiute neimportante : despre scoala, teme, hobby-urile noastre si multe altele. Am aflat despre Sasuke o gramada de lucruri, cum ar fi faptul ca este pasionat de muzica, stie sa cante la chitara si vrea sa isi faca o trupa impreuna cu prietenii lui. Eu, de curiozitate, il pun sa imi cante ceva. La inceput nu a acceptat, dar intr-un final a zis ca o sa imi cante cateva versuri cand o sa ajungem in parc. Cum eu eram extrem de curioasa, am grabit pasul, pentru a ajunge mai repede in parc. Brunetul era amuzat de curiozitatea mea.
Intr-un final ajungem si in parc. Drumul a fost destul de lung, dar nu mai conteaza. Ceea ce este important este faptul ca Sasuke o sa-mi arate cat de bine se pricepe la cantat. Sunt extrem de curioasa sa aflu cum suna vocea lui.
De la intrarea in parc, raman uimita. In fata mea se afla un parc extraordinar, plin de flori multicolore, o gramada de copaci ; dintre care cativa sunt niste ciresi. Ciresul cel mai mare se afla langa o fantana din mijlocul parcului. Eu ii propun brunetului sa ne asezam acolo, iar este de acord.
Odata asezati pe marginea fantanii, eu ii reamintesc lui Sasuke ca a zis ca o sa imi cante ceva cand ajungem in parc si il intreb daca este pregatit. El da aprobator din cap, isi drege glasul, apoi incepe sa ma incante cu talentul sau :
- You are so beautiful, you are the kind of girl
That has the chemicals that makes me fall in love
Beautiful, you are the kind of girl,
That has the chemicals that makes me fall in love.
Recunosc imediat melodia; este una dintre melodiile mele preferate de la Escape The Fate, You are so beautiful. Vai, cat pot iubi melodia asta, este pur si simplu geniala. Nu stiu, pur si simplu ma face sa ma simt mai speciala. Simt cum versurile imi vorbesc mie, nimanui altcuiva. Iar cantata de Sasuke suna parca mai bine decat originalul; din gura lui ma face sa ma simt chiar mai bine decat cand ascult melodia originala.
Brunetul asta chiar are talent, unul minunat. Ma bucur pentru el; as vrea sa am si eu un astfel de talent, dar nu cred ca eu cant prea bine.
Sasuke se opreste din cantat si se uita atent la mine, cu acei ochi extrem de patrunzatori ai sai si cu acel zambet mirific; absolut superb. Privirea sa ma face sa zambesc gingas. Deodata brunetul rupe aceasta tacere apasatoare si ma intreaba cum mi s-a parut. Eu ii spun cat de mult mi-a placut, apoi ii fac o mie de complimente si ii spun cat de talentat e. El se amuza pe aceasta tema si zice ca nu este nevoie sa-mi zica toate astea.
Dupa vreo jumatate de ora in care am tot vorbit si ne-am amuzat unui pe seama celuilalt, eu imi amintesc ca noi trebuia ca in tot acest timp sa fim la detentie. Incep sa rad singura, facandu-l pe Sasuke curios. Ii spun motivul pentru care rad, acum razand si el.
Cand ma gandesc la saracul Naruto, sta acolo in clasa singur, inca vreo patru ore. Mi-e mila de el, dar si-a facut-o cu mana lui.
Sasuke isi lasase sticla de apa in spatele meu, iar cand a vrut sa o ia, a reusit sa ma dezechilibreze si sa ma faca sa cad in fantana, el fiind dupa peste mine. Am inceput amandoi sa radem de mica noastra boacana, apoi am inceput sa ne privim in ochi, extrem de intens.
Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.
Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este atat de bine sa zambesti.
Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.
Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul era vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat.
Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca in preajma lui pot sa fiu eu cu adevarat, ca nu trebuie sa-mi masor cuvintele si ca pot spune absolut orice; deoarece el nu va mai zice nimic. Simteam ca el imi poate fi cu adevarat prieten; ca pot in sfarsit sa imi fac un prieten adevarat. Totul este minunat.
Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata,.
Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce face.
