02-10-2011, 02:44 PM
Hey... M-am gandit sa postez si la proza, adica na... Sunt destul de mandra de povestea asta si sper sa va placa si voua. Scrisa intr-un moment de totala morbiditate... Astept critica pentru ca sunt sigura ca nu am scris perfect si chiar imi doresc sa ma perfectionez.
I. Acel vis
Am avut din nou acel vis. Acum nici nu ma mai mira. Il am de cand eram copila, in fiecare noapte. Pe masura ce cresc in varsta devine din ce in ce mai brutal si mai sangeros. Sunt unele nopti in care nu adormi de teama. La ora de psiholgie trebuie sa-mi descriu visele. Eu am numai unul singur.
- Emma Wide! Vino te rog in fata si descrie unul din visele pe care le-ai avut pana acum.
Ce greseala sa ma alegeti pe mine, doamna profesoara. Imi e teama ca ma veti considera nebuna daca voi descrie cu de-amanuntul, dar totusi trebuie s-o fac. Pasesc nesigura in fata clasei. Imi inghit nodul din gat si imi dau din ochi parul de culoarea vaniliei. Nici nu mai tin minte cum m-am capatat eu cu parul acesta alb, dar il am asa de cand imi aduc aminte. La varsta de 7 ani mi-am pierdut memoria si am fost gasita de parintii mei adoptivi de acum ratacind pe strada. De atunci a inceput visul meu de cosmar si de atunci mi-am inceput si viata. Imi fac putin curaj si deschid gura.
- Eu am avut mereu doar un vis care ma bantuie. Are loc intr-o sala intunecata. Un covor rosu cu margini aurii duce la un tron de culoare sangerie. Deasupra lui este un craniu cu un lant de aur intre dinti. Pe margini sunt cortine trandafirii si rosii impodobite cu trandafiri albi ofiliti.Sunt prinse cu siraguri de perle mici si varfuri de sageti. Cateva tarantule isi tes panzele in colturile incaperii si serpi isi fac loc printre dantela imprastiata pe jos. Pe acel tron sunt eu intr-o rochie visinie in stil gothic. La gat am un colier cu un trandafir albastru. In jurul tronului sunt doua fete, una bruneta cu parul pana la umeri si una blonda cu parul scurt. In spatele tronului sunt doi baieti, unul roscat si unul saten. Nici unul nu poate vorbi, au fasii de matase neagra la gura. Sunt numiti Slujitorii Mortii. Toti au la gat o zgarda cu un lant de perle, lanturi pe care le tin eu. In fata tronului vine cate un om, cerand indurare. Fiecare slujitor arata un fel de a-l omori, iar eu aleg unul. Atunci, slujitorul are onoarea de a-l omori in fata mea prin felul pe care l-am ales. O lacrima de sange curge la fiecare om din ochiul meu stang. Dupa ce termina, slujitorul se apropie de mine sa-si ceara recompensa. Recompensa este mereu Sarutul Mortii. Fasia de matase este data jos si primeste un sarut de la mine. Cu fiecare sarut al mortii dat, o petala din trandafirul albastru de la gat cade. Nu se stie exact numarul oamenilor care vin intr-o seara la mine. Uneori vin cu sutele, alteori doar vreo doi-trei. Cand sunt mai putini e cel mai bine. Visul se termina, dupa care pot dormi linistita. La sfarsitul fiecarei seri petrecute in aceea sala, un sarpe si o tarantula se apropie. Sarpele ma musca de gat, iar tarantula ma otraveste. Asa se termina mereu, cu moartea mea si mereu incepe cu reinvierea mea.
Am spus totul cu ochii pierduti. Parca vedeam acel vis din nou aievea. E doar un vis, dar fiecare om care trece intr-o noapte la mine, ziua urmatoare moare, prin acelasi fel pe care l-am ales.Conicidentele sunt ingrozitoare si pana acum ma simt vinovata de moartea atator persoane. Pai nu e exact vina mea, eu doar visez si nu mi-am ales eu soarta asta. Ce se intampla nu mai are nimic de a face cu mine. Cand am terminat, un fior m-a strabatut. Parca vedeam Slujitorii Mortii langa mine.
- Emma, ti se pare normal sa povestesti tocmai visul acesta sadic?
- Dar eu numai acest vis l-am avut pana acum, in fiecare noapte. Imi pare rau ca l-am spus, dar dumneavoastra m-ati pus.
