Psycho Kids

[i Ramenn.]

Am venit cu next-ul. xD


Capitolul 9: Te iubesc!
-O sa-l gasim. A spus Suigetsu zambind...
<< Sper! >> Am gandit eu fara sa spun cu voce tare pentru ca nu-i pune si pe ceilalti pe ganduri.
Gandindu-ma numai la acel vis in care blondul se lupta cu roscatul. Oare sa fi fost Naruto? Dar roscatul? Nu cunosc nici-un roscat inafara de Gaara. Poate nu trebuia sa-l rog pe Gaara sa vina. Cel mai important e deci sa-l gasim pe Naruto. Dupa cum conduce Sasuke, maine vom fi la granita. E bine ca macar avem destui oameni in cat sa il luam inapoi pe Naruto. Incapatanat baiat. Cum de am ajuns eu sa fug dupa el? Aa, da.
~Flashback~
Era o zi insorita de toamna. Incepeam clasa a7a. Naruto era evident in a8a. El se mutase anul asta la scoala noastra pentru ca parintii sai nu mai puteau plati scoala particulara pentru ca pierdusera o mare parte din averea lor pentru ca.. Nu ne intereseaza astea. Deci, se mutase la scoala un frumos blond cu ochii albastrii. Deci, sa incep cu inceputul. M-a aranjasem toata dimineata. M-a indreptasem la par, imi luasem tricoul alb cu imprimeu colorat, blugii pana negrii, putin sifonati, hanorac-ul portocaliu, in carouri si ghiozdanul albastru cu bulinute. De data aceea aveam adidasi. Niste adidasi joşi gen heeles *parca asa se scrie*, dar fara roti, desigur * am specificat un fel *. Acesti adidasi aveau sireturi care ieseau in evidenta prin combinatia portocaliu-alb. Deci, dupa ce m-am “gatit”, am rugat-o pe mama sa m-a duca pe mine si pe Gaara la scoala. Gaara era un scump cand era mic. El urma sa-si cunoasca noul coleg stresant de banca, blondul. Mama a acceptat, deci, sa ne duca la scoala. Ne-am dus amandoi, cat se poate de tacuti spre garaj. Mama se urcase deja in masina, o pornise, pana ne-am frichinit noi. Ne-am urcat in masina. Eu stateam in spate, iar Gaara in dreapta mamei, ea conducand. Eram amandoi atat de nerabdatori sa ne laudam la colegi ce am facut in marea vara. Era aproape lafel ca in toti anii. Ce sa mai spun? Trec deja la subiect. Am ajuns la scoala. Amandoi am coborat usor din masina si ne-am indreptat spre curtea scolii. Toti erau in grupuri. Clasele a7a, fiecare, a8a fiecare, etc. Eram pe grupuri, desi ne mai strecuram si imprastiam in multime. A7a si a8a ne intelegeam foarte bine. Vorbeam cu Ino si cu Sakura, cand, intorcand un moment capul, l-am vazut. Statea la umbra unui copac, separat de ceilalti. Dintr-o data, am vazut ca Gaara a inceput sa vorbeasca cu el, si dupa vreo 10 minute au venit catre noi.
-Hei, fetelor! El e Naruto. E noul coleg a8a, deci am vrut sa il stiti si voi. A spus Gaara aratand spre Naruto care era langa el.
-Da-da...Buna...Au spus ele, continuand discutia lor.
-Buna. Eu sunt Uzumaki Naruto. Pe tine cum te cheama? A spus Naruto uitandu-se la mine.
-B-buna, Naruto. Eu sunt Hinata. Incantata. Am spus eu amabila.
Abia puteam sa vorbesc cu el. Era asa dragut. Din momentul in care l-am vazut am stiut ca el e un tip aparte…
~End of Flashback~