Sasuke imi atinge incet buzele cu cele doua petale catifelate ale lui. Era o senzatie extrem de placuta, care te facea sa te simti mai bine ca in al noualea cer; cea mai frumoasa senzatie posibila. Inima mea a luat-o razna, batand cu o viteza omeneste imposibila. Nu-mi vine sa cred! Este minunat, am avut in sfarsit primul sarut. Dupa atatea incercari esuate de-al saruta pe brunet, intr-un sfarsit a facut-o el. Dar stai! Asta nu este bine, absolut deloc bine; este chiar foarte rau. Noi trebuia sa fim prieteni, nu sa ajungem sa ne sarutam.
Chiar daca este ceva care nu ar fi trebuit sa se intample niciodata eu sunt cea mai fericita persoana de pe Pamant. Simt o gramada de fluturasi in interiorul meu; fluturi care zburda peste tot, nelinistindu-mi inima, facand-o agitata, inbebunind-o si fortand-o sa bata cu o asemenea viteza.
Deodata, Sasuke rupe sarutul aproape perfect si zice:
- ... .
Scuzati miile de greseli de tastare si extrema intarziere.
O sa dau maine un edit sa il aranjez in pagina.
Acum nu mai am baterie la laptop si nu mai e curent :((
Il dedic tuturor celor care imi citesc ficul.
Bye :*:*:*
Capitolul 17
- Sa ne cunoastem mai bine -
Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece Sasuke vine la mine si imi spune ca nu placa nicaieri. Eu ii zambesc dulce, dupa care ma uit adanc in ochii lui.
Iar simt cum ma pierd in acel abis nesfarsit, acel abis unde nu pot citi niciodata nimic. Simt cum totul in jurul meu dispare. Nu mai exista nimic pe langa mine, doar eu si el. Inima mea zburda ca o nebuna in interiorul meu. Incerc sa ii spun ceva, sa misc, dar nu pot. Corpul meu nu reactioneaza in nici un fel. Trag adanc aer in piept, vrand totusi sa spun ceva, dar Sasuke mi-o ia inainte si zice :
- Hai sa mergem in parc. Putem sa mai vorbim, sa ne cunoastem mai bine si poate … sa devenim totusi prieteni. Ce zici ? Ai curaj sa incerci sau o sa fugi si de data asta de mine ?
- Sigur ca o sa vin ! Nu vreau sa mai fug de acum inainte, deci o sa vin cu tine si o sa infrunt realitatea. Si despre oferta ta cu prietenii … cred ca am de gand sa o accept. Ce crezi ? Acum mai sunt o fricoasa ? zic eu cu un zambet smecher pe buze.
Cand aude ca accept sa fim prieteni fata i se lumineaza, iar un zambet mare ii apare pe buze, facandu-l sa para incantat de raspunsul meu. Fara sa mai stea mult pe ganduri imi spune sa mergem.
Pornim incet spre parc. Pe drum am vorbit despre diverse chestiute neimportante : despre scoala, teme, hobby-urile noastre si multe altele. Am aflat despre Sasuke o gramada de lucruri, cum ar fi faptul ca este pasionat de muzica, stie sa cante la chitara si vrea sa isi faca o trupa impreuna cu prietenii lui. Eu, de curiozitate, il pun sa imi cante ceva. La inceput nu a acceptat, dar intr-un final a zis ca o sa imi cante cateva versuri cand o sa ajungem in parc. Cum eu eram extrem de curioasa, am grabit pasul, pentru a ajunge mai repede in parc. Brunetul era amuzat de curiozitatea mea.
Intr-un final ajungem si in parc. Drumul a fost destul de lung, dar nu mai conteaza. Ceea ce este important este faptul ca Sasuke o sa-mi arate cat de bine se pricepe la cantat. Sunt extrem de curioasa sa aflu cum suna vocea lui.
De la intrarea in parc, raman uimita. In fata mea se afla un parc extraordinar, plin de flori multicolore, o gramada de copaci ; dintre care cativa sunt niste ciresi. Ciresul cel mai mare se afla langa o fantana din mijlocul parcului. Eu ii propun brunetului sa ne asezam acolo, iar este de acord.
