28-09-2011, 10:09 PM
După forte mult timp am venit cu nextu... problema este că am exagerat rău de tot cu dialogul. Am încercat să-l mai reduc, dar nu am prea reuşit. Sper să va pleacă aşa cum e...
Capitolul X
- Sakura, vreau ca tu să fi fericită. Ştii că mereu te-am tratat ca pe o fiică, de fapt pentru mine eşti fiica mea.
Simţeam cum lacrimile încep să-mi joace în ochii, dar nu am cedat şi am aprobat repede lăsând privirea în jos. Ştiu că a observat gestul meu, dar nu am putut să-l privesc în ochii. El mă considera fiica lui, iar eu am o relaţie cu nepotul lui, ce idioată sunt.
Sasuke m-a luat de mână ceea ce a fost mai mult decât şocant, şi pentru mine şi pentru Madara.
- Poate ar trebui să stăm jos, avem multe de discutat.
- Eu nu am nimic de discutat cu un asasin ca tine, şi nici Sakura nu vrea să aibă legătură cu un gunoi ca tine.
- Sasuke… E-eu nu ple-plec nici unde.
Brunetul mă privea şocat, ochii mei au început să verse lacrimi şi m-am îndepărtat de el. Inima mea ţipa, la fel şi conştiinţa, că fac cea mai mare greşeală din viaţa mea de nimic. Madara mi-a pus mâna pe umăr şi m-a strâns uşor pentru a mă calma. La rugat pe Sasuke să ia loc şi să asculte ceea ce are de spun, iar apoi, dacă vrea, poate pleca. Nu cred că rugăminţile bătrânului l-au convins pe brunet să rămână, sunt sigură că a rămas pentru că eu eram acolo. Oare credea că eu sunt la fel de vinovată ca Madara de moartea tatălui său?
~Flashback~
- Sakura, am nevoie de ajutorul tău, trebuie să îmi găsesc nepoţi. Tot ce ştiu este că sunt in Japonia, ştiu că eşti acolo şi probabil nu vrei să mă ajuţi, dar chiar am nevoie. Uită de problemele pe care le ai cu Deidara. Nepoţi mei sunt cam de vârsta ta, şi ei cred că eu sunt cel care le-a ucis părinţi.
- Scuze, dar cu cine vorbesc?
- Sunt Madara.
- Nu îmi amintesc, am avut un accident şi nu prea îmi amintesc unele lucruri. Îmi pare rău de nepoţi tăi, dar eu nu am cu ce să te ajut.
Am închis repede telefonul încercând să-mi amintesc de acest personaj care se presupune că aparţine vieţii mele. Madara, oare cine o fi? După voce pare destul de bătrân, poate un fost profesor, sau un prieten de-al tatei.
~ End Flashback ~
Acum stăteam să ascult cum îi explica lui Sasuke că el nu a avut nici legătură cu moartea părinţilor săi, dar a făcut o promisiune. Promise că se va ocupa de afacerile fratelui său până Sasuke va fi suficient de matur pentru a prelua afacerile. Când Sasuke a întrebat ce se va întâmplat cu Itachi, Madara a afişat un zâmbet strâmb.
- I-am spus tatălui tău că Itachi va prelua partea mea de afacere, cum eu nu am copii el se putea ocupa de asta. Dar a intervenit o problemă. Şi anume….
- Eu. Eu sunt probleme, dar nu trebuie să-ţi încalci promisiunile făcute, pentru că eu nu am fost apropiată de tine pentru afacerile tale.
Bătrânul a zâmbit şi a spus că ştie că eu nu sunt o profitoare, dar el vrea ca eu să trăiesc bine şi să fiu lângă un bărbat care să mă facă fericită. Am vrut să spun că deja am cunoscut acel bărbat care mă iubeşte şi care m-ar putea face fericit, dar el mi-a luat-o înainte.
- Ai spus că vei face ce îţi cer. Deci Sakura, poţi să-i spui lui Sasuke frăţior, vreau ca tu şi Itachi să vă căsătoriţi. Ştiu că el va avea grijă de tine. Şi nu te va face să suferi ca cel care a profitat atunci de tine şi ţi-a distrus complet viaţa.
Ochii îmi erau măriţi de uimire. De ce cu Itachi? Nu are nici o logică, eu nu mai simt nimic pentru el. L-am privit pe Sasuke aşteptând ca el să spună ceva, dar nu privea decât în jos. Nu, spune-mi că nu se simte vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat acum mult timp. Vroiam să-i spun că nu mi-a distrus viaţa, că doar mi-a deschis ochii spre alte lucruri şi sentimente pe care nu credeam că pot să le simt cu adevărat.
Brunetul a ridicat privirea plină de seriozitate, un foc parcă ardea în acea privire.