- Bine Emma. Multumim.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre clasa. Toti se uitau la mine cu gura cascata. Probabil ma cred nebuna. Inainte sa ma asez inapoi in banca, clopotelul suna si toti colegii se apropie de mine sa ma intrebe despre acel vis. De ce sunt asa curiosi? Lor nu le-am spus totul. Ei nu stiu ca moartea din vis devine reala ziua urmatoare. Daca ar stii ei ca si colega noastra, Mary, a murit din cauza acelui vis. Cand am vazut-o pe Mary venind in fata mea cerand o moarte rapida, am impietrit. M-am ridicat de pe tron si am imbratisat-o. I-am ales o moarte rapida, sa nu sufere. Oricum daca a ajuns in fata mea nu mai avea nici o sansa. Eu nu pot cruta pe nimeni. Acel vis nu-mi permite.
Dupa ce ora s-a terminat am plecat spre casa cu buna mea prietena, Bridget. Ea stie tot despre acel vis. Stie ca cine apare in el, moare si ca Mary a murit caci a aparut in visul meu. Nu m-a judecat. M-a acceptat asa. Pentru asta-i sunt recunoscatoare. Ea ma numeste “ Death Princessâ€, Printesa Mortii, de cand stie de vis. Poate ca asta sunt, o printesa a mortii. Eu nu voi putea aduce fericire celor din jur, ci doar durere si moarte. Bunicul si bunica mea au trecut tot prin acel vis. Pe atunci eram foarte mica. Nu stiam inca de partea ingrozitoare a acestui vis. Bunicul si bunica au murit din cauza mea. Atunci mi-am dat seama de gravitatea acestui joc al mortii pe care-l jucam in fiecare noapte, in acel vis. Mi-am dorit sa ma opresc, dar nu puteam. Unii oameni mureau brutal, ucisi de propria familie si asta era numai alegerea mea. Cand se intampla o catastrofa naturala, veneau la mine cu sutele si mureau prin aceeasi metoda toti. Slujitorul care a venit cu acest fel de a muri era cel mai fericit. Uneori dadea din urechi de placere, iar eu cea din vis zambeam multumita. Eu cea din lumea reala consider acest lucru dezgustator si salbatic, dar ma trece mereu in fior de placere cand vad sange. Poate ca asa e natura mea, mereu doritoare de moarte.
N-am mai dormit de trei zile, dar morti au mai aparut la televizor, ceea ce inseamna ca nu sunt singura Death Princess. Daca nu vad moarte sau sange imi simt corpul vlaguit. De trei zile n-am mai avut parte de nimic din asta si abia mai calc. Ma despart de Bridget si intru in casa. Mama ma intampina. Tocmai s-a taiat la deget, pana la os. Emma normala s-ar ingrijora si ar ajuta-o pe mama, dar Emma din vis a pus stapanire pe mine. Imi scald privirea in rana deschisa a mamei, pana cand si-o bandajeaza. Asa nu mai pot. Trebuie sa revin in lumea mea a mortii pana nu ajung la extrema. Ma trantesc in patul din camera mea si inchid ochii.
Imediat in fata mea apare acelasi decor cunoscut si eu ma aflu pe acelasi tron, inconjurata de aceiasi Slujitori ai Mortii. Ochii mei, din caprui, devin rosii aprins. Imediat in camera apar oameni. Primii aparuti sunt.. parintii lui Bridget. Cum e posibil sa omor parintii celei mai bune prietene ale mele? Acesta a fost ultimul gand uman din eu normala. Imediat dupa aceea o sete salbatica de a vedea moarte a pus stapanire pe mine. Am ales cel mai sangeros mod de a-i omori si m-am bucurat de spectacol. Doar ei au fost clientii mei pe somnul acesta. Cum m-am trezit am sunat-o pe Bridget si i-am spus sa nu se enerveze pe parintii ei. Alegerea facuta de mine a fost ca Bridget sa-si omoare parintii. Stiu ca odata aleasa moartea, nimic nu mai poate fi schimbat, insa chiar nu vreau sa se intample ceva. Totusi a fost o incercare esuata. Sirenele de la masinile de politie si salvare s-au auzit pe strada si s-au oprit in fata casei lui Bridget. Ea si-a omorat parintii. Toate legile jocului s-au schimbat. Trebuia sa se intample maine. Oh,nu! Oare s-a intamplat asta din cauza setei mele de moarte? Oh, acel vis! Distruge umanitatea din mine! Desi gandeam asa, pe fata mi-a aparut un zambet de placere.