Odata asezati pe marginea fantanii, eu ii reamintesc lui Sasuke ca a zis ca o sa imi cante ceva cand ajungem in parc si il intreb daca este pregatit. El da aprobator din cap, isi drege glasul, apoi incepe sa ma incante cu talentul sau :
- You are so beautiful, you are the kind of girl
That has the chemicals that makes me fall in love
Beautiful, you are the kind of girl,
That has the chemicals that makes me fall in love.
Recunosc imediat melodia; este una dintre melodiile mele preferate de la Escape The Fate, You are so beautiful. Vai, cat pot iubi melodia asta, este pur si simplu geniala. Nu stiu, pur si simplu ma face sa ma simt mai speciala. Simt cum versurile imi vorbesc mie, nimanui altcuiva. Iar cantata de Sasuke suna parca mai bine decat originalul; din gura lui ma face sa ma simt chiar mai bine decat cand ascult melodia originala.
Brunetul asta chiar are talent, unul minunat. Ma bucur pentru el; as vrea sa am si eu un astfel de talent, dar nu cred ca eu cant prea bine.
Sasuke se opreste din cantat si se uita atent la mine, cu acei ochi extrem de patrunzatori ai sai si cu acel zambet mirific; absolut superb. Privirea sa ma face sa zambesc gingas. Deodata brunetul rupe aceasta tacere apasatoare si ma intreaba cum mi s-a parut. Eu ii spun cat de mult mi-a placut, apoi ii fac o mie de complimente si ii spun cat de talentat e. El se amuza pe aceasta tema si zice ca nu este nevoie sa-mi zica toate astea.
Dupa vreo jumatate de ora in care am tot vorbit si ne-am amuzat unui pe seama celuilalt, eu imi amintesc ca noi trebuia ca in tot acest timp sa fim la detentie. Incep sa rad singura, facandu-l pe Sasuke curios. Ii spun motivul pentru care rad, acum razand si el.
Cand ma gandesc la saracul Naruto, sta acolo in clasa singur, inca vreo patru ore. Mi-e mila de el, dar si-a facut-o cu mana lui.
Sasuke isi lasase sticla de apa in spatele meu, iar cand a vrut sa o ia, a reusit sa ma dezechilibreze si sa ma faca sa cad in fantana, el fiind dupa peste mine. Am inceput amandoi sa radem de mica noastra boacana, apoi am inceput sa ne privim in ochi, extrem de intens.
Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.
Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este atat de bine sa zambesti.
Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.
Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul era vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat.
Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca in preajma lui pot sa fiu eu cu adevarat, ca nu trebuie sa-mi masor cuvintele si ca pot spune absolut orice; deoarece el nu va mai zice nimic. Simteam ca el imi poate fi cu adevarat prieten; ca pot in sfarsit sa imi fac un prieten adevarat. Totul este minunat.
Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata,.
Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce face.
Sasuke imi atinge incet buzele cu cele doua petale catifelate ale lui. Era o senzatie extrem de placuta, care te facea sa te simti mai bine ca in al noualea cer; cea mai frumoasa senzatie posibila. Inima mea a luat-o razna, batand cu o viteza omeneste imposibila. Nu-mi vine sa cred! Este minunat, am avut in sfarsit primul sarut. Dupa atatea incercari esuate de-al saruta pe brunet, intr-un sfarsit a facut-o el. Dar stai! Asta nu este bine, absolut deloc bine; este chiar foarte rau. Noi trebuia sa fim prieteni, nu sa ajungem sa ne sarutam.
Chiar daca este ceva care nu ar fi trebuit sa se intample niciodata eu sunt cea mai fericita persoana de pe Pamant. Simt o gramada de fluturasi in interiorul meu; fluturi care zburda peste tot, nelinistindu-mi inima, facand-o agitata, inbebunind-o si fortand-o sa bata cu o asemenea viteza.
Deodata, Sasuke rupe sarutul aproape perfect si zice:
- ... .
Scuzati miile de greseli de tastare si extrema intarziere.
O sa dau maine un edit sa il aranjez in pagina.
Acum nu mai am baterie la laptop si nu mai e curent :((
Il dedic tuturor celor care imi citesc ficul.
Bye :*:*:*