- Dacă Sakura vrea asta mă voi da la o parte, dar dacă nu voi lupta pentru ea contra tuturor, şi mai bine mor decât să ştiu că este cu cineva pe care nu iubeşte.
Madara a încuviinţat şi mi-a cerut să aleg. Nu pot, nu pot să fac asta, nu pot să aleg între el şi Sasuke. Pe Sasuke în iubesc, dar el mă consideră fata lui. Mă iubeşte ca pe copilul lui. Trebuie să îmi calc în picioare sentimentele şi să fac ceea ce îşi doreşte el, poate Itachi se va împotrivi şi atunci nu voi fi eu cea care îi strică planurile.
Am spus că îl aleg pe Itachi, apoi bătrânul a ieşit din încăpere pentru al chema. Sasuke nu făcea decât să mă privească, nu cu ură, era dezamăgit. Tristeţea din privirea lui mă făcea să-mi doresc să fiu moartă în clipa aceia.
- Priveşte-mă cu ură, fă-mă în toate felurile, doar nu mă privi cu tristeţe. Nu mă face să renunţ la decizia pe care am luat-o. Nu vreau să calc peste cuvântul lui Madara, este ca un tată pentru mine, şi nu pot să-i spun nu, crede-mă că aş vrea să te aleg pe tine.
- Eu chiar te iubesc, sunt doar un prost. Nu mai are rost să-mi explici, sentimentele tale pentru mine nu sunt suficient pentru a te impune. Nu de deranja să mă inviţi la nuntă, nu sunt interesat.
M-a sărutat pe buze, un sărut dulce de adio, apoi a ieşit lăsându-mă în lacrimi. Am auzit cum se îndepărtează. Sunt o proastă, nu am putut să mă ţin aproape de cel pe care îl iubesc, are dreptate sentimentele mele nu pot să se impună, sunt slabă. Mi-am izolat iubirea acceptând să mă căsătoresc cu fratele lui şi să o transform. O iubire pur într-una frăţească. Nişte sentimente profunde şi de neînlocuit, în sentimente de amicitate. Paşi lui Madara se auzeau, probabil că i-a explicat şi lui Itachi despre ce e vorba. Oare i-a spus că eu sunt cea cu care este obligat să se căsătorească? M-am ridicat repede de pe podea şi m-am aşezat pe scaun, mi-a şters lacrimile şi m-am prefăcut că nu făceam decât să privesc distantă poza cu Itachi şi Sasuke. Ce drăguţi erau, semănau perfect, Iachi ţinea două undiţele, iar Sasuke o găleată cu râme. Nu credeam că eu au înclinaţi spre pescuit. L-am auzit pe Madara spunând că sunt o fată drăguţă şi că nu acceptă un refuz pentru că nu am nici un defect. Ce minciună uriaşă, am mai multe defecte decât un criminal, decât un psihopat. Uite că demonul din mine se întoarce, un demon viu tocmai a ieşit la suprafaţă. Am aşezat poza pe birou şi am abordat un zâmbet copilăros.
Am văzut surpriza de pe chipul lui Itachi, nu ştia că sunt eu. Zâmbetul mi-a pierit repede pentru că ochii lui, chipul, părul, voce, toate îmi aminteau de Sasuke. Brunetul s-a întors spre Madara şi la întrebat dacă asta e o glumă, afirmând că eu sunt iubita lui Sasuke, şi că nu l-aş accepta pe el. Am scos un râset trist spunând-ui să nu fie aşa de sigur pentru că eu sunt nehotărâtă mereu.
- Dacă vreţi să staţi de vorbă…
Itachi nu a mai aştepta, m-a luat de mână şi m-a tras după el pe coridoare. Cât de mare poate fi locul acesta, l-am văzut pe Deidara cum privea suspicios modul în care brunetul mă trăgea după el. Acesta a deschis o uşă, m-a împins înăuntru, a încuiat uşa şi m-a lipit de ea. Buzele lui au început să le sărute violent pe ale mele, mâinile lui se plimbau în voie pe corpul meu. A coborât cu sărutările pe gât şi şi-a băgat o mână pe sub tricoul meu. Trebuia să ripostez, asta vroia Itachi, să-i dovedesc cu nu vreau să am o legătură cu el, că îl iubesc pe Sasuke. Mă cunoaşte forte bine, dar acum tot ce vreau este ca Sasuke să mă urască, iar el mă va ajuta.
- Încet tigrule. Avem destul timp înainte nu crezi?
Acesta s-a desprins de mine şi m-a aruncat, destul de brutal, pe un pat. Ce face? Credeam că se va opri. Acum m-am speriat cu adevărat, am ridicat tonul mai sus, un fel de ţipăt, dar nu destul de puternic pentru a mă auzi altcineva din locuinţă.
