Întâi, îi multumesc Nyei din tot sufletul pentru ajutorul I M E N S pe care mi l-a oferit cu titlul. * ă lot of hugs *
Apoi, eu şi Fiction am decis să colaboram şiii să vedem ce-o să iasă. Eu am să scriu din perspectiva fetei, iar el din cea a baiatului. Sper să cititi/comentati, noi am ales să abordam o idee care, speram noi, nu a mai fost abordată. Cam atât am avut de spus, detalii despre ce va fii nu dam - nume, actiune, etc -, vă lasam să cititi şi descoperiti. ( :
Vârsta minimă: 13 (treisprezece) ani.
Gen: Romance, Drama, Action.
Limba: Română.
Observatii cu privire la continut: Nu există.
Tipul de comentariu solicitat: Critică avansată.
Chiar daca totul a inceput intr-o seara de septembrie crud, august prea copt, pentru mine toate-au prins contur prin octombrie ; luna octombrie mi-a deschis ochii in legatura cu sentimentele mele si m-a facut sa fiu constienta de ele.
Strabateam acelasi drum zi de zi, cu Olivia ; toata vara ne-am plimbat pe acolo, toate verile de vreo cinci ani incoace, si niciodata – dar niciodata – nu l-am vazut pe el, iar daca l-am vazut, cu siguranta nu i-am dat importanta.
- Michelle, a venit Olivia, grabeste-te ! a tipat mama exasperata, probabil de faptul ca eu intarzii mereu.
Urma sa ies afara cu Oli, iar ea ca o scumpa ce e a venit sa ma cheme ; probabil s-a certat iar cu parintii ei si face orice sa iasa din casa. Sa zicem ca ea e jumatatea care m-a completat intotdeauna, ea a avut tupeul pe care eu poate nu l-am avut, a avut increderea in sine si viclenia de care eu nu am avut parte; fiind mai mica decat ea ii eram, la un moment dat, ca o fiica, chiar daca diferenta de varsta dintre noi era doar de un an.
Mi-am luat o rochie pana deasupra genunchilor, alba cu cateva imprimeuri dragute si-am iesit din camera cu o pereche de balerini in mana. Parul imi era aranjat, ca intotdeauna de altfel, buclele satene cu reflexii rosiatice cadeau in valuri pe umeri-mi mici in timp ce o clamita imi tinea o suvita prinsa-n crestet ; Olivia ma privea uimita (de obicei nu prea port rochii), dar am ignorat-o si-am iesit din casa salutandu-mi mama. Eram semi-plictisita, stiam ca vom parcurge acelasi traseu ca-n fiecare zi si ca nimic frapant nu avea sa se intample.
In timp ce mergeam mi-am privit amica si nu am putut sa raman indiferenta la frumusetea-i orbitoare : parul brunet si drept, ochii mari si negri, buzele frumos proportionate si corpul bine structurat ; poate ca infatisare avea sa fie comuna, dar caracterul avea sa-i ramana unic intotdeauna.
Strada parca era mai goala ca de obicei si desi nu ne obliga nimeni sa ne pierdem timpul prin cartier, noua ne facea placere.
- Si, ai mai vorbit cu Adi ? am intrebat-o incercand sa fac conversatie si observand ca e destul de tacuta.
Adi era asa-zisul ei iubit, chiar daca mii de kilometri ii despart.
- Ne-am despartit, mi-a spus absenta.
Am incercat sa raman indiferenta la replica ei, dar pur si simplu nu am putut. Se cunosteau de mult, aveau ceva « vechime » de cand erau impreuna, am fost langa
ea sa-i stapanesc emotia cand l-a auzit prima data, cand l-a vazut prima data, iar acum de despart ? Parca ma doare pe mine nebunia asta si ea e total nepasatoare.
- Imi pare rau, i-am soptit.
- Mie nu, mi-a raspuns destul de acid, m-a inselat nemernicul, sa ma pupe!
- Vorbesti serios ? Ce nenorocit ! Cu cine ?
- Cu Adela, iubita lu’ prietenu-su’ cel mai bun.
Apoi am considerat ca e mai bine sa inchid subiectul, ca poate nu-i face placere sa vorbeasca despre asta, dar nu am facut-o inainte de a-i oferi o imbratisare si inainte de a-i sopti :
- Voi fii langa tine mereu, promit !
M-a imbratisat la randu-i si ne-am asezat pe un bloc de piatra imens, loc in care stateam cam doua ore in fiecare zi. Am inceput sa epuizam tot felul de subiecte, iar la un moment dat l-am zarit pe Andrei, care venea alene catre noi. Ne-a salutat, Olivia s-a intins sa-l pupe de trei ori pe obraji (chestie cilseica si de prost gust pe care eu nu o suport si nu o practic) apoi s-a indreptat catre mine ; am format cu mana un zid invizibil intre mine si el, iar Andrei s-a retras zambind stanjenit.
- Ce faceti aici ? ne-a intrebat pastrandu-si zambetul tembel pe care-l purta intotdeauna
- Stam, ca-n fiecare zi, ne plictisim. Pe cine astepti ? am intrebat eu.
- De ce crezi ca astept pe cineva ? m-a intrebat pe un ton sceptic, ridicand o spranceana.
- Tu nu stai cu fete care nu se lasa pipaite, Andrei, iar daca pe Oli o mai atingi cu mine n-ai sanse si stii asta deja.
- Din pacate ! a exclamat razand.
Apoi am devenit inactiva discutiei, am cazut pe ganduri si am revenit la realitate doar cand un baiat necunoscut s-a asezat pe blocul de piatra, langa mine.