P.S.: Nu stiu exact ce se face la o ora de psihologie, deci scuzati-mi nestiinta.
I. Acel vis
Am avut din nou acel vis. Acum nici nu ma mai mira. Il am de cand eram copila, in fiecare noapte. Pe masura ce cresc in varsta devine din ce in ce mai brutal si mai sangeros. Sunt unele nopti in care nu adormi de teama. La ora de psiholgie trebuie sa-mi descriu visele. Eu am numai unul singur.
- Emma Wide! Vino te rog in fata si descrie unul din visele pe care le-ai avut pana acum.
Ce greseala sa ma alegeti pe mine, doamna profesoara. Imi e teama ca ma veti considera nebuna daca voi descrie cu de-amanuntul, dar totusi trebuie s-o fac. Pasesc nesigura in fata clasei. Imi inghit nodul din gat si imi dau din ochi parul de culoarea vaniliei. Nici nu mai tin minte cum m-am capatat eu cu parul acesta alb, dar il am asa de cand imi aduc aminte. La varsta de 7 ani mi-am pierdut memoria si am fost gasita de parintii mei adoptivi de acum ratacind pe strada. De atunci a inceput visul meu de cosmar si de atunci mi-am inceput si viata. Imi fac putin curaj si deschid gura.
- Eu am avut mereu doar un vis care ma bantuie. Are loc intr-o sala intunecata. Un covor rosu cu margini aurii duce la un tron de culoare sangerie. Deasupra lui este un craniu cu un lant de aur intre dinti. Pe margini sunt cortine trandafirii si rosii impodobite cu trandafiri albi ofiliti.Sunt prinse cu siraguri de perle mici si varfuri de sageti. Cateva tarantule isi tes panzele in colturile incaperii si serpi isi fac loc printre dantela imprastiata pe jos. Pe acel tron sunt eu intr-o rochie visinie in stil gothic. La gat am un colier cu un trandafir albastru. In jurul tronului sunt doua fete, una bruneta cu parul pana la umeri si una blonda cu parul scurt. In spatele tronului sunt doi baieti, unul roscat si unul saten. Nici unul nu poate vorbi, au fasii de matase neagra la gura. Sunt numiti Slujitorii Mortii. Toti au la gat o zgarda cu un lant de perle, lanturi pe care le tin eu. In fata tronului vine cate un om, cerand indurare. Fiecare slujitor arata un fel de a-l omori, iar eu aleg unul. Atunci, slujitorul are onoarea de a-l omori in fata mea prin felul pe care l-am ales. O lacrima de sange curge la fiecare om din ochiul meu stang. Dupa ce termina, slujitorul se apropie de mine sa-si ceara recompensa. Recompensa este mereu Sarutul Mortii. Fasia de matase este data jos si primeste un sarut de la mine. Cu fiecare sarut al mortii dat, o petala din trandafirul albastru de la gat cade. Nu se stie exact numarul oamenilor care vin intr-o seara la mine. Uneori vin cu sutele, alteori doar vreo doi-trei. Cand sunt mai putini e cel mai bine. Visul se termina, dupa care pot dormi linistita. La sfarsitul fiecarei seri petrecute in aceea sala, un sarpe si o tarantula se apropie. Sarpele ma musca de gat, iar tarantula ma otraveste. Asa se termina mereu, cu moartea mea si mereu incepe cu reinvierea mea.
Am spus totul cu ochii pierduti. Parca vedeam acel vis din nou aievea. E doar un vis, dar fiecare om care trece intr-o noapte la mine, ziua urmatoare moare, prin acelasi fel pe care l-am ales.Conicidentele sunt ingrozitoare si pana acum ma simt vinovata de moartea atator persoane. Pai nu e exact vina mea, eu doar visez si nu mi-am ales eu soarta asta. Ce se intampla nu mai are nimic de a face cu mine. Cand am terminat, un fior m-a strabatut. Parca vedeam Slujitorii Mortii langa mine.
- Emma, ti se pare normal sa povestesti tocmai visul acesta sadic?
- Dar eu numai acest vis l-am avut pana acum, in fiecare noapte. Imi pare rau ca l-am spus, dar dumneavoastra m-ati pus.