- Nu! Nu vreau să….
Avertisment: Nu am corectat capitolul:D
Capitolul X
- Sakura, vreau ca tu să fi fericită. Ştii că mereu te-am tratat ca pe o fiică, de fapt pentru mine eşti fiica mea.
Simţeam cum lacrimile încep să-mi joace în ochii, dar nu am cedat şi am aprobat repede lăsând privirea în jos. Ştiu că a observat gestul meu, dar nu am putut să-l privesc în ochii. El mă considera fiica lui, iar eu am o relaţie cu nepotul lui, ce idioată sunt.
Sasuke m-a luat de mână ceea ce a fost mai mult decât şocant, şi pentru mine şi pentru Madara.
- Poate ar trebui să stăm jos, avem multe de discutat.
- Eu nu am nimic de discutat cu un asasin ca tine, şi nici Sakura nu vrea să aibă legătură cu un gunoi ca tine.
- Sasuke… E-eu nu ple-plec nici unde.
Brunetul mă privea şocat, ochii mei au început să verse lacrimi şi m-am îndepărtat de el. Inima mea ţipa, la fel şi conştiinţa, că fac cea mai mare greşeală din viaţa mea de nimic. Madara mi-a pus mâna pe umăr şi m-a strâns uşor pentru a mă calma. La rugat pe Sasuke să ia loc şi să asculte ceea ce are de spun, iar apoi, dacă vrea, poate pleca. Nu cred că rugăminţile bătrânului l-au convins pe brunet să rămână, sunt sigură că a rămas pentru că eu eram acolo. Oare credea că eu sunt la fel de vinovată ca Madara de moartea tatălui său?
~Flashback~
- Sakura, am nevoie de ajutorul tău, trebuie să îmi găsesc nepoţi. Tot ce ştiu este că sunt in Japonia, ştiu că eşti acolo şi probabil nu vrei să mă ajuţi, dar chiar am nevoie. Uită de problemele pe care le ai cu Deidara. Nepoţi mei sunt cam de vârsta ta, şi ei cred că eu sunt cel care le-a ucis părinţi.
- Scuze, dar cu cine vorbesc?
- Sunt Madara.
- Nu îmi amintesc, am avut un accident şi nu prea îmi amintesc unele lucruri. Îmi pare rău de nepoţi tăi, dar eu nu am cu ce să te ajut.
Am închis repede telefonul încercând să-mi amintesc de acest personaj care se presupune că aparţine vieţii mele. Madara, oare cine o fi? După voce pare destul de bătrân, poate un fost profesor, sau un prieten de-al tatei.
~ End Flashback ~
Acum stăteam să ascult cum îi explica lui Sasuke că el nu a avut nici legătură cu moartea părinţilor săi, dar a făcut o promisiune. Promise că se va ocupa de afacerile fratelui său până Sasuke va fi suficient de matur pentru a prelua afacerile. Când Sasuke a întrebat ce se va întâmplat cu Itachi, Madara a afişat un zâmbet strâmb.
- I-am spus tatălui tău că Itachi va prelua partea mea de afacere, cum eu nu am copii el se putea ocupa de asta. Dar a intervenit o problemă. Şi anume….
- Eu. Eu sunt probleme, dar nu trebuie să-ţi încalci promisiunile făcute, pentru că eu nu am fost apropiată de tine pentru afacerile tale.
Bătrânul a zâmbit şi a spus că ştie că eu nu sunt o profitoare, dar el vrea ca eu să trăiesc bine şi să fiu lângă un bărbat care să mă facă fericită. Am vrut să spun că deja am cunoscut acel bărbat care mă iubeşte şi care m-ar putea face fericit, dar el mi-a luat-o înainte.
- Ai spus că vei face ce îţi cer. Deci Sakura, poţi să-i spui lui Sasuke frăţior, vreau ca tu şi Itachi să vă căsătoriţi. Ştiu că el va avea grijă de tine. Şi nu te va face să suferi ca cel care a profitat atunci de tine şi ţi-a distrus complet viaţa.
Ochii îmi erau măriţi de uimire. De ce cu Itachi? Nu are nici o logică, eu nu mai simt nimic pentru el. L-am privit pe Sasuke aşteptând ca el să spună ceva, dar nu privea decât în jos. Nu, spune-mi că nu se simte vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat acum mult timp. Vroiam să-i spun că nu mi-a distrus viaţa, că doar mi-a deschis ochii spre alte lucruri şi sentimente pe care nu credeam că pot să le simt cu adevărat.
Brunetul a ridicat privirea plină de seriozitate, un foc parcă ardea în acea privire.
- Dacă Sakura vrea asta mă voi da la o parte, dar dacă nu voi lupta pentru ea contra tuturor, şi mai bine mor decât să ştiu că este cu cineva pe care nu iubeşte.