Apoi, eu şi Fiction am decis să colaboram şiii să vedem ce-o să iasă. Eu am să scriu din perspectiva fetei, iar el din cea a baiatului. Sper să cititi/comentati, noi am ales să abordam o idee care, speram noi, nu a mai fost abordată. Cam atât am avut de spus, detalii despre ce va fii nu dam - nume, actiune, etc -, vă lasam să cititi şi descoperiti. ( :
Vârsta minimă: 13 (treisprezece) ani.
Gen: Romance, Drama, Action.
Limba: Română.
Observatii cu privire la continut: Nu există.
Tipul de comentariu solicitat: Critică avansată.
Capitolul unu.
Va fi intr-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Chiar daca totul a inceput intr-o seara de septembrie crud, august prea copt, pentru mine toate-au prins contur prin octombrie ; luna octombrie mi-a deschis ochii in legatura cu sentimentele mele si m-a facut sa fiu constienta de ele.
Strabateam acelasi drum zi de zi, cu Olivia ; toata vara ne-am plimbat pe acolo, toate verile de vreo cinci ani incoace, si niciodata – dar niciodata – nu l-am vazut pe el, iar daca l-am vazut, cu siguranta nu i-am dat importanta.
***
- Michelle, a venit Olivia, grabeste-te ! a tipat mama exasperata, probabil de faptul ca eu intarzii mereu.
Urma sa ies afara cu Oli, iar ea ca o scumpa ce e a venit sa ma cheme ; probabil s-a certat iar cu parintii ei si face orice sa iasa din casa. Sa zicem ca ea e jumatatea care m-a completat intotdeauna, ea a avut tupeul pe care eu poate nu l-am avut, a avut increderea in sine si viclenia de care eu nu am avut parte; fiind mai mica decat ea ii eram, la un moment dat, ca o fiica, chiar daca diferenta de varsta dintre noi era doar de un an.
Mi-am luat o rochie pana deasupra genunchilor, alba cu cateva imprimeuri dragute si-am iesit din camera cu o pereche de balerini in mana. Parul imi era aranjat, ca intotdeauna de altfel, buclele satene cu reflexii rosiatice cadeau in valuri pe umeri-mi mici in timp ce o clamita imi tinea o suvita prinsa-n crestet ; Olivia ma privea uimita (de obicei nu prea port rochii), dar am ignorat-o si-am iesit din casa salutandu-mi mama. Eram semi-plictisita, stiam ca vom parcurge acelasi traseu ca-n fiecare zi si ca nimic frapant nu avea sa se intample.
In timp ce mergeam mi-am privit amica si nu am putut sa raman indiferenta la frumusetea-i orbitoare : parul brunet si drept, ochii mari si negri, buzele frumos proportionate si corpul bine structurat ; poate ca infatisare avea sa fie comuna, dar caracterul avea sa-i ramana unic intotdeauna.
Strada parca era mai goala ca de obicei si desi nu ne obliga nimeni sa ne pierdem timpul prin cartier, noua ne facea placere.
- Si, ai mai vorbit cu Adi ? am intrebat-o incercand sa fac conversatie si observand ca e destul de tacuta.
Adi era asa-zisul ei iubit, chiar daca mii de kilometri ii despart.
- Ne-am despartit, mi-a spus absenta.
Am incercat sa raman indiferenta la replica ei, dar pur si simplu nu am putut. Se cunosteau de mult, aveau ceva « vechime » de cand erau impreuna, am fost langa
ea sa-i stapanesc emotia cand l-a auzit prima data, cand l-a vazut prima data, iar acum de despart ? Parca ma doare pe mine nebunia asta si ea e total nepasatoare.
- Imi pare rau, i-am soptit.
- Mie nu, mi-a raspuns destul de acid, m-a inselat nemernicul, sa ma pupe!
- Vorbesti serios ? Ce nenorocit ! Cu cine ?
- Cu Adela, iubita lu’ prietenu-su’ cel mai bun.
Apoi am considerat ca e mai bine sa inchid subiectul, ca poate nu-i face placere sa vorbeasca despre asta, dar nu am facut-o inainte de a-i oferi o imbratisare si inainte de a-i sopti :
- Voi fii langa tine mereu, promit !
M-a imbratisat la randu-i si ne-am asezat pe un bloc de piatra imens, loc in care stateam cam doua ore in fiecare zi. Am inceput sa epuizam tot felul de subiecte, iar la un moment dat l-am zarit pe Andrei, care venea alene catre noi. Ne-a salutat, Olivia s-a intins sa-l pupe de trei ori pe obraji (chestie cilseica si de prost gust pe care eu nu o suport si nu o practic) apoi s-a indreptat catre mine ; am format cu mana un zid invizibil intre mine si el, iar Andrei s-a retras zambind stanjenit.
- Ce faceti aici ? ne-a intrebat pastrandu-si zambetul tembel pe care-l purta intotdeauna
- Stam, ca-n fiecare zi, ne plictisim. Pe cine astepti ? am intrebat eu.
- De ce crezi ca astept pe cineva ? m-a intrebat pe un ton sceptic, ridicand o spranceana.
- Tu nu stai cu fete care nu se lasa pipaite, Andrei, iar daca pe Oli o mai atingi cu mine n-ai sanse si stii asta deja.
- Din pacate ! a exclamat razand.
Apoi am devenit inactiva discutiei, am cazut pe ganduri si am revenit la realitate doar cand un baiat necunoscut s-a asezat pe blocul de piatra, langa mine.
![[Imagine: adp075.jpg]](http://oi42.tinypic.com/adp075.jpg)