Hah, ce vremuri. Nu-mi vine sa cred cum s-a intamplat. Si gandindu-ma insistenta pe acelasi si acelasi subiect, am adormit incet in bratele lui Suigetsu. Eram obosita dupa tot ce se intamplase. Sasuke a afisat un zambet smecher pe fata si a apasat cat a putut acceleratia, stiind ca eu vreau sa ajung cat mai repede la Naruto. De la un adormit, s-a ajuns la doi. Deci, Suigetsu a adormit. Trebuia sa doarma pentru a face schimb cu Sasuke mai pe dimineata pentru ca Sasuke sa doarma si el putin. Cat a fost drumul de lung numai Dumnezeu stie. Eu visam la lucruri intortocheate si nestiute...adanc in adancimea creierului meu imbarligat ca matele unui porc * scuzati expresia *. Ore in sir au trecut pe nesimtite pentru ca dormeam. Era asa cald si bine in bratele lui Suigetsu. Cred ca Sasuke era in momentul asta cam gelos. Ohh, saracul. Ha-ha! Ce tot spun? Eu dorm..si dorm...si dorm...si dorm-m-m...
In timp ce tot dormeam, m-am trezit. Uau, ce minunatie. Era deja dimineata. Sasuke facuse schimbul cu Suigetsu. Acum era randul lui Sasuke sa doarma. Ah, dar ce surpriza. Sasuke era chiar deasupra mea. Ce facea el acolo? Perversul! I-as fi dat un pumn, dar nu vroiam sa-l scol dupa tot ce facea pentru mine. M-am dat usor la o parte si m-am mutat in fata, lasandu-i toata bancheta din spate lui Sasuke perversul. Porecla noua? Ha! Mai aveam putin si ajungeam la granita. Neji era chiar in spatele nostru, in masina lui, impreuna desigur cu Kiba, Akamaru si Gaara.
-Suigetsu?! Am spus eu cu o voce calda.
-Da?
-Cat mai avem? Sunt putin ingrijorata deja pentru Naruto. A trecut mult timp de la plecarea lui si cred ca a ajuns cu mult inaintea noastra.
-Suntem la granita, Hinata.
-Aa...
Ne-am prezentat toti actele de identitate si am facut tot ce se poate face pentru a iesi mai repede din tara. Ne-am grabit cat am putut. Am avut noroc ca era devreme si nu era aglomeratie.
-Primul sat imediat ce iesim din Tara de Foc, Suigetsu. Chiar inspre nord. Asa i-a spus Itachi lui Neji. Te-as ruga sa calci acceleratia daca nu vrei sa o sfarsesti calcat de masina. Am spus eu ironica.
Suigetsu a dat din cap si a pornit spre acel sat. Autostrada era perfect libera, deci nu a trebuit sa depasim nici macar un om. Ingrijorarea mea crestea pe cat minutele treceau.
<< Unde esti tu, Naruto?>> Am gandit eu, lasand o lacrima sa imi atinga pielea cea alba a obrazului. Sufeream pentru acel blond, iar el nu stia ce simt pentru el. El habar n-avea. Imi doresc ca el sa fi stiut ce simteam in acel moment. Ma uitam ganditoare pe geam. Eram atenta la orice pas. Dintr-o data se aude:
-Uite-l!
Suigetsu a strigat, intorcand spre stanga. Naruto se lupta cu acel Sasori. Erau intr-o parcare a unei penzinarii parasite. Masina lui Naruto avea usa soferului deschisa. Se vedea ca coborase nerabdator si dupa cum e el de narod, a sarit la bataie. El si Sasori erau plini de sange, din priviri. Eram uimita. Ramasesem incremenita. Suigetsu a lasat masina langa parcare si toti am coborat repede. Le-am luat-o tuturor inainte, alergand spre Naruto.
Sasori, vazand ca lui Naruto i-au venit prietenii, a scos pistolul sau de firma si l-a indreptat spre Naruto. Toti au incremenit de frica si de uimire, inafara de mine. Naruto avea aceea privire. Stia ca se va intampla ceva. Ceva groaznic. Ceva care avea sa ma desparta de el pentru totdeauna. Uimita, am varsat doua lacrimi. Doua lacrimi decisive. Acele lacrimi care aveau sa fie ultimele. Acele momente care aveau sa se termine...

Pare rau. Nu e corectat, nu e prea lung:|. Sper ca nu am grabit dinnou actiunea, nu-mi prea dau seama ce fac, crezand ca fac bine. Lolz xD.
M-am uitat la vizualizari si mi se pare corect sa lasati comm-uri macar sa spuneti ca ati citit cat ati putut nu imi trebuie neaparat parere daca nu aveti timp. Plz :o3.