Madara a încuviinţat şi mi-a cerut să aleg. Nu pot, nu pot să fac asta, nu pot să aleg între el şi Sasuke. Pe Sasuke în iubesc, dar el mă consideră fata lui. Mă iubeşte ca pe copilul lui. Trebuie să îmi calc în picioare sentimentele şi să fac ceea ce îşi doreşte el, poate Itachi se va împotrivi şi atunci nu voi fi eu cea care îi strică planurile.
Am spus că îl aleg pe Itachi, apoi bătrânul a ieşit din încăpere pentru al chema. Sasuke nu făcea decât să mă privească, nu cu ură, era dezamăgit. Tristeţea din privirea lui mă făcea să-mi doresc să fiu moartă în clipa aceia.
- Priveşte-mă cu ură, fă-mă în toate felurile, doar nu mă privi cu tristeţe. Nu mă face să renunţ la decizia pe care am luat-o. Nu vreau să calc peste cuvântul lui Madara, este ca un tată pentru mine, şi nu pot să-i spun nu, crede-mă că aş vrea să te aleg pe tine.
- Eu chiar te iubesc, sunt doar un prost. Nu mai are rost să-mi explici, sentimentele tale pentru mine nu sunt suficient pentru a te impune. Nu de deranja să mă inviţi la nuntă, nu sunt interesat.
M-a sărutat pe buze, un sărut dulce de adio, apoi a ieşit lăsându-mă în lacrimi. Am auzit cum se îndepărtează. Sunt o proastă, nu am putut să mă ţin aproape de cel pe care îl iubesc, are dreptate sentimentele mele nu pot să se impună, sunt slabă. Mi-am izolat iubirea acceptând să mă căsătoresc cu fratele lui şi să o transform. O iubire pur într-una frăţească. Nişte sentimente profunde şi de neînlocuit, în sentimente de amicitate. Paşi lui Madara se auzeau, probabil că i-a explicat şi lui Itachi despre ce e vorba. Oare i-a spus că eu sunt cea cu care este obligat să se căsătorească? M-am ridicat repede de pe podea şi m-am aşezat pe scaun, mi-a şters lacrimile şi m-am prefăcut că nu făceam decât să privesc distantă poza cu Itachi şi Sasuke. Ce drăguţi erau, semănau perfect, Iachi ţinea două undiţele, iar Sasuke o găleată cu râme. Nu credeam că eu au înclinaţi spre pescuit. L-am auzit pe Madara spunând că sunt o fată drăguţă şi că nu acceptă un refuz pentru că nu am nici un defect. Ce minciună uriaşă, am mai multe defecte decât un criminal, decât un psihopat. Uite că demonul din mine se întoarce, un demon viu tocmai a ieşit la suprafaţă. Am aşezat poza pe birou şi am abordat un zâmbet copilăros.
Am văzut surpriza de pe chipul lui Itachi, nu ştia că sunt eu. Zâmbetul mi-a pierit repede pentru că ochii lui, chipul, părul, voce, toate îmi aminteau de Sasuke. Brunetul s-a întors spre Madara şi la întrebat dacă asta e o glumă, afirmând că eu sunt iubita lui Sasuke, şi că nu l-aş accepta pe el. Am scos un râset trist spunând-ui să nu fie aşa de sigur pentru că eu sunt nehotărâtă mereu.
- Dacă vreţi să staţi de vorbă…
Itachi nu a mai aştepta, m-a luat de mână şi m-a tras după el pe coridoare. Cât de mare poate fi locul acesta, l-am văzut pe Deidara cum privea suspicios modul în care brunetul mă trăgea după el. Acesta a deschis o uşă, m-a împins înăuntru, a încuiat uşa şi m-a lipit de ea. Buzele lui au început să le sărute violent pe ale mele, mâinile lui se plimbau în voie pe corpul meu. A coborât cu sărutările pe gât şi şi-a băgat o mână pe sub tricoul meu. Trebuia să ripostez, asta vroia Itachi, să-i dovedesc cu nu vreau să am o legătură cu el, că îl iubesc pe Sasuke. Mă cunoaşte forte bine, dar acum tot ce vreau este ca Sasuke să mă urască, iar el mă va ajuta.
- Încet tigrule. Avem destul timp înainte nu crezi?
Acesta s-a desprins de mine şi m-a aruncat, destul de brutal, pe un pat. Ce face? Credeam că se va opri. Acum m-am speriat cu adevărat, am ridicat tonul mai sus, un fel de ţipăt, dar nu destul de puternic pentru a mă auzi altcineva din locuinţă.
- Nu! Nu vreau să….
Avertisment: Nu am corectat capitolul:D