- Bine Emma. Multumim.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre clasa. Toti se uitau la mine cu gura cascata. Probabil ma cred nebuna. Inainte sa ma asez inapoi in banca, clopotelul suna si toti colegii se apropie de mine sa ma intrebe despre acel vis. De ce sunt asa curiosi? Lor nu le-am spus totul. Ei nu stiu ca moartea din vis devine reala ziua urmatoare. Daca ar stii ei ca si colega noastra, Mary, a murit din cauza acelui vis. Cand am vazut-o pe Mary venind in fata mea cerand o moarte rapida, am impietrit. M-am ridicat de pe tron si am imbratisat-o. I-am ales o moarte rapida, sa nu sufere. Oricum daca a ajuns in fata mea nu mai avea nici o sansa. Eu nu pot cruta pe nimeni. Acel vis nu-mi permite.
Dupa ce ora s-a terminat am plecat spre casa cu buna mea prietena, Bridget. Ea stie tot despre acel vis. Stie ca cine apare in el, moare si ca Mary a murit caci a aparut in visul meu. Nu m-a judecat. M-a acceptat asa. Pentru asta-i sunt recunoscatoare. Ea ma numeste “ Death Princessâ€, Printesa Mortii, de cand stie de vis. Poate ca asta sunt, o printesa a mortii. Eu nu voi putea aduce fericire celor din jur, ci doar durere si moarte. Bunicul si bunica mea au trecut tot prin acel vis. Pe atunci eram foarte mica. Nu stiam inca de partea ingrozitoare a acestui vis. Bunicul si bunica au murit din cauza mea. Atunci mi-am dat seama de gravitatea acestui joc al mortii pe care-l jucam in fiecare noapte, in acel vis. Mi-am dorit sa ma opresc, dar nu puteam. Unii oameni mureau brutal, ucisi de propria familie si asta era numai alegerea mea. Cand se intampla o catastrofa naturala, veneau la mine cu sutele si mureau prin aceeasi metoda toti. Slujitorul care a venit cu acest fel de a muri era cel mai fericit. Uneori dadea din urechi de placere, iar eu cea din vis zambeam multumita. Eu cea din lumea reala consider acest lucru dezgustator si salbatic, dar ma trece mereu in fior de placere cand vad sange. Poate ca asa e natura mea, mereu doritoare de moarte.
N-am mai dormit de trei zile, dar morti au mai aparut la televizor, ceea ce inseamna ca nu sunt singura Death Princess. Daca nu vad moarte sau sange imi simt corpul vlaguit. De trei zile n-am mai avut parte de nimic din asta si abia mai calc. Ma despart de Bridget si intru in casa. Mama ma intampina. Tocmai s-a taiat la deget, pana la os. Emma normala s-ar ingrijora si ar ajuta-o pe mama, dar Emma din vis a pus stapanire pe mine. Imi scald privirea in rana deschisa a mamei, pana cand si-o bandajeaza. Asa nu mai pot. Trebuie sa revin in lumea mea a mortii pana nu ajung la extrema. Ma trantesc in patul din camera mea si inchid ochii.
Imediat in fata mea apare acelasi decor cunoscut si eu ma aflu pe acelasi tron, inconjurata de aceiasi Slujitori ai Mortii. Ochii mei, din caprui, devin rosii aprins. Imediat in camera apar oameni. Primii aparuti sunt.. parintii lui Bridget. Cum e posibil sa omor parintii celei mai bune prietene ale mele? Acesta a fost ultimul gand uman din eu normala. Imediat dupa aceea o sete salbatica de a vedea moarte a pus stapanire pe mine. Am ales cel mai sangeros mod de a-i omori si m-am bucurat de spectacol. Doar ei au fost clientii mei pe somnul acesta. Cum m-am trezit am sunat-o pe Bridget si i-am spus sa nu se enerveze pe parintii ei. Alegerea facuta de mine a fost ca Bridget sa-si omoare parintii. Stiu ca odata aleasa moartea, nimic nu mai poate fi schimbat, insa chiar nu vreau sa se intample ceva. Totusi a fost o incercare esuata. Sirenele de la masinile de politie si salvare s-au auzit pe strada si s-au oprit in fata casei lui Bridget. Ea si-a omorat parintii. Toate legile jocului s-au schimbat. Trebuia sa se intample maine. Oh,nu! Oare s-a intamplat asta din cauza setei mele de moarte? Oh, acel vis! Distruge umanitatea din mine! Desi gandeam asa, pe fata mi-a aparut un zambet de placere.
P.S.: Nu stiu exact ce se face la o ora de psihologie, deci scuzati-mi nestiinta.
She's wiskey in a